3,642 matches
-
Charlotte Dunoas", a fost construit în 1802 de către inginerul scoțian William Symington și a fost dotat cu un motor cu abur Watt având roți cu zbaturi pentru propulsie. Efectua remorcajul navelor pe râul Clyde din Scoția. În România, pentru remorcarea convoaielor în sectorul cataractelor și Porților de Fier, înainte de al doilea război mondial, navigația fluvială dispunea de 2 remorchere cu zbaturi: "Decebal" și "Traian" construite în 1916 și respectiv 1911. De aesemenea Societatea Română de Navigație pe Dunăre avea în dotare
Remorcher () [Corola-website/Science/302949_a_304278]
-
610 t oțel la chesoane, circa 62850 m³ zidărie, 9554 t oțel moale, 310 t oțel pudlat. Terasamentele au însumat 3 mil. m³, iar pereurile 200000 m². Proba de rezistență a podului s-a făcut în ziua inaugurării cu un convoi de 15 locomotive, circulând cu o viteză de 80 km/h. După ce s-a bătut ultimul nit, un nit de argint, s-a zidit documentul inaugurării și s-a celebrat serviciul religios. În acest timp, Anghel Saligny a stat alături de
Podul Regele Carol I () [Corola-website/Science/303551_a_304880]
-
variate. Firește, când PHOENIX s-au repus pe roate a fost din nou alături de fugari. A revenit în țară în ianuarie 1990 (Revoluția i-a prins pe Phoenix cântând în Hyde Park din Osnabruck) nu cu trupa, ci cu un convoi de ajutoare pentru copiii din Moldova natală împreună cu maestrul Celibidache din Austria. Dragostea de țară fiind prea puternică, Ovidiu Lipan a revenit în România după revoluția din 1990 și a realizat “Visul Toboșarului”, un poem simfonic, într-un spectacol de
Ovidiu Lipan () [Corola-website/Science/303562_a_304891]
-
pentru a permite trecerea superpetrolierelor. Astăzi superpetrolierele pot descărca o parte din încărcătură într-o barjă a canalului, și o pot reîncărca la celălalt capăt. Există o singură bandă de navigație, cu mai multe locuri de depășire. De obicei, trei convoaie tranzitează canalul zilnic, două către sud și unul către nord. Trecerea durează între 11 și 16 ore, cu o viteză de circa 8 noduri. Viteza redusă previne erodarea malurilor canalului de valurile generate de nave. Din 1980 s-a deschis
Canalul Suez () [Corola-website/Science/303568_a_304897]
-
atunci când acesta a scăpat de la palat, și o cutie de bijuterii care a fost returnată Președintelui Franklin Delano Roosevelt în 1939 de un canadian care a spus bunicul lui a luat-o. Cele mai multe dintre obiecte au fost pierdute când un convoi de nave britanic cu HMS Phantoms în față, s-a scufundat în timp ce se duceau spre Prospect Halifax, Canada, în timpul unei furtuni în noaptea de 24 noiembrie 1814. În timpul războiului civil american, Casa Albă a fost aglomerată. În nordul casei exista
Casa Albă () [Corola-website/Science/304118_a_305447]
-
inundabilă". O altă explicație ar fi "Duisburg" înseamnă "cetatea de pe deal", orașul vechi fiind întradevăr situat pe o ridicătură de teren pe malul Rinului, o denumire asemănătoare o poartă și o localitate din Belgia, de asemenea acest nume poartă un convoi de vapoare italiene fiind distrus de englezi la data de 9 noiembrie 1941. Duisburg este amplasat la marginea regiunii deluroase din regiunea Rinului de Jos, la vărsarea râului Ruhr în Rin, orașul întinzându-se pe ambele maluri ale acestora. In
Duisburg () [Corola-website/Science/304228_a_305557]
-
inundabilă". O altă explicație ar fi "Duisburg" înseamnă "cetatea de pe deal", orașul vechi fiind întradevăr situat pe o ridicătură de teren pe malul Rinului, o denumire asemănătoare o poartă și o localitate din Belgia, de asemenea acest nume poartă un convoi de vapoare italiene fiind distrus de englezi la data de 9 noiembrie 1941. Duisburg este amplasat la marginea regiunii deluroase din regiunea Rinului de Jos, la vărsarea râului Ruhr în Rin, orașul întinzându-se pe ambele maluri ale acestora. In
Duisburg () [Corola-website/Science/304370_a_305699]
-
măcelăriți pentru hrana soldaților înfometați. Fără cai, cavaleria franceză a încetat să existe, iar cavaleriștii au fost nevoiți să continue marșul pedestru. În plus, lipsa cailor a dus la abandonarea tunurilor și căruțelor, lăsând armata fără sprijinul artileriei și fără convoaie de aprovizionare. Deși în 1813 armata a fost capabilă să refacă parcul de tunuri, abandonarea căruțelor a creat o uriașă problemă logistică pentru restul războiului. Foametea și bolile au făcut numeroase victime, iar rata dezertărilor a crescut alarmant. Cei mai mulți dezertori
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
De frica atacurilor germane, în 1940 s-a hotărât să se dea foc la stațiunea de observații meteorologice și să fie evacuați angajații în Marea Britanie. Dar considerații strategice, anume că stațiunea meteorologică ar fi folositoare, printre altele, pentru transportul de convoi la Murmansk, au dus la redeschiderea stațiunii în 1941, când angajații s-au reîntors însoțiți de soldați norvegieni. Cel mai mare număr al persoanelor staționate concomitent a fost 52. Forțele germane nu au încercat să ocupe insula cu trupe de
Insula Jan Mayen () [Corola-website/Science/298012_a_299341]
-
valea Charente: în această regiune, comunitatea protestantă este în minoritate, iar protestanții aplică reticenți Edictul de la Amboise. Peste tot întâlnesc o mare loialitate față de rege. Singurele probleme sunt la La Rochelle, unde protestanții se arată nemulțumiți și la Orléans, unde convoiul este primit cu o revoltă. În 1566 regele se oprește la Moulins unde are loc reforma judiciară, Edictul de la Moulins("Grande ordonnance des Moulins") și puterea regală este extinsă. În 1566 la Pamiers în ciuda păcii, ostilitățile reîncep:protestanții iau cu
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
just small time"). Apoi îl împușcă, crezând că acesta este mort; se observă că și complicele a fost împușcat. Aflăm apoi că personajul a supraviețuit, dar a fost arestat și condamnat la închisoare. În timpul transportului, evadează în urma unui atac asupra convoiului, menit să elibereze un alt prizonier. Cu ajutorul unui alt prizonier evadat, personajul jucătorului obține diverse misiuni în lumea crimei din oraș și câștigă influență lucrând pentru diverse clanuri rivale, precum și pentru un polițist corupt și un mogul media. În timpul jocului
Grand Theft Auto III () [Corola-website/Science/312744_a_314073]
-
duce la locurile frecventate de Myra. El află curând de viața ei dublă, dar continuă să își dorească să se căsătorească cu ea și continuă să o caute. Între timp, Myra ajunge pe Podul Waterloo și, văzând apropiindu-se un convoi de ambulanțe ale armatei, se sinucide aruncându-se în calea lor. Ultima scenă este din prezent, arătându-l pe Roy, aflat în picioare pe pod și ținând în mână talismanul norocos, și amintindu-și de dragostea pierdută. "Podul Waterloo" a
Podul Waterloo (film din 1940) () [Corola-website/Science/312008_a_313337]
-
unități italiene de rezervă, iar pe de altă parte datorită problemelor logistice ale grecilor, ofensiva elenă a fost stopată. Între timp, la mijlocul lunii decembrie, generalul Soddu fusese înlocuit ce generalul Ugo Cavallero. Pe 4 martie, britanicii au trimis primul lor convoi cu trupe și provizii în Grecia - patru divizii, din care două blindate, adică aproximativ 57.000 de soldați.. Impasul în care intraseră luptele pe front a fost întrerupt doar de acțiuni locale, în condițiile în care cele două tabere nu
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
cechi din clasa "Theria", 4 relativ moderne clasa "Dardo" și două noi clasa "Greyhound"), 7 torpiloare și 6 submarine vechi. Trebuind să facă față extrem de puternice marine italiene, marina elena s-a limitat la acțiuni de patrulare și escortă de convoaie în Marea Egee. Funcționarea corespunzătoare a marinei elene era esențială pentru mobilizarea completă a armatei, dar și pentru aprovizionarea țării, rutele de transport maritim aflându-se sub amenințarea continuă a avioanelor și submarinelor italiene care acționau din bazele din Insulele Dodecaneze
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
1941. Submarinele elene au avut o serie de succese, scufundând mai multe vase italiene. Marina miltară italiană (Regia Marina) suferise pierderi grele la Taranto produse de Royal Navy, dar mai avea funcționale o serie de crucișătoare și distrugătoare care asigurau convoaiele dintre Italia și Albania. Pe 28 noiembrie, o escadră italiană a bombardat insula Corfu, iar pe 18 decembrie 1940 și 4 martie 1941, vasele militare italiene au bombardat pozițiile armatei elene din zona de coastă a Albaniei. Începând cu ianuarie
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
insula Corfu, iar pe 18 decembrie 1940 și 4 martie 1941, vasele militare italiene au bombardat pozițiile armatei elene din zona de coastă a Albaniei. Începând cu ianuarie 1941, Marina Regală Elenă a îndeplinit în principal sarcini de escortă a convoaielor din și înspre Alexandria, în cooperare strânsă cu vasele militare britanice. În timpul transportului Corpului Expediționar Britanic de la începutul lunii martie, flota italiană a declanșat atacuri împotriva convoaielor cu soldați. Britanicii, informați corespunzător cu ajutorul interceptărilor "ULTRA", au acționat în consecință, iar
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
ianuarie 1941, Marina Regală Elenă a îndeplinit în principal sarcini de escortă a convoaielor din și înspre Alexandria, în cooperare strânsă cu vasele militare britanice. În timpul transportului Corpului Expediționar Britanic de la începutul lunii martie, flota italiană a declanșat atacuri împotriva convoaielor cu soldați. Britanicii, informați corespunzător cu ajutorul interceptărilor "ULTRA", au acționat în consecință, iar, în timpul bătăliei de la capul Matapan de pe 28 martie, au înfrânt în mod decisiv flota italiană. După declanșarea ofensivei germane pe 6 aprilie, situația s-a schimbat rapid
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
pregătite și organizate de la Constantinopol, capitala de atunci a Imperiului, și implementate la nivel local de către liderii din diverse districte și provincii. Fiecare birou local era responsabil pentru colectarea armenilor din aria sa administrativă, apoi soldații și jandarmii otomanii escortau convoaiele până în deșert în „” și comiteau ei înișiși asasinate, sau dădeau frâu liber violenței grupurilor de bandiți înarmați, în cea mai mare parte kurzi. Mulți criminali, grupați în ceea ce va fi cunoscut sub numele de „” au fost eliberați de către autorități în
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
a se obține mărturisiri, deportați spre destinații necunoscute, și apoi masacrați în împrejurimi. A fost publicată o notificare de deportare conform căreia întreaga populație (persoane nepotrivite pentru mobilizarea generală) trebuie să fie evacuată în deșerturile din Siria și Mesopotamia în convoaie de femei, copii și persoane în vârstă care părăseau orașul, la intervale regulate, pe jos, cu puține sau fără bagaje, însoțiți de polițiști călare. În total, au fost numărate 306 convoaie de deportați între aprilie și decembrie 1915, cu un
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
fie evacuată în deșerturile din Siria și Mesopotamia în convoaie de femei, copii și persoane în vârstă care părăseau orașul, la intervale regulate, pe jos, cu puține sau fără bagaje, însoțiți de polițiști călare. În total, au fost numărate 306 convoaie de deportați între aprilie și decembrie 1915, cu un total de 1 040 782 de persoane identificate în aceste convoaie. Bărbații rămași au fost în mod sistematic masacrați imediat după plecarea convoiului, cele mai frumoase femei și copiii au fost
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
la intervale regulate, pe jos, cu puține sau fără bagaje, însoțiți de polițiști călare. În total, au fost numărate 306 convoaie de deportați între aprilie și decembrie 1915, cu un total de 1 040 782 de persoane identificate în aceste convoaie. Bărbații rămași au fost în mod sistematic masacrați imediat după plecarea convoiului, cele mai frumoase femei și copiii au fost răpiți pentru a fi vânduți ca sclavi, în timp ce restul convoiului era decimat la fiecare etapă a drumului, atât de către jandarmii
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
polițiști călare. În total, au fost numărate 306 convoaie de deportați între aprilie și decembrie 1915, cu un total de 1 040 782 de persoane identificate în aceste convoaie. Bărbații rămași au fost în mod sistematic masacrați imediat după plecarea convoiului, cele mai frumoase femei și copiii au fost răpiți pentru a fi vânduți ca sclavi, în timp ce restul convoiului era decimat la fiecare etapă a drumului, atât de către jandarmii responsabil de escorta lor, cât și de triburile kurde și de alte
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
total de 1 040 782 de persoane identificate în aceste convoaie. Bărbații rămași au fost în mod sistematic masacrați imediat după plecarea convoiului, cele mai frumoase femei și copiii au fost răpiți pentru a fi vânduți ca sclavi, în timp ce restul convoiului era decimat la fiecare etapă a drumului, atât de către jandarmii responsabil de escorta lor, cât și de triburile kurde și de alte miliții recrutate special în acest scop. Doar câteva mii de oameni au supraviețuit aceastei deportări. În și , aproape
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
fi grupate sub o entitate secretă militară numit „Organizația Specială”. Înființată în iulie 1914 de către comitetul central al Comitetului Uniunii și Progresului (CUP) , în colaborare cu Ministerele de Interne și de Justiție, „Organizația Specială” a fost specializată în exterminarea a convoaielor de deportați armeni. Ei au fost instruiți în centrul de la Çorum, înainte de a fi trimiși să masacreze armeni. Existența „Organizației Speciale” a fost descoperită în 1919 la procesul Partidului Uniuni și Progresului. În restul Imperiului, programul a luat forma unor
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
trimiși să masacreze armeni. Existența „Organizației Speciale” a fost descoperită în 1919 la procesul Partidului Uniuni și Progresului. În restul Imperiului, programul a luat forma unor deportări, efectuate pe calea ferată pentru o parte a călătoriei, familiile rămânând uneori reunite. Convoaiele de deportați — aproximativ 870 000 de oameni — se îndreptau toate spre Alep, în Siria, unde o Direcție Generală de Instalare a Triburilor și Deportaților îi împărțea în funcție de două axe: pe partea de sud, către Siria, Liban și Palestina — o parte
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]