3,741 matches
-
fel, și prin simplul fapt de a-l privi și a observa respingătoarea lui urîțenie, era firesc și logic să accepte că umanitatea se purtase cu el cu cruzimea cu care o făcuse. Oberlus rămăsese de asemenea tăcut, contemplînd marea, cufundat În propriile-i gînduri, și după o bună bucată de vreme Își aținti privirea asupra penei de cormoran care rămăsese pe piatră, lîngă grosolana călimară care nu era altceva decît o cutie veche de tablă, și comentă sec: - Învață-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a căpitanului, au contribuit la a-i face lui Oberlus viața mult mai ușoară și plăcută pe Insula Hood, căci Începînd de atunci căpătă obiceiul de a se așeza, ore În șir, pe stînca lui favorită de pe culmea falezei abrupte, cufundat În lectură, și de a-și veghea de departe supușii, În drumurile lor prin partea de jos a insulei. Nu mai era nevoie să se ascundă printre pietre, prin păduricea de cactuși sau printre buruienile Înalte pentru a fi Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
probabil pe neașteptate sau că un nou sentiment de vinovăție, chiar mai puternic decît cel dinainte, Îi făcuse viața de nesuportat. Își plimbă privirea asupra insulei frumoase, solitare și pașnice În calda după-amiază ecuatorială, zîmbi satisfăcut În fața peisajului și se cufundă din nou În lectură. Progresase mult și abia dacă mai simțea nevoia să silabisească. Doi supuși erau puțini chiar și pentru un regat minuscul ca acela al Insulei Hood, iar monarhul păru să priceapă asta curînd. Avea nevoie de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
formele sale. Iar acum se afla acolo, așezată pe un pat vechi, În mijlocul unei grote enorme, uitîndu-se la cei trei bărbați Înlănțuiți trîntiți pe jos, dintre care doi urinaseră deja În pantaloni, și contemplînd o stîrpitură care fuma În timp ce se cufunda În lectura unui exemplar, citit de-acum de vreo sută de ori, din Odiseea. Ca și cum ar fi simțit că e privit, Oberlus ridică privirea și se uită la ea. Rămaseră așa multă vreme, În tăcere, pînă cînd el arătă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trei săptămâni. Chiar trebuia să-mi termin cumpărăturile. Atunci l-am zărit. Stătea nemișcat în stradă la doar câțiva metri de mine, cu mâinile în buzunare și gulerul hainei ridicat, privind în vitrina unui magazin și încruntându-se ușor, aparent cufundat în gânduri. Așa - deci erai aproape ajuns acasă oricum, m-am gândit eu. Ce bine. E clar că exagerez cearta noastră, iar tu ai ieșit să-ți dezmorțești un pic picioarele și acum ești în drum spre casă. Am decis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
zâmbit și s-a uitat în altă parte, apoi iar la concurenții de pe ecran, care se aplaudau confuzi din cauza entuziasmului și a surescitării. Stacey mai zâmbea încă, iar eu, atent la Lena, care ronțăia un baton de cereale și părea cufundată în concurs, mi-am aplecat foarte încet capul și am sărutat-o pe o parte a gâtului, afundându-mă în falduri de carne delicioasă și inspirând mirosul de parfum ieftin, amestecat cu acela de transpirație. A chicotit puțin și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
după bucățile rupte din lama de ras și după cercel, care era murdar și un pic pufos din pricina călătoriei din ultimele zile în haina mea uzată, dar încă lesne de identificat ca fiind al ei. Cu degetul mijlociu mi-am cufundat cu atenție prada în borcan, iar cercelul ieftin sclipi o clipă pe suprafață înainte să fie împins adânc la fund, în vreme ce murdăria unsuroasă de pe mâna mea lăsă un cerculeț întunecat unde penetrase albul cremos al orezului. Urmară apoi bucățile ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
care vedea lacul cel întins. Ci el nu-i spuse nimica, ci numai se uită uimit pe luciul lacului și ochii i se împlură de lacrimi. O lebădă își înălțase aripele ca pe niște pânze de argint și cu capul cufundat în apă sfâșia fața senină a lacului. - Plângi, împărate? - zise Făt-Frumos - de ce? - Făt-Frumos, - zise împăratul - binele ce mi L-ai făcut mie, nu ți-l pot plăti nici cu lumina ochilor, oricât de scumpă mi-ar fi, și cu toate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pentru că a ta cruzime M-au ars și m-au otrăvit. Dar de-oi trăi cu durere Prin pustiuri rătăcit, Să pomenești câte odată Pre un om ce te-au iubit. Mă lepăd de toată lumea, Mă cernesc, mă - nstrăinez, Mă cufund în întuneric Lumina să nu mai văz. Ochii facă-se isvoare Și curgă necontenit, Despice-se inimioara În bucăți ca de cuțit. Risipească-se tot trupul, Să se facă praf și vânt, Aruncat în toată lumea În văzduh și pre pământ
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acum și să-i spun că descoperisem totul? Sau eram sub influența momentului? Să o sun pe Lauren și să-i spun ei ce descoperisem? Sau ea ar fi chemat imediat avocații? Poate ... —Bună, iubito. Am tresărit. Fusesem atât de cufundată În gândurile mele, că nu-l observasem pe Hunter intrând În apartament. Înainte să pot spune ceva, el mă săruta de bun-găsit și mă mângâia pe păr, ca și cum putea să-și dea seama că aveam nevoie să fiu calmată. —O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
în același timp, te trec fiorii. O imagine de coșmar. — Deci l-ai citit pe Kafka. — Parțial. Romanele și vreo zece povestiri. Demult, când eram cam de vârsta ta. Chestia la Kafka e însă că te urmărește. Odată ce te-ai cufundat în opera lui, n-o mai uiți. — Te-ai uitat pe jurnale și scrisori? Ai citit vreo biografie? — Mă cunoști doar, Tom. Nu sunt un om prea serios. — Păcat. Cu cât afli mai multe despre viața lui, cu atât îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acord și am plecat, nemaiștiind ce să spun. Aceasta a fost prima noastră discuție. Au urmat mai multe zile în care treceam pe lîngă el în drum spre slujbă, făceam un mic semn din cap, iar el rămînea cu ochii cufundați în careurile sale de cuvinte. Într-o zi m-a interpelat el : — Am SIDA ! m-a anunțat calm, fără să ridice ochii din hîrtiile sale. M-am simțit dator să mă opresc, să-l compătimesc măcar puțin și să mă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
directorul ziarului, care, împreună cu diplomații de la Legația italiană, sărbătorise deja Anul Nou. Și mulți alții, nenumărați, ale căror nume și preocupări nu ne privesc. Ultima fereastră luminată de la Universul, la etaj, cea mai din stânga, cum te uiți din stradă, se cufundă în întuneric la miezul nopții. Domnul Procopiu porni pe jos spre casă. Îi era cam urât, poate și fiindcă vorbiseră de atâtea lucruri... neobișnuite. Așa că grăbi pasul și, când auzi zgomot înăbușit în spatele lui, începu aproape să alerge. Simți o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dan. Ai căzut din viață-n viață. Când am deschis ochii, am văzut mult cer albastru și mulți copaci îmbrăcați în chiciură. Sute de gămălii care zburau la câte-o adiere. Aerul mă strângea. Eram culcat pe spate. Mi-am cufundat ochii în cer, cu o mirare de orășean. Deodată am auzit un zgomot ca de apă care curge din țeava robinetului. Venea din imediata apropiere, din dreapta. Am întors capul fără să-l ridic și nu mi-a venit să cred
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
rotundă. Calul era înhămat la o sanie încărcată cu bucăți mari de gheață și câțiva butuci. Totul era liniștit, încremenit chiar, albul din jur, soarele, o tăcere cum n-am mai auzit, fiindcă și tăcerile se aud. Animalul și-a cufundat botul într-un sac agățat de propriul grumaz și a început să mestece. Coada o avea legată într-un imens nod lucios. — Sus, băiete, că te brinde noabtea în zăbadă. Cin’ te-o fi lăsat să mori aci, că nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Costache fu să apropie lampa cu gaz de la căpătâiul patului de cămașa pusă pe speteaza scaunului și să studieze, la rândul lui, cele trei litere. Numai pentru asta și tot meritase să facă drumul. Se așeză lângă rănit și se cufundă în gânduri, ignorând iscodelile bărbatului bine hrănit, cu piciorul în ghips. Îi era prea cald, camera era prea mică și soba prea aproape, așa că întredeschise geamul și inspiră cu putere aerul rece de-afară. Văzu o birjă care opri la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
înainte. 2 Draperiile de catifea erau bine trase, astfel că, de afară, casa părea cufundată în beznă, iar Costache se culcase deja, la ora patru după-amiaza, ca pentru noapte. Băuse două pahare cu tărie și nu voia decât să și cufunde în somn corpul și mintea, și somnul să-i fie fără vise. Zaharia, care-l văzuse numai de câteva ori în viață în starea asta, umbla pe vârful picioarelor, ceva mai înviorat. În restul zilelor, când ordonanța era posacă, Costache
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
iarnă, cu căldură în casă, lemne care pocnesc alene în sobă și aromă de cafea în încăpere. Dar soțul ei era într-o stare care nu-i permitea visarea. Îi desprinse ușurel mâinile, sărutându-le în căușul palmei, și se cufundă în recitirea știrilor despre Mitropolitul Ghenadie. Doamna, desigur, fusese de partea Mitropolitului, când cu destituirea, dar ea avea o inimă și în cap, nu numai în piept. I se mai întâmpla să gândească strâmb din cauza acestei inimi. În ce-l
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mâna cu zorii sub primul strigat al luminii și sărutând cu ardoare catapeteasma înfocata a fiecărei seri. Mă trezesc dimineața istovita, între valuri diafane și reci, cu sufletul trist și buzele arse. Învinsă, îmi port pașii spre izvor și mă cufund în limpezimea lui preț de o clipă, apoi rămân liniștită cu inima prinsă de orizont. Aștept cu înfrigurare focul sacru reaprins de apus.
Focul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83335_a_84660]
-
meditație profundă și precauție în mișcări, trebuia să se comporte ca și cum s-ar afla în celebra Sistine Chapel a Vaticanului. Ușile, capitonate în piele, nu lăsau să pătrundă din afară nici un zgomot care să distragă sau să perturbe atenția celor cufundați în lectură. În această oază a liniștii profunde și a meditației, așezat la masa de lectură cu mai multe cărți în față, se afla în momentul acela la finele unei probleme ce îi răpise destul de mult timp. Tocmai când trebuia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a meditației, așezat la masa de lectură cu mai multe cărți în față, se afla în momentul acela la finele unei probleme ce îi răpise destul de mult timp. Tocmai când trebuia să-și noteze răspunsul exact, activitatea pașnică a celor cufundați în lectură fu întreruptă de un chiorăit sonor, prelung și strident. La acest semnal neașteptat de nimeni, brusc toate privirile s-au îndreptat spre el. Era pus într-o situație jenantă, chiar penibilă. La aceasta, se adăuga și faptul că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
curea nu prea lată din piele de harnașament maro, cu cataramă metalică peste care cădea o geacă de culoare gri, descheiată în față, cu pantofi sport de firmă negri, noi și ușori, din piele de bizon cu talpă flexibilă, antiderapantă, cufundat în gânduri, cu o geantă nu prea mare dintr-un material de cort negru, impermeabil, cu cinci fermoare din plastic, fiecare din ele cu câte două cheițe, cu o umbrelă pliantă în mână ca toți concetățenii lui Bacovia care cunosc
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
spate și, ca niciodată, o parte semnificativă din blocurile de gheață acoperite cu zăpadă se transformase în apă. Dacă fenomenul va continua ce se va întâmpla cu gheața din jur? Se va topi, iar întregul ținut al eschimoșilor se va cufunda și se va acoperi de apă. Bătrânii spun că niciodată spiritele nu au fost așa de mâniate pe ei. Trebuie neapărat să le aducă noi jertfe, ca să le îmbuneze și să le trezească mila față de eschimoși. Chiar în direcția în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și care l-a trezit înainte de a se face lumină. Noaptea lui "Moș Neculai" se sfârșise. Neștiind ce s-a întâmplat cu el, deschise ochii și se uită în jurul său. Voia să afle cât e ora, însă camera încă era cufundată în întuneric. Aprinse veioza ca să vadă mai bine ceasul de la mână cu care adormise. Era ora șapte și totuși, pentru câteva clipe, fu cuprins de îndoială. Nu știa sigur dacă e seară sau dimineață. Stinse din nou lumina. Ar fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lui Anton, a primit-o cu brațele deschise. În vreme ce lacrimile îi scăldau obrazul ostenit, zâmbi printre lacrimi fericită. Moașa schimbă priviri cu înțeles, cu Anton și cu bătrânul Toma, care au priceput că despica vreo amintire scumpă inimii ei. Tăcea cufundată în bucuria, durerea și suferința ei. Deodată, se întunecă, mistuita de gânduri. „Am păcătuit amarnic, și nu mai pot răbda păcatul din mine... trebuie să-l deșert...“ își zise ea în gând. „Nu îndrăznesc, mi-e groază de mine singură
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]