3,588 matches
-
sunetul unei sirene a cărei frecvență variază în timp. O altă problemă ar fi aceea a presupunerii fundamentale că folosim în analiză unde sinusoidale, deși semnalul care ne interesează are o durată infinită. Gabor a propus aplicarea ideilor din mecanica cuantică în analiza sunetului, permițând o analogie între sunet și cuantă. Sub anumite condiții matematice, el a propus o metodă de reducere a analizei Fourier în celule. Cercetările lui s-au canalizat spre transmiterea informației prin canalele de comunicație. Gabor a
Atomul lui Gabor () [Corola-website/Science/320348_a_321677]
-
computerizat care poate fi reprogramat. În operele ulterioare, incepand cu "Queen of Angels" și continuând cu "/", Bear oferă o descriere detaliată a unei societăți nanotehnologice din viitorul apropiat, în timp ce în "Heads" apare prima descriere a unui așa-numit "calculator logic cuantic", iar în "Moving Marș" este descrisă dezvoltarea conștiinței de sine a unor inteligente artificiale. Personajul Jill a fost în parte inspirat de calculatorul conștient de sine Mycroft HOLMES din "Luna e o doamnă crudă" a lui Robert A. Heinlein. Operele
Greg Bear () [Corola-website/Science/321567_a_322896]
-
împrăștierii înapoi, are loc un maximum de strălucire, cauzat de existența orbitelor instabile în apropiere de orizontul evenimentelor (efect discutat anterior și ulterior de asemenea de Sir Charles Darwin, Cecille deWitt- Morette, Bahram Mashhoon și alții. A efectuat primele calcule cuantice ale orbitelor legate (orbitelor Bohr) ale particulelor cu masă de repaos în câmpul gravitațional al găurilor negre, inclusiv a duratei de viață a particulelor pe aceste nivele (1971), preluate ulterior și de alți cercetători. A dezvoltat primele calcule cuantice ale
John Archibald Wheeler () [Corola-website/Science/321596_a_322925]
-
calcule cuantice ale orbitelor legate (orbitelor Bohr) ale particulelor cu masă de repaos în câmpul gravitațional al găurilor negre, inclusiv a duratei de viață a particulelor pe aceste nivele (1971), preluate ulterior și de alți cercetători. A dezvoltat primele calcule cuantice ale împrăștierii fotonilor și particulelor cu masă de repaos (mezoni scalari, electroni) de către găurile negre. A aplicat calculatorul la aceste calcule. Astfel, Wheeler poate fi considerat inițiatorul cercetărilor de mecanică cuantică în câmpuri gravitaționale intense. Axeste cercetări au fost dezvoltate
John Archibald Wheeler () [Corola-website/Science/321596_a_322925]
-
ulterior și de alți cercetători. A dezvoltat primele calcule cuantice ale împrăștierii fotonilor și particulelor cu masă de repaos (mezoni scalari, electroni) de către găurile negre. A aplicat calculatorul la aceste calcule. Astfel, Wheeler poate fi considerat inițiatorul cercetărilor de mecanică cuantică în câmpuri gravitaționale intense. Axeste cercetări au fost dezvoltate ulterior de Remo Ruffini, Thibault Damour, Nathalie Deruelle și alții.
John Archibald Wheeler () [Corola-website/Science/321596_a_322925]
-
din Iași, cu specializări în: FT-RMN, microspectroscopie FT-NIR cu aplicații în biofizica medicală-medicină nucleară în diagnoza + tratamentul cancerului și patologiei Alzheimer, metode de difracție cu raze X și neutroni aplicate la para-cristale/sisteme necristaline, fizica plasmei și teorii de grupuri-grupoizi cuantici pluri-dimensionali, calculatoare și mașini cuantice, biologie matematică relaționala a organismelor vii și sisteme genomice integrate, biologie moleculară cuantică. Petre Frangopol, Prof. Univ. Dr., Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, specializat în biofizica medicală și medicină nucleară, în special aplicații ale
Listă de biofizicieni români () [Corola-website/Science/315346_a_316675]
-
FT-RMN, microspectroscopie FT-NIR cu aplicații în biofizica medicală-medicină nucleară în diagnoza + tratamentul cancerului și patologiei Alzheimer, metode de difracție cu raze X și neutroni aplicate la para-cristale/sisteme necristaline, fizica plasmei și teorii de grupuri-grupoizi cuantici pluri-dimensionali, calculatoare și mașini cuantice, biologie matematică relaționala a organismelor vii și sisteme genomice integrate, biologie moleculară cuantică. Petre Frangopol, Prof. Univ. Dr., Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, specializat în biofizica medicală și medicină nucleară, în special aplicații ale rezonantei electronice de spin RES
Listă de biofizicieni români () [Corola-website/Science/315346_a_316675]
-
și patologiei Alzheimer, metode de difracție cu raze X și neutroni aplicate la para-cristale/sisteme necristaline, fizica plasmei și teorii de grupuri-grupoizi cuantici pluri-dimensionali, calculatoare și mașini cuantice, biologie matematică relaționala a organismelor vii și sisteme genomice integrate, biologie moleculară cuantică. Petre Frangopol, Prof. Univ. Dr., Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, specializat în biofizica medicală și medicină nucleară, în special aplicații ale rezonantei electronice de spin RES în chimie, farmacologie și biofizica, radicali liberi stabili, biofizica membranelor, utilizări de radioizotopi
Listă de biofizicieni români () [Corola-website/Science/315346_a_316675]
-
În mecanica cuantică, decoerența cuantică este mecanismul prin care sistemele cuantice interacționează cu mediul înconjurător căpătând caracteristici probabilistice suplimentare. Decoerența cuantică generează "aparența" colapsului funcției de undă și justifică cadrul și modul de dezvoltare al fizicii clasice ca pe o aproximare acceptabilă. Decoerența
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
În mecanica cuantică, decoerența cuantică este mecanismul prin care sistemele cuantice interacționează cu mediul înconjurător căpătând caracteristici probabilistice suplimentare. Decoerența cuantică generează "aparența" colapsului funcției de undă și justifică cadrul și modul de dezvoltare al fizicii clasice ca pe o aproximare acceptabilă. Decoerența apare atunci când
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
În mecanica cuantică, decoerența cuantică este mecanismul prin care sistemele cuantice interacționează cu mediul înconjurător căpătând caracteristici probabilistice suplimentare. Decoerența cuantică generează "aparența" colapsului funcției de undă și justifică cadrul și modul de dezvoltare al fizicii clasice ca pe o aproximare acceptabilă. Decoerența apare atunci când un sistem interacționează cu mediul său
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
În mecanica cuantică, decoerența cuantică este mecanismul prin care sistemele cuantice interacționează cu mediul înconjurător căpătând caracteristici probabilistice suplimentare. Decoerența cuantică generează "aparența" colapsului funcției de undă și justifică cadrul și modul de dezvoltare al fizicii clasice ca pe o aproximare acceptabilă. Decoerența apare atunci când un sistem interacționează cu mediul său într-un mod termodinamic ireversibil. Aceasta împiedică diferitele elemente din
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
aparența" colapsului funcției de undă și justifică cadrul și modul de dezvoltare al fizicii clasice ca pe o aproximare acceptabilă. Decoerența apare atunci când un sistem interacționează cu mediul său într-un mod termodinamic ireversibil. Aceasta împiedică diferitele elemente din superpoziția cuantică a funcției de undă a sistemului plus a mediului să interfereze unele cu altele. Decoerența a fost subiectul cercetării active în ultimele două decade. Decoerența poate fi văzută ca o pierdere de informație dintr-un sistem către mediul său (deseori
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
modelat ca și o baie de căldură). Privit izolat, dinamica sistemului este ne-unitară (cu toate că sistemul combinat cu mediul evoluează într-un mod unitar). Astfel dinamica sistemului singur, tratat izolat de mediul său, este ireversibilă. Precum oricare altă cuplare, legătura cuantică este generată între sistem și mediu. O stare cuantică este o superpoziție a altor stări cuantice, de exemplu, stările spinului unui electron. În interpretarea Copenhaga, superpoziția stărilor a fost descrisă de funcția de undă și colapsul funcției de undă a
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
dinamica sistemului este ne-unitară (cu toate că sistemul combinat cu mediul evoluează într-un mod unitar). Astfel dinamica sistemului singur, tratat izolat de mediul său, este ireversibilă. Precum oricare altă cuplare, legătura cuantică este generată între sistem și mediu. O stare cuantică este o superpoziție a altor stări cuantice, de exemplu, stările spinului unui electron. În interpretarea Copenhaga, superpoziția stărilor a fost descrisă de funcția de undă și colapsul funcției de undă a primit numele de decoerență. Azi, decoerența studiază corelațiile cuantice
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
combinat cu mediul evoluează într-un mod unitar). Astfel dinamica sistemului singur, tratat izolat de mediul său, este ireversibilă. Precum oricare altă cuplare, legătura cuantică este generată între sistem și mediu. O stare cuantică este o superpoziție a altor stări cuantice, de exemplu, stările spinului unui electron. În interpretarea Copenhaga, superpoziția stărilor a fost descrisă de funcția de undă și colapsul funcției de undă a primit numele de decoerență. Azi, decoerența studiază corelațiile cuantice dintre stările unui sistem cuantic și mediul
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
cuantică este o superpoziție a altor stări cuantice, de exemplu, stările spinului unui electron. În interpretarea Copenhaga, superpoziția stărilor a fost descrisă de funcția de undă și colapsul funcției de undă a primit numele de decoerență. Azi, decoerența studiază corelațiile cuantice dintre stările unui sistem cuantic și mediul său. Dar sensul original a rămas, decoerența referindu-se la faptul că stările cuantice nu produc doar o singură realitate macroscopică. Decoerența nu generează "propiu-zis" colapsul funcției de undă. Doar furnizează o explicație
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
altor stări cuantice, de exemplu, stările spinului unui electron. În interpretarea Copenhaga, superpoziția stărilor a fost descrisă de funcția de undă și colapsul funcției de undă a primit numele de decoerență. Azi, decoerența studiază corelațiile cuantice dintre stările unui sistem cuantic și mediul său. Dar sensul original a rămas, decoerența referindu-se la faptul că stările cuantice nu produc doar o singură realitate macroscopică. Decoerența nu generează "propiu-zis" colapsul funcției de undă. Doar furnizează o explicație pentru acest "aparent" colaps. Natura
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
descrisă de funcția de undă și colapsul funcției de undă a primit numele de decoerență. Azi, decoerența studiază corelațiile cuantice dintre stările unui sistem cuantic și mediul său. Dar sensul original a rămas, decoerența referindu-se la faptul că stările cuantice nu produc doar o singură realitate macroscopică. Decoerența nu generează "propiu-zis" colapsul funcției de undă. Doar furnizează o explicație pentru acest "aparent" colaps. Natura cuantică a sistemului pur și simplu "se scurge" în mediul din jur. O superpoziție totală a
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
și mediul său. Dar sensul original a rămas, decoerența referindu-se la faptul că stările cuantice nu produc doar o singură realitate macroscopică. Decoerența nu generează "propiu-zis" colapsul funcției de undă. Doar furnizează o explicație pentru acest "aparent" colaps. Natura cuantică a sistemului pur și simplu "se scurge" în mediul din jur. O superpoziție totală a funcției de undă universale este posibilă, dar sensul său rămâne un țel pentru interpretările mecanicii cuantice. Decoerența reprezintă o problemă majoră în calea realizării practice
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
Doar furnizează o explicație pentru acest "aparent" colaps. Natura cuantică a sistemului pur și simplu "se scurge" în mediul din jur. O superpoziție totală a funcției de undă universale este posibilă, dar sensul său rămâne un țel pentru interpretările mecanicii cuantice. Decoerența reprezintă o problemă majoră în calea realizării practice a calculatoarelor cuantice, de vreme ce acestea se bazează din greu pe evoluția neperturbată a stărilor cuantice coerente. Decoerența nu este un concept teoretic nou, ci un set de noi perspective prin care
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
pur și simplu "se scurge" în mediul din jur. O superpoziție totală a funcției de undă universale este posibilă, dar sensul său rămâne un țel pentru interpretările mecanicii cuantice. Decoerența reprezintă o problemă majoră în calea realizării practice a calculatoarelor cuantice, de vreme ce acestea se bazează din greu pe evoluția neperturbată a stărilor cuantice coerente. Decoerența nu este un concept teoretic nou, ci un set de noi perspective prin care mediul înconjurător nu mai este ignorat în modelarea sistemelor. Pentru a explica
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
a funcției de undă universale este posibilă, dar sensul său rămâne un țel pentru interpretările mecanicii cuantice. Decoerența reprezintă o problemă majoră în calea realizării practice a calculatoarelor cuantice, de vreme ce acestea se bazează din greu pe evoluția neperturbată a stărilor cuantice coerente. Decoerența nu este un concept teoretic nou, ci un set de noi perspective prin care mediul înconjurător nu mai este ignorat în modelarea sistemelor. Pentru a explica cum operează decoerența, este prezentat un model "intuitiv". Înțelegerea modelului necesită cunoștințe
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
un concept teoretic nou, ci un set de noi perspective prin care mediul înconjurător nu mai este ignorat în modelarea sistemelor. Pentru a explica cum operează decoerența, este prezentat un model "intuitiv". Înțelegerea modelului necesită cunoștințe de bază asupra teoriei cuantice. Se efectuează analogii de vizualizare între spațiul de fază și spațiul Hilbert. O derivare mai riguroasă în cadrul notației Dirac arată cum decoerența distruge efectele de interferență și "natura cuantică" a sistemelor. Apoi, este prezentat modelul matricei densităților pentru o mai
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]
-
un model "intuitiv". Înțelegerea modelului necesită cunoștințe de bază asupra teoriei cuantice. Se efectuează analogii de vizualizare între spațiul de fază și spațiul Hilbert. O derivare mai riguroasă în cadrul notației Dirac arată cum decoerența distruge efectele de interferență și "natura cuantică" a sistemelor. Apoi, este prezentat modelul matricei densităților pentru o mai bună înțelegere. Un sistem de "N" particule poate fi reprezentat în mecanica cuantică ne-relativistă de către o funcție de undă, formula 1. Asta se aseamănă cu clasicul spațiu de fază. Un
Decoerență cuantică () [Corola-website/Science/315489_a_316818]