3,596 matches
-
formația la Viena și Berlin și a fost incontestabil Înrâurit de lirica și filozofia germane, Eminescu a rămas un „om al pământului“ și al esențelor elementare (pe care de altfel romantismul german nu le contrazicea câtuși de puțin). El trăiește cufundat Într-un soi de atemporalitate, aproape dizolvându-se În cosmos, În natură și Într-o istorie imobilă, impermeabilă la modernitate. Este naționalist și „reacționar“ (În toate sensurile, inclusiv politic). Unele dintre versurile lui, dar mai cu seamă articolele politice (a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Bucureștiul a ieșit din comunism cu o Înfățișare cu totul alta, și mai ales cu alt spirit, cu o altă atmosferă. Orașul acesta, cândva atât de animat, amorțise; oamenii doar se duceau și se Întorceau de la slujbă. Nopțile, cu străzi cufundate În Întuneric, erau sinistre. Puținele restaurante Închideau devreme, iar orașul rămânea pustiu. Anii ’50, În plină teroare, Încă mai păstraseră ceva din vechiul București. La 1989 nu mai rămăsese mare lucru. Mai erau În primii ani ai comunismului meseriași sau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ne vedem duminică seara și i-am înapoiat aparatul digital lui Jayne. Știam că nu era foarte înțelept să-mi iau tălpășița, dar n-aveam de ales. I-am observat ambivalența și insatisfacția și am pornit-o spre casa noastră cufundată în întuneric, cu excepția bostanilor sculptați ale căror fețe începeau deja să se surpe. Încă mai simțeam ușurarea resimțită de Robby atunci când începusem să mă îndepărtez, împleticindu-mă. În biroul meu mi-am turnat un pahar mare de votcă și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ușile glisante în camera media, unde Robby încă zăcea întins pe covor în fața televizorului, iar Sarah stătea tot în poala lui Wendy care ce îi citea povestea acelor băieți pierduți pe o insulă, iar deasupra lor se afla dormitorul principal cufundat în întuneric. Iar de jur în jur se vedea marele perete al casei care se cojea. Ieri dimineață, de aproape, porțiunile de pe perete nu apăruseră atât de mari ca acum, când le priveam din acest unghi. Peretele era acum aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și am pornit spre bucătărie, luminile din sufragerie diminuându-și și sporindu-și forța în timp ce treceam pe sub ele (încercând - cu succes - să ignor mocheta verde și mobila rearanjată). Asta s-a repetat în holul care ducea spre bucătărie, care fusese cufundat în întuneric până în momentul în care am intrat în bucătărie, când luminile au început să pâlpâie. Când am făcut un pas înapoi, luminile s-au stins. Când am pătruns din nou în bucătărie - au pâlpâit. Am încercat asta de două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ieșit și m-am îndreptat în direcția din care veniseră sunetele acelor zgârieturi. Însă m-am oprit brusc atunci când luminile piscinei s-au aprins, apa devenind de un acvamarin luminos, apoi s-au stins la fel de brusc și apa s-a cufundat în întuneric. Am auzit zumzetul vag dinspre jacuzzi și când m-am uitat am văzut că făcea spume și, de parcă aș fi știut că trebuiau să fie acolo, ochii mei au căutat balustrada unde erau agățați aceiași chiloți de baie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spațiu. Tatăl meu înaintă împleticit spre jacuzzi cu paharul în mână și încercă să intre grațios în bazin, dar se împiedică și stropi cu apă gresia spaniolă din jur, reușind în schimb să mențină paharul deasupra capului, protejându-l. Se cufundă în bazin, doar mâna cu paharul de votcă plutind deasupra bulelor mișcătoare de apă. Ochii mei rămâneau lipiți de monitor. Vă rog, am gândit. Vă rog, salvați-l careva. Îndată ce dădu peste cap restul de votcă, ieși din jacuzzi, întinzându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vodcă și un suc de grapefruit. A acceptat acest fapt și a comandat un pahar de Viogner, vinul casei. Mâinile noastre s-au împreunat deasupra mesei. Ochii ei rătăciră afară, pe fereastră; era frig și fațadele magazinelor de pe Main Street cufundate în întuneric, semaforul legănându-se cu un galben intermitent deasupra intersecției pustii. Eram amândoi mai puțin severi. Devenisem mai simpli, ancorați, nimic nu trepida și nu ne panica aici, eram între noi doi, dorind să fim tandri unul cu celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
neîncrezător. E Victor, Robby. E doar Victor. - Nu e Victor, tată. Conform lui Robby, am spus: - Atunci ce naiba e? Chestia s-a oprit, de parcă ar fi contemplat ceva. Era 2.30 când s-a luat curentul. Toată casa s-a cufundat în întuneric. M-am întins inutil spre întrerupător. Mă clătinam pe picioare. - Mama ține o lanternă în sertar, spuse agitat Robby. - Nu te mișca. Rămâi unde ești. Încercam să am o voce normală. Am sărit pe pat și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Și în timp ce priveam asta ca într-un vis am văzut că sub vopsea se afla tapetul în dungi verzi care acoperise pereții casei noastre din Sherman Oaks. Când mi-am șoptit mie însumi cuvintele „Te aud“, casa era din nou cufundată în întuneric. Afară, stăteam pe gazon, năuc, murmurând de unul singur. Afară, Dale și Sam pășeau surescitați înainte și înapoi pe trotuar, vorbind pe celulare, povestind prin ce trecuseră celorlalți asistenți din echipa lui Miller. Afară, Miller încerca să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ieșirea în lume”, „izbirea de social”, „bătălia ideatică” - care e mai mult decât atât, e o „bătălie” a personalității în întregime, ceea ce numim, cu un cuvânt generic și confuz, debutul! -, noi, toți cei „cinci”, beam. Beam, printre altele, deoarece eram cufundați în acel mediu, încă o dată, atipic, în care se pregătesc viitorii creatori, beam deoarece aveam nevoie de un „aliment” al discuției, ca o frondă - ergo bibamus! —, poză și imitație, desigur. Deoarece, la început, debutantul „imită” și interesant e, în acel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
expresivă, de „emoționantă”, nu este un scop în sine, oricât ar fi de nobil, de pilduitor acest scop; ea nu e decât o cale, o Cale și, după cum vedeți, nu e nevoie decât de un mic pas pentru a ne cufunda în apele înmiresmate și intens lucitoare ale unei religii!... ...Întorcându-ne, însă, la „mărturisitorii literari” de care vorbeam mai sus, la acei martor ai trecutului național, colectiv care, spre deosebire de milioane, au privilegiul talentului și al artei, trebuie, cum o spuneam
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
liniștită, în vălceaua de sub munții păduroși. Vizitatori încă nu sunt. Stăm aproape toată vremea de vorbă cu Vlădica Narcis Crețulescu 6, pe care l-am găsit lucrând în modesta lui chilie călugărească. Ne spune multe lucruri, ne arată manuscriptele lui; cufundat în studiile lui, pare cu totul străin de afacerile mănăstirii. Cu totul străin în adevăr este. Foarte vesel ne vorbește și ne povestește frumos și vremea trece. Curând la arhondaric, economul părinte care nici nu catadixește să ne vadă, dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
parcă asculta melodiile care aveau atâta farmec în tristețea locurilor. Câteodată și amurgul colorează cu tonuri mai blânde tabăra și împrejurimile. Supt un cer limpede, se vede în depărtări satul Șipotele ca o prietenească oază; soarele roș ca sângele se cufundă între dealuri la asfințit; vântul a contenit; căldura s-a potolit; parcă nădăjduiești o viață mai fericită în clipa de răgaz a asfințitului și parcă ți se moaie sufletul; uiți cele ce te împresoară și necazurile ceasurilor lungi ale zilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
folosește abilitățile ei istorice pentru a reordona universul, drumul către dimensiunea sacră a lumii este parcurs de ambii tineri. Inițierea masculină folosește modelul solar ca să atingă eroizarea și supune flăcăul luptei arhetipale cu răul. Înghițirea inițiatică, un alt tipar universal, cufundă neofitul în energiile primare, nediferențiate ale începutului și îl face să renască apoi ca ființă spirituală. Tânăra nubilă va fi surprinsă într-un cadru static, al recluziunii transformatoare la nivel ontologic. Ocupațiile aferente universului feminin vor căpăta în contextul simbolismului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este purificarea, focul mistuie devenirea. Numai prin anularea totală a existenței perisabile se poate accede la mortalitate. „Purificarea prin foc este complementară purificării prin apă pe plan microscopic (rituri inițiatice)”, iată de ce în colinde flăcăul purtat de bidiviul măiestru este cufundat în apă, în timp ce calului i se potrivește catharsis-ul prin principiul ignimorf. Pe de altă parte, armăsarul este o ipostază a calului solar și se hrănește cu succedaneul luminii ordonatoare. Aceasta va fi forța care va supune, din nou, neantul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inima răului. Colinda Voinic căutat prin munți IV, (117), din Gropeni, Brăila, adaugă la saltul fertilizator al eroului călare momentul șederii în sacru, unde adoarme precum fiara vânată în alte tipuri de colind. Cu flăcăul rămas pe munte să se cufunde în energiile latente ale începutului de lume, perspectiva artistică se mută pe absența din planul social: „Părinți de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l părinți în vârf de munți./ ’N vârf de munți, în văi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
declanșarea inițierii. Credințele legate de obiceiurile funebre și apropierea de veșnicia Eroilor sunt organic legate de funcția de semnal pe care o primește roua. Pășind pe calea ei, flăcăul se îndepărtează de lumea cunoscută și moare, pentru a se putea cufunda în veșnicia modelelor arhetipale. „Roua dă viață și întinerește «Roua ta este rouă de lumină și din sânul pământului umbrele vor învia» (Isaia 26:19)”. Moartea simbolică a călătorului este răscumpărată, așadar, de rouă, puterea ei venind din „împăcarea opoziției
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
le dă mâncare, la Lăptița” (Fărcașele - Olt), „...pe împărăteasă o îngropă până la brâu în groapa din bucătărie, unde aruncau rămășițele mâncărei”. Motivul gropii cu resturi menajere semnalează regresul universului consumat de durată, asemenea cenușii în care eroul trebuie să se cufunde. Involuția lumii catalizează întoarcerea, prin mediul scabros, până la momentul inițial al creației, când haosul era redus la tăcere. Pătrunderea pe jumătate în infern, asemenea lui Mistricean în șarpe, sugerează natura duală a neofitului, mort pentru comunitate (în basm această stare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ușa deschisă de neofit creează canalul de comunicare către dimensiunea primordială și așază piesele la locul lor, pentru a se reface traseul arhetipal. Greșeala are ca autor moral tocmai pe frumoasa receptacul al forțelor fertile, pentru că ea trebuie să fie cufundată în planul infernal, ce acționează drept catalizator al germinației. Un alt paralelism surprins de textul cules în spațiul moților are o dominantă temporală acută. Gestul lui Ioniță și urmările lui sunt surprinse în două registre, ca o reflectare la suprafața
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aracii obli,/ Cu strugurii negri,/ Jur-prejur de vie/ Gutui și lămâie,/ Iară la prilaz/ Doispre’ce năranz,/ Fi-v-ar de miraz;/ La mijloc de vie/ De-o lină fântână/ Cu apă sălcie”. Lumea arhetipală conține esența vieții și, o dată cufundat în ea, eroul va putea provoca oriunde și oricând fertilitatea. „Iscusința de a stăpâni natura”, care se cere dovedită aici, frecventă mai ales în basme, a fost pusă în relație cu „reprezentările referitoare la magi și preoți” pentru aceleași abilități
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin sate. Victoria este absolută, „legarea efectivă a monstrului (demonului) fiind reprezentarea alegorică a unei acțiuni magice abstracte, de ordonare, pe care o produce Demiurgul asupra Haosului (monstrului primordial)”. Căutători propriu-ziși, fiindcă sunt singurii care călătoresc, și nu doar se cufundă în cealaltă lume, sunt personajele de basm Ardiu și Pătru. Cel dintâi este „omologul” lui „Arghir, cel mai pedepsit cu dor” din povești, sintagmă întâlnită și în baladă, chiar de la prima apariție a personajului: „Al mic că-mi zicea,/ Ardiu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
născut acest loc de pelerinaj. Nu vreau să mă gândesc acasă, la colegii mei, la seminariști, la cunoștințe și prieteni. Am închis telefonul plecând din Iași și nu-l mai deschid decât la întoarcere. Vreau să trăiesc cu totul aici, cufundat in „drumul” unui pelerin, însoțit doar de rucsacul meu (cât de puțin îmi este necesar pentru a trăi!Î și de îngerul meu păzitor. Ieri discutam cu el, încercând să înțeleg ce caut pe aici. De fapt, încă nu am
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
apoi despre "un sfânt întors prea târziu de la birt"...! De unde deducem că poezia e dincolo de intersecția dintre Cădere și Înalt, exhibarea unor răni invizibile. Ce are asta în comun cu treburile noastre mundane, atât de adânc terestre, în care suntem cufundați până-n gât? Cine este bobocul cu ochii încă ne-deschiși: omul de rând sau poetul? Poetul disimulează în individ obișnuit, ca să nu se prindă nimeni că e un izgonit din ceruri, că e un "paria al cerurilor". Căderea s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scurtă "inspecție" a Re-ședinței, petec de pământ cubanez, aflat însă sub jurisdicție românească: un parc generos, cu lămâi, portocali, bananieri, mangotieri, arbori de avocado și rodii, tufe de flori multicolore și parfumate, 13 palmieri imperiali uriași, de peste 20 metri, totul cufundat într-o pajiște verde-smarald, care făcea concurență prin moliciune și "textură" oricărui kilim de Shiraz. La cele de mai sus, de adăugat zecile de păsări și păsărele, descendente ale celor ce l-au în-cântat pe Columb, care fix de la 6
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]