3,355 matches
-
al violenței poate duce la o scădere a sensibilității la violență și la o mare acceptare/deschidere/toleranță a unor niveluri crescute de violență În societate (M. Thomas et al., 1977); desensibilizarea se manifestă și prin oboseala de a oferi compasiune. În al treilea rând, frica. Expunerea excesivă la violență TV poate produce sindromul unei lumi mizerabile, În care perceptorii supraestimează riscul victimizării. ,, În cazul unor indivizi, o astfel de imagine poate crește frica ori anxietatea de a trăi În mediul
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
4. Reprezentarea în imaginație a nurturing figures: figuri parentale sau amicale al căror rol este acela de a asigura consolarea și protecția care n-a avut loc în realitate. Terapeutul poate utiliza jocul de rol și personifica o imagine a compasiunii care ajută la depășirea traumatismului și la detașarea de acesta. 5. Discutarea gândurilor automate și a postulatelor disfuncționale: personalizare, culpabilitate de a fi suferit un traumatism, iluzia unei lumi juste, stabile și securizante, și necesitatea de a se răzbuna. 6
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în toată țara. El le adresează următoarele cuvinte: „O, călugări, m am eliberat de toate legăturile umane și divine și voi, de asemenea, v-ați eliberat. Porniți la drum și umblați pentru binele celor mulți, pentru fericirea celor mulți, din compasiune pentru lume, spre folosul, spre binele, spre fericirea zeilor și a oamenilor. Nu urmați doi același drum. Propovăduiți Legea, care este binefăcătoare la începutul său, binefăcătoare la mijlocul ei, binefăcătoare la sfârșitul ei. Propovăduiți-o în spiritul ei, în litera ei
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
care, menținând esențialul din tradiția buddhistă și propunând de la început eliberarea ca proces de golire de sine până la deplina stingere sau iluminare, acordă în același timp o mai mare importanță solidarității cu ființele și propovăduiește ca virtute specifică, pe lângă înțelepciune, compasiunea (karună ). Idealul îl reprezintă bodhisattva, omul iluminat care refuză să intre în Nirvană și continuă să lucreze pentru eliberarea semenilor săi. El este un luminător și eliberator al tuturor oamenilor. Apariția numeroșilor bodhisattva, reprezentați ca ființe supreme, face ca în
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
nestoriană. Pare a fi o stranie coincidență faptul că apariția buddhismului Mahăyăna a coincis cu începuturile creștinismului. Edward Conze identifică trei paralele importante între tradiția mahayanică și creștinism: accentul pus pe dragoste și ajutorarea aproapelui, concentrarea pe „ființa plină de compasiune” (bodhisattva, respectiv Hristos) și un anumit interes eschatologic. Este posibil ca anumite idei creștine să fi intrat în contact cu gândirea buddhistă și să o fi influențat în mod hotărâtor. Pe de altă parte, idealul mesianic, al celui care se
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
urma învățătura. Apoi, Asita a făcut următoarea prezicere:”Cea mai de sus înălțime a pătrunderii (cu mintea) o va atinge acest copil; el are să vadă ceea ce este mai pur și va face să se-nvârtă roata dreptății, el, cel plin de compasiune pentru cei mulți. Departe se va răspândi religia lui”. Un miracol are loc atunci când regele Śuddhodana participă, după obicei, la Primul Arat al anului. Copilul este culcat la umbra unui arbore și umbra sa rămâne nemișcată, deși umbra celorlalți copaci
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pământ, care este luat ca martor al realității Trezirii sale (bhumiparsamudră ); este un gest activ al ființei care a obținut starea de transcendență. Mâna stângă așezată în poală, cu palma îndreptată spre cer (dhyana-mudră ) este un gest pasiv care sugerează compasiunea universală. Această figură este considerată una dintre cele mai valoroase imagini realizate vreodată de geniul uman. Reprezentările lui Buddha apar în diferite mărimi, forme și stiluri, în funcție de regiune. De exemplu, în peșterile Lung Men, aproape de Loyang, în China, sunt aproape
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pentru a descrie natura lui Buddha: ar face din el un vizionar, dar nu un Buddha. Ceea ce îl înalță la statutul de Cel Iluminat este strălucirea și universalitatea ființei sale, puterea de a ajunge la inima oricărei făpturi cu razele compasiunii sale nemărginite, capacitatea infinită de a împărți bucuriile și suferințele altora, fără a fi sfâșiat sau dirijat de ele, fără ași pierde sau limita universalitatea. Puterea aceasta stabilește legătura lăuntrică cu tot ceea ce este viu și mai ales cu toți
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
greșelile și capcanele naturii umane, peste toate culmile și sub toate genunile saṃsărei. Acest element omenesc al caracterului lui Buddha este cel care îi atenuează strălucirea perfecțiunii și o eliberează de aparenta distanțare și izolare de viața omenească obișnuită: căci compasiunea îi este mare precum înțelepciunea, iar omenia și căldura sentimentelor este atotcuprinzătoare precum mintea. Buddha a fost un reformator monastic, care s-a menținut în cadrul civilizației indiene considerând-o indiscutabilă. El nu a tăgăduit niciodată panteonul hinduist și nici nu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
devenit dramatică, fără ca puterile europene să miște un deget pînă în 1826. Doar Metternich va veghea, fiindcă Austria era mai mult decît oricare interesată de evoluția fervorii naționaliste. Însă emoția a sensibilizat Europa Occidentală, pe de o parte datorită unei compasiuni pur filantropice față de victimele masacrului, pe de altă parte datorită unei solidarități confesionale difuze: deși ortodocși, grecii erau creștini. Eugène Delacroix expune tabloul său reprezentînd masacrul din Chios, arta romantică adoptă cauza greacă, comitetele filoelene se multiplică, Chateaubriand și Victor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
d'Arc este cea mai curajoasă femeie a tuturor timpurilor, în viziunea lor un fel de sufragetă medievală lovită de obscurantismul episcopului francez Cauchon. Cel mult această stimă este nuanțată, pentru francezi ca și pentru alții, de un fel de compasiune din partea lor. Pentru britanici, celelalte popoare au neșansa de-a trăi în ignoranța libertății, într-un soi de vast Orient ale cărui porți se deschid chiar din portul Calais, fiind vorba aici chiar de cei foarte apropiați care suportă povara
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se limitează la a se păstra în rezervă, fără a condamna regimul care îndruma mîna asasinilor. Aceasta o va face populația însăși, dar nu putem ști dacă această revenire, marcată prin dezertări din ce în ce mai numeroase din armată, a fost motivată de compasiunea în fața unei astfel de hecatombe ce i-a indignat pînă și pe ocupanții germani, sau a fost o reacție la extinderea gherilelor și a militarizării extreme a statului ustaș. Exemplul croat corespunde paroxismului unei furii exasperate din cauza manipulărilor teritoriale consecutive
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sa: „Bineînțeles că nu este de nici un folos pământesc pentru nici unul dintre voi. Doar vă poate schilodi trupurile și contorsiona sufletele. Dar mă voi împărtăși de fiecare dintre poverile voastre care vă schilodesc și vă contorsionează. În căldura amestecată a compasiunii voi cunoaște oroarea deplină a distrugerii voastre voluntare de către oameni de aceeași specie cu voi. Voi cunoaște greutatea poverii voastre purtând-o împreună cu voi, dar cu o înțelegere mai profundă decât poate fi a voastră. Vreau să car această povară
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
doi termeni ai raportului se schimbă destul de des ca intensitate. Însă ceea ce e important este faptul că BOR nu se poate scuza la nesfîrșit, justificîndu-se prin statutul de victimă a puterii. Acest statut este avantajos, Într-adevăr, pentru că el reclamă compasiune și deculpabilizare, iar În timp, acumulînd putere simbolică prin prestigiul pe care Îl are ca victimă, BOR poate pretinde revendicări injuste și abuzive. Folosindu-se de acest tertip, BOR a „convins” SRI că dosarele ei nu merită a fi consultate
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
durerii unei alte persoane nu este indecentă. De aceea încearcă să-l considere pe celălalt vinovat, oricare n-ar fi contextul. Aceste explicații stau la baza proceselor de dezangajare morală față de victimă (Bandura, 1999). Procesele de acest fel explică absența compasiunii pentru răniții civili de pe câmpul de luptă inamic, chiar și la sfârșitul luptei. După bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mai puțin de 5 % dintre americani au afirmat că n-ar fi trebuit folosită
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
luminile ei cețoase și cu mirosurile ei marine - transformase în ceva relativ tot ce ne înconjura: orașul și înfățișarea lui stalinistă, așteptarea nervoasă și violența obtuză a mulțimii. În loc de mânie împotriva oamenilor care mă impinseseră afară, simțeam acum o ciudată compasiune: ei nu puteau, strângând ușor din pleoape, să pătrundă în ziua aceea plină de miresmele proaspete ale algelor, de țipetele pescărușilor, de un soare voalat... M-a apucat o poftă grozavă să le-o spun tuturor. Dar cum să le
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pagini. Ar fi putut să se pregătească pentru apariția unui erou ce avea să-l doboare pe tiran. Dar vieții nu-i păsa de coerența subiectului. Ea își revărsa conținutul în dezordine, de-a valma. Prin stângăcia ei, altera puritatea compasiunii noastre și compromitea justa noastră mânie. Viața era, de fapt, o ciornă interminabilă, unde evenimentele, prost aranjate, dădeau unele peste altele, unde personajele, prea numeroase, se împiedicau să vorbească, să sufere, să fie iubite sau urâte individual. Mă zbăteam între
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de urmat, lupta. Lirica lui socială este notabilă prin accentele de satiră. În afara unor articole și a unor note critice, poetul a scris și câteva schițe, în care evocă anii copilăriei petrecute la țară. Prozele sunt pătrunse de simpatie și compasiune pentru cei sărmani, amărâți și năpăstuiți. Câteodată mila se preschimbă în indignare sau într-o ironie acidă. SCRIERI: Versuri și proză, București, 1896; Versuri, proză, scrisori, pref. G. Diamandi, București, 1911; Versuri, îngr. și postfață N. Ionescu-Lazu, București, 1946; Versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
cărui trăsături le-am enumerat succint. Simțul critic caragialian a făcut mai puțin obiectul disputelor exegetice, autorul Scrisorii pierdute fiind apreciat aproape unanim drept sarcastic și profund nesentimental. Umorul, variantă a comicului a cărui trăsătură distinctivă este marca înțelegerii, a compasiunii, este foarte rar reprezentat în ampla operă comică a lui Caragiale. El nu înțelege, nu simpatizează, nu cruță pe nimeni și nimic. Despre el se poate afirma cu îndreptățire că are vocația comicului, care se verifică prin "capacitatea de a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
umorului prin concentrarea acelor constante identificate în cele mai multe elaborări teoretice. Trebuie, în acest sens, să precizăm că umorul este simultan un mod natural al existenței și un mod estetic, o formă de comic a cărui notă distinctivă este cea de compasiune, de simpatie și înțelegere față de moravurile și micile defecte percepute ca rezultate inerente ale condiției umane. Cel dintâi aspect este specific persoanelor înzestrate cu așa-zisul "simț al umorului", sens susținut de etimologia termenului (lat. humor, "umoare, secreție glandulară care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
drept "ironie deschisă" pentru că "simulează simularea"204. Naratorul adoptă în aparență punctul de vedere comun, lăsându-și personajul să înfrunte cu amărăciune ostilitatea tuturor și trecând pe seama cititorului responsabilitatea restabilirii sau a relativizării adevărului și a recompensării prin unda de compasiune transmisă de umor. Focalizarea externă obiectivează pledoaria în cazul "sucelii" personajului, iar schimbarea de perspectivă, presupusă de procedeul ironiei, centrează imaginea unei lumi pe dos, față de care se profilează absurdul acestui personaj. Spre deosebire de Mitică prototipul lumii comune, caracterizat prin "deșteptăciune
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nae, Stăruinți, Înzăpădiți, iar la Damian Stănoiu în romane de inspirație laică precum Camere mobilate, este mult diminuată, în cazul acestor scriitori, odată cu pătrunderea nereticentă în domeniul umoristicului, ca sigură modalitate de afirmare a originalității. În acest sens, nota de compasiune specifică umorului "alb" se desprinde din unele evocări și narațiuni în stil impersonal din nuvelele lui I. A. Bassarabescu (Emma, Un om în toată firea) sau din prozele lui D.D. Pătrășcanu (Un prânz de gală, Candidat fară noroc, Admiratorii, Pentru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tipologiei de politicieni și ale "elementelor prevestitoare ale limbajului cațavencian"93. O intuiție caragialiană esențială combinația tipologică a politicianului demagog este ipostaziată diversificat, dar păstrând ingredientele de bază, în comediile lui Tudor Mușatescu și ale lui Liviu Rebreanu. Umorul și compasiunea, predominante în prima parte a piesei Titanic Vals, în care Spirache este "un Cănuță deprins a răbda toate mizeriile existenței mic-burgheze din România Mare"94, sunt substituite în cea de-a doua parte de satira amară, prilejuită firesc de posibilitatea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu o deposedare a receptorului de plăcerea decodării și atrage impresia ca parabola propusă este destul de străvezie. Pe de altă parte, anxietatea transferată asupra spectatorului prin farsele tragice beckettiene sau ionesciene este înlocuită în piesa lui Sorescu de sentimentul de compasiune mai întâi pentru protagonistul văzut ca exponent al întregii umanități, înregistrându-se astfel o reîntoarcere la catharsisul tragic. Și totuși nu putem vorbi de repunerea tragicului în drepturi, în detrimentul deriziunii. Avem în vedere soluția propusă, pe care o putem interpreta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de „particula lui Dumnezeu”, dar ne preocupă mai puțin ce se Întâmplă cu semenii noștri, pierduți În pustiuri, junglă sau Înălțimi rarefiate și amețitoare de podișuri și munți. Ei există printre noi, În această lume, unde egocentrismul, indiferența, lipsa de compasiune, ne facem să-i neglijăm, să-i considerăm Avatarii ale naturii. Totul devine trist și rece În jurul nostru. Uneori părem, noi, o societate debusolată, fără a ști cu exactitate ce dorim și mai ales spre ce ne Îndreptăm!!! După aceste
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]