3,710 matches
-
avânta greoi ici și colo prin desișuri. Drace! drăcuia el la răstimpuri și-și lua capul în mâini, pierdut în amintiri sau regrete, și apoi tresărea iarăși, avântându-se înainte ca un bivol rănit. Vultur-în-Zbor îl urma. Și astfel își croiau drumul haotic prin desișuri, către vârful muntelui. Vuietul era încă acolo. Oare urechile îi jucau feste? Părea oare să devină din ce în ce mai puternic doar pentru că se gândea la el? își lovi tâmpla cu palma, exasperat. Preț de o secundă avu impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
puteai crea lumi, lumi fizice exterioare, care să nu fie nici reflecții ale tale, nici un univers-palimpsest. Ficțiuni în care un om ar putea trăi. La vremea aceea domnul Jones fusese un om cu foarte multă imaginație. Se luptă să-și croiască drum dincolo de amintirea insuportabilă a prăbușirii sale, când puterea a devenit un monstru care s-a întors împotriva lui și i-a prăjit mintea, și ajunse la vremurile bune. Zâmbi. Ce lumi vizitase! Câte lucruri învățase! își amintea cu admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și îl îngrijea. Era al lui. în schimbul trudei sale iubitoare, era hrănit de oricine se nimerea prin preajmă atunci când îi era foame și găzduit de oricine se nimerea prin preajmă atunci când era obosit. Tocmai de-a lungul drumului său își croiau cale Virgil Jones și Vultur-în-Zbor, îndreptându-se spre comunitatea cea pestriță. Când au trecut pe lângă ferma retrasă, Vultur-în-Zbor și-a simțit pulsul accelerându-i-se. Luminile străluceau la ferestre de după perdelele subțiri ca niște insule calde, unde călătorul și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Drumul Pietruit, prăpădit ca hainele-i de împrumut, murdar precum casele, prăfuit ca străzile, și a început să numere pietrele din caldarâm. Le da binețe ca unor vechi prieteni. Ușor, cu pălăria ponosită trasă mult peste fața aplecată, și-a croit cale pe drum de noapte, cu găleata într-o mână și cârpa într-alta, îngenuncheat, mormăind, lustruind. Madame Iocasta stătea întinsă pe pat, închisă în camera sa, și refuza să știe ce se întâmplă în Casa ei. Media se oferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Virgil Jones. Era de mult timpul să afli ce mare prost ești dacă ai încredere în el. Rămaseră acolo un moment, pătimașa Liv, cea plină de ură, și Vulturul cu cicatrice și fără culoare, în timp ce Virgil mormăia și se clătina, croindu-și drum cu greu prin jurul lor, enervat de prăpastia dintre încercare și reușită. Spații vaste le despărțeau viețile. Vultur-în-Zbor aproape că putea să vadă hăurile. Și totuși exact acele spații îi legau pe toți la un loc în mod irevocabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
perfect în piatră. Arată ca un gigantic trandafir geometric și de aceea îl numim acum Trandafirul de Piatră. Se afla în mijlocul unui tufiș. Nu cred că a fost ascuns acolo în mod intenționat. Pur și simplu era acolo. Mi-am croit o potecă până la el, zgâriindu-mi mâinile și rupându-mi puțin mâneca hainei. Aici este punctul în care trebuie să-ți alungi neîncrederea, prietene. L-am atins și atunci s-a întâmplat un lucru de-a dreptul înspăimântător. Capul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Negi faptul că, alegând un om asemănător mie ca înfățișare, am estimat cu precizie efectul unui asemenea om asupra lui Virgil și a orașului K? Negi faptul că, te-am ademenit până aici cu ajutorul Spectrului Prepelicarului? Negi faptul că, am croit o cale prin infinitele timpuri prezente și viitoruri potențiale pentru a face posibilă această întâlnire? îApoi, revenind la vocea lui normală:) De care din binecuvântările Domnului tău te lepezi? Vultur-în-Zbor a fost mișcat, dar nu s-a lăsat întru totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mă isterizez, mă arunc În fața unui taxi care are semnul stins. Șoferul virează ca să mă evite. Îi spun că-i dau dublu dacă mă duce până la școala lui Emily fără să folosească frânele. Pândind de pe bancheta din spate, În timp ce ne croim drum pe străzi Înguste și blocate, simt cum pulsul de la gât și cel de la Încheietură saltă ca niște greieri. 14.49: Podeaua din lemn masiv din holul școlii lui Emily a fost montată evident În scopul de a le da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
el suspicios. —Mulțumesc, Winston. Ai ales o rută foarte bună. Apropo, pe mine mă cheamă Kate. Un nume atât de impozant, Winston. Ah, de la Winston Churchill? Savurează momentul Înainte de a-mi răspunde: Nu, de la Winston Silcott. 9.26: Cum Îmi croiesc drum dând din coate prin mulțimea din sala de așteptare, Îmi dau seama că am uitat ceva. Trebuie să sun acasă. Mobilul a ieșit din aria de acoperire a rețelei. Cum vine asta? Încerc un telefon public cu monede care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
minute petrecute pe autobuz cu Emily verficându-i ortografia, pălăvrăgind, ținându-ne de mână. Agenții dubli mint ca să-și câștige existența. 15.12: Întreaga familie, Donald, Barbara, restul adulților și nepoții corespunzători, se plimbă pe pajiștea Înghețată care trosnește sub picioare, croindu-și drum printre vaci Holstein. Gerul năprasnic a transformat balegile de vacă În mileuri mici, rotunde. Copiii sar pe ele făcând să iasă lichidul verde, scârbos, dinăuntru. Cerul e ca o cârpă de vase: nori amenințători străpunși brusc de raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și tocmai aici a fost buba. Dacă Karen reușea acest lucru, i-a zis el, ar crea un „precedent inoportun“. Chestia amuzantă e că, la Începuturi, am presupus că e greu cât timp e bebeluș, că dacă reușesc să-mi croiesc drum prin acele prime săptămâni confuze, totul va reintra În normal. Dar lucrurile se Înrăutățesc: cel puțin la șase luni nu pot să-ți spună că pe tine te vor. La cinci ani și jumătate după nașterea copiilor noștri, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
se apropie, aruncată de Rod În cârca mea, nu m-a lăsat să dorm noaptea. O Însărcinasem pe Momo să analizeze sectorul produselor farmaceutice etice cât eram eu plecată, dar pur și simplu nu avea experiența necesară pentru a-și croi drum prin tot ce era de studiat Într-un timp așa de scurt. Am sunat-o de două ori pe zi de la o cabină telefonică de pe o alee cu gard verde Înalt sau de pe vreun țărm plin de pietricele scrâșnitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu brațe-n jos lăsate, Dară prin somn stă țintă să privească: Un mândru vis în sufletu-i străbate. Da, când a fost copilul să se nască, Opri Orion ale sale pasuri Ca soarta-n lume el să i-o croiască. {EminescuOpIV 452} Jur împrejur se auziră glasuri Și s-au oprit Neptun din drumu-i sferic, Muțit-au limba de l-a vremii ceasuri. Șoptind ușor treceau cu pas feeric Pe lângă leagăn dând mereu ocoale: Trei umbre albe ies din întuneric
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Spun unii lumea c-are înțeles, Ăst înțeles să-l aibă comedia? Cel ce iubește și[-i] rănit de moarte Să aibă chinul, dorul, nebunia, În a lui suflet demonul să-l poarte? Iar cel deșert, acel care-și îmbie Croitu-i corp - de tine s-aibă parte? Frisorul, croitor, cismar lucrară La el cu toții - mergi de îl adoră. Când vântul palid, rază, lună, lacul, Când vîntu-n cântec strecurat prin ramuri, Când ora încîntată e-un oracul Pătrunde-adînc durerea... Când îmi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
samă - o plăcere - De-o bucat-de vreme-ncoace... de când fuși la București... Cât erai tu de cu minte, azi pe zece părți tu ești. Cine știi cu cine-acolo tu te vei fi întîlnit, Ce desemnuri înțelepte cu-nvățații ai croit, Mai ales cu al tău frate, pre iubitul meu nepot, Dar destul că de atunce a pricepe nu te pot. Și destul că pot prepune, că nepotul meu stricat În aceste conferențe rolu-ntîiu l-a fi jucat... - Drept c-așa
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viteză și forță, rămase În așteptarea următoarei mingi, cu un rînjet de școlar năuc. Deși spre treizeci de ani, avea părul deschis la culoare și aspectul tineresc al unui angajat abia ieșit din adolescență. Hotărît să mă prezint, mi-am croit drum spre teren. O minge mi-a trecut razant pe deasupra capului și a lovit zgura de cealaltă parte a suprafeței de joc. Pe el l-am auzit izbindu-se de plasa laterală și, o clipă mai tîrziu, i-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
păși În față, Încheindu-și nasturii hainei. — Vreți să-l duc de-aici, doamnă Shand? — Nu, lasă-l să afle ce gîndim despre el. CÎtă obrăznicie... Un bărbat zvelt, cu părul argintiu, Într-un costum tropical făcut la comandă, Își croia drum peste terenul accidentat, tăind aerul cu palmele subțiratice. Făcea pași ușori, dar calculați, cercetînd din priviri diagrama pietrelor din jur. Chipul său frumos era neted și feminin, și avea acel stil lejer al hipnotizatorilor de scenă, dar se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
văzut destul, nu? — N-am nimic. Haideți să ne continuăm turul, domnule inspector. Aici au găsit-o pe doamna Hollinger? — Nu, răspunse Cabrera, arătînd spre coridor. Se refugiase În capătul casei. Poate focul era mai puțin intens acolo. Ne-am croit drum de-a lungul coridorului către o Încăpere mică, a cărei unică fereastră dădea spre livada de lămîi. Cu tot efectul distructiv al focului, era limpede că aici o sensibilitate sofisticată născocise o tainică lume rafinată, aproape desăvîrșită. Un paravan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
era blocat lîngă bordură de o camionetă fără șofer, Încărcată cu costume egiptene comandate pentru o viitoare reprezentație cu Aida. Înainte să-l poată găsi cineva pe șoferul camionetei, Crawford mulțumi În gura mare și porni cu Saabul drept Înainte, croindu-și drum prin spațiul dintre camionetă și mașina parcată În fața lui. Se auzi scrîșnet de metal sfîșiat cînd se Îndoi o aripă, iar un far se sfărîmă și căzu printre roți. Costumele dansară pe umerașele lor ca un șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În 1886, sub patronajul reginei Victoria.##), un Înfocat jucător de tenis. Nevastă-sa era pe vremuri un fel de pictoriță amatoare. — Poate o să se-apuce din nou, mai știi? — Cred că s-ar putea... Ne-am continuat vizitele la domiciliu, croindu-ne drum prin șoselele liniștite ale Residenciei Costasol ca o suveică țesînd un model ștrengăresc pe o tapițerie sobră. Crawford pretindea că ia locuințele la Întîmplare, dar eram convins că Își selectase victimele după o supraveghere atentă, alegîndu-le pe acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înțelege asta. Am arătat spre platforma care Înconjura piața, cu trupa care se apropia deja de un final apoteotic. Laurie Fox renunțase la dans și se așezase pe jos, Între vomitătură și picioarele dansatoare. În dreptul ei, pe lîngă platformă, Își croia drum prin mulțime doctorul Sanger, cu o mînă ridicată În Încercarea de-a o atinge pe umăr. Cu o hotărîre ce părea surprinzătoare la omul acesta subțiratic și timid, Îi Împinse din calea sa pe turiști și cameramani și reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca la circ. Cu o mînă bîjbîi după scrotul rusului, iar cu cealaltă lovi suprafața apei, stropind cu apa Însîngerată picioarele privitorilor Îngroziți. Apoi un bărbat cu părul argintiu și cu stropi de spumă din spray pe buzele strînse Își croi cu greu drum pe lîngă mine. Ignorîndu-l pe Crawford, care privea relaxat de pe trambulina lui, Sanger Îi Împinse din calea sa pe turiștii gălăgioși și dărîmă mesele care-i blocau Înaintarea. Fără să-și mai scoată pantofii, sări În capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu pricepu. — Poți să-mi spui în engleză? se rugă el. Când sări din mașină să îl ajute, în urma bărbatului coborî o pisică neagră ca un tăciune. — Frumos animal, își dădu cu părerea proaspătul pasager. Omar nu mințise. Mâța părea croită din catifea și avea ochii trandafirii, înstelați cu doi stropi de miere. Se puse în spate când mașina porni și de- acolo îl săgeta cu pupilele ei ca fierea. — Cum o cheamă? Sau e un motan? continuă Omar să întrebe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de vreo ușă a vagoanelor trenului său. Într-o zi din februarie, bona progeniturilor lui Godun apăru cu o tânără ajutoare. O văzu cuprinsă cu șorț și încercând să hurduce o oală plină, până la plita pentru gătit. El era afară, croia poteci prin zăpada răscolită de vânt și sări să îi vină în ajutor. Pentru cine gătești atât? o întrebă surâzând, dar ea nu putu să-i răspundă decât în limba pe care Omar nu o pricepea încă și nu pricepu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu poți s-alegi: poți să vii dintr-o țară băftoasă sau bântuită. După ce zâmbitorul ei star a-necat Revoluția verde de catifea și a înroșit-o în piețe, la Universitatea Azad și în intersecția Enghelab, Sonia a continuat să croiască și să facă Islamul să devină la modă. A tăiat prosoape și scutece, rochii de seară și de petrecere, halate de baie. Darmet garm! Mashala Mordaneh Iran! Totul verde, dar nu ca să rămână la culoarea victorioasă și de revoltă a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]