5,205 matches
-
o umbrelă, care l-a ferit atât de multe compromisuri și alte tare (a se citi meschinării) ale vieții noastre literare, în acest sens, Ștefan e un privilegiat. Credința sa în literatură nu a fost zdruncinată de frecușurile zilnice pe culoarele redacționale. Scriitorul e un singuratic. Un singuratic care observă cu minuțiozitate strada, cartierul, podurile, orașele și satele prin care îl mână pașii. Deseori, notația sa minuțios-realistă lunecă în fantastic, dar nu poposește prea mult acolo. Pentru Amariței fantasticul e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
frumoasă mezzosoprană, pe scenă și în realitate! Aș fi dorit să-mi fi luat locul la University, dar era încă prea ocupată cu splendida ei carieră și nu cred că ar fi putut lăsa Parisul... Ce frumoasă, intensă, plină de culoare voce! și prezența ei pe scenă era o apariție divină. Ce voci frumoase au românii noștri! Am lucrat mult cu Viorica în Italia, dar și în Spania, spectacole de Carmen și Favorita. Am fost buni prieteni și o îmbrățișez cu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
pe umeri și m-am așezat pe marginea patului. Plin de nerăbdare așteptam dimineața. Timpul se scurgea atât de greu. N-aveam astâmpăr. Totul era de necrezut. Cum e posibil? De ce? Se făcuse deja ziuă când am auzit mișcare pe culoar. Acum nu aveam în minte decât că trebuie să scriu, scurt și clar, Dnei Alice Văitoianu, unde trebuia să fiu deja cu o zi înainte și unde aveam întâlnire cu ceilalți din delegație, sigur veniți deja cu mașina sanitară. Iată
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
o luă înainte și celălalt după mine. În sfârșit, acum voi ști ce se întâmplă cu mine. În loc însă s-o luăm spre ieșirea din clădire, văd că ne îndreptăm spre o scară interioară și urcăm până la etajul III. Pe culoar, un militar englez înarmat, o santinelă, mi-am zis, care ne descuie o ușă și intrăm într-o cameră. La prima vedere, goală, cu o fereastră fără geamuri, barată de sârmă ghimpată. Rotesc privirea și spre uimirea mea, în colțul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
sau WC, bateți în ușă și santinela vă va conduce unde trebuie și, încă o dată, păstrați-vă calmul", face apoi semn gradatului ce-l însoțea și părăsesc amândoi camera. Aud imediat cum santinela încuie ușa și pașii se îndepărtează pe culoar. Primul impuls a fost să mă reped la ușă, să lovesc, să strig, să înjur cum n-am făcut niciodată. O descărcare firească a unei stări de tensiune necunoscute încă. Dar am avut forța să mă rețin, mi-am cuprins
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
legătura directă cu strada, am început să strig tot felul de injurii, ce niciodată nu mi-au ieșit pe gură... Inutil. Strada, sub mine la trei etaje, era complet goală. La un moment dat, ușa se deschise și santinela de pe culoar își face apariția întrebându-mă ce doresc. M-am uitat la el cu indignare, cu profund dispreț și, cu fermitate, i-am strigat: "Ce doresc? Să ieși afară! Afară!" și i-am întors spatele. După câteva clipe ușa se închise
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
instrucție. Îmi făcură semn să cobor și să-mi iau valiza. Luat în primire de către alți doi sergenți, pornirăm către o ușă a imobilului, unde se vedea și o scară. Urcăm. Aveau, pesemne, predilecție pentru etajul trei și pe un culoar ne ieși în cale o santinelă. Apoi o ușă se deschise, mi se făcu semn să intru, după care ușa s-a închis și m-am văzut singur într-o încăpere complet goală, însă cu mult mai mare decât prima
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
avantaje mărunte, dar îndulcind existența cotidiană. O vizitam și aici, ca și la Cluj, destul de des pe tanti Elenuța: cu toate că dădeam mâna totdeauna politicos („bine crescut“) cu domnul Rieger sau o sărutam ceremonios pe a doamnei, când îi întâlneam pe culoarele casei, nu cred că erau prea liniștiți văzându-mă în cămașă verde, pentru mine veșmânt încântător și inocent. Cu timpul, părinții mei s-au împrietenit cu toată familia Rieger, care ne invitau la sărbătorile și ceremoniile lor - nunți, de exemplu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în 1889 se preciza că: "Planurile (imobilelor colective) vor fi astfel concepute încât să se evite orice ocazie de întâlnire a locatarilor între ei. Palierele și scările, bine iluminate, trebuie considerate o prelungire a căilor publice. Trebuie proscrise coridoarele și culoarele de orice fel ar fi acestea"10. Această grijă de a izola indivizii de condiție mediocră unii de alții, cel puțin în măsura în care aceștia păreau să împărtășească o cultură comună, a avut o soartă dură11. Istoria orașelor-grădină este un alt exemplu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
însumau deci pentru a produce o impresie ciudată. Adunarea se agită o clipă, apoi se calmează; nu mai era nimic de făcut: sala era forțată. Lamartine, care a ieșit la primul zgomot, reapăruse la ușă cu un aer descumpănit; traversase culoarul central și se întorsese la banca lui cu pași mari, ca și când l-ar fi urmărit un dușman invizibil pentru noi. În urma lui au apărut aproape imediat câțiva oameni din popor; s-au oprit în prag, surprinși la vederea acestei imense
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de muncă spre a corespunde noului obiectiv ... tot mai înalt, pe care destinul mi l-a scos în cale ... ultimul fiind, desigur, cel mai onorant, dar și cel mai consumant. VII. Cariera universitară Ani de ucenicie Când am pătruns pe culoarul cadrelor didactice de la parterul clădirii principale a Universității, nu-mi venea să cred că am voie. În cei patru ani de studenție (1945-1949) nu mi-am permis niciodată să calc pe aici. Era sediul zeilor, tabu pentru orice student neinvitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
este de mirare, dacă ne gândim că cei doi mari geologi ieșeni care au pus bazele geografiei din acest oraș de mare cultură românească: Ion Simionescu și Mihai David au fost și rectori ai Universității de aici. Pe stânga acestui culoar se înșiruiau cabinetele cadrelor didactice și spațioasa bibliotecă, iar pe dreapta Amfiteatrul geografic "Grigore Cobâlcescu" (în care se țineau cursurile și ședințele științifice), sala de lucrări practice, sala de seminarii, camera de materiale didactice și camera laboranților. Eu, la început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
în Geografia României, vol.III. BARBU N., IONESI L. (1987), Obcinele Bucovinei-ghid turistic. Ed.Sport-Turism, București, (130 p.). BARBU N., UNGUREANU AL. et al. (1987), Geografia municipiului Iași, Într.Poligr., Iași, (312 p.). BARBU N., BĂCĂUANU V. (1990), Considerații asupra "Culoarului Bîrgău-Dorna-Valea Moldovei", Anal.Șt.Univ. "Al.I.Cuza" Iași, t.XXXVI, s.II.c. BARBU N., COTEA V.V. (1993), Vignoble de Odobești. Écosystème, Rev. Académie Suisse du Vin", nr.32. BARBU N., COTEA V.V. (1994), Vignoble de Cotești. Écosystème, Rev. "Académie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
fiind și importante puncte de sprijin pe vechiul drum al mătăsii dinspre Asia spre Europa. Din călătoria cu acest avion ... am rămas impresionat de faptul că la un moment dat (seara, pe la orele 18) ... toți pasagerii s-au deplasat pe culoarul central al acestui vehicul ... unde ... minute în șir au stat în genunchi făcând mătănii în cinstea lui Allah. Singurul străin printre acești musulmani eram eu ... care ... pentru a nu atrage atenția ... a trebuit să fac același lucru. Și nu mint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Nu luasem nimic altceva cu mine, căci ofițerul mă asigurase că până-n seară aveam să fiu acasă. Am semnat inventarul obiectelor, apoi am fost încredințată unui gardian în uniformă de milițian care m-a dus la ultimul etaj pe un culoar unde se aflau o mulțime de uși și a deschis una dintre ele. Era o cămăruță minusculă, de vreo doi metri pe trei, complet goală, cu scânduri pe jos și cu o mică fereastră cu gratii. Fereastra dădea spre o
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
prin a mă așeza pe jos, cu urechile ciulite. Aveam dreptul să bat la ușă ca să cer să mă duc la toaletă. Cred că mi-am petrecut prima seară tot cerând să ies la fiecare oră până la capătul celălalt al culoarului, cu speranța că gardianul o să-mi spună ceva. Îmi amintesc că am sfârșit prin a mă culca pe jos și că mi-am folosit chiloții drept pernă. În miez de noapte, m-au trezit niște urlete, căci somnul sfârșise prin
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
forța, înghesuiala de care nimeni nu scăpa au contat enorm în schimbarea atmosferei, în traumatismul care și-a pus pecetea pe începutul anilor ’50. A fost începutul unui lung coșmar colectiv: coabitarea. Apariția camerelor separate de dulapuri și de perdele, culoarele înțesate de mobile și de valize, reșourile din camerele de baie, bucătăriile comune cu alaiul lor de certuri și de uri născute din promiscuitate... La părinții mei din Strada Pietății, casa a fost împărțită între mai multe familii. La înapoierea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de acuzare în procesul său din 1959. Fiecare din gesturile noastre avea să aibă, într-o bună zi, consecințe pe care nici nu le bănuiam. De îndată ce ajungeam la cineva, eram în mod instinctiv atenți ca - trecând prin antreu sau prin culoarul comun - să nu vorbim prea tare. Plecând, aveam grijă să nu plecăm toți deodată, pentru nu a trezi bănuieli în cazul în care s-ar fi aflat vreun turnător pe stradă, căci orice adunare de persoane risca să pară suspectă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
translator și care își dăduse seama de starea în care mă aflam. Pentru vremea aceea, a fost o seară de neuitat. La drept vorbind, în afară de membrii partidelor frățești întâlniți la congrese, mi se întâmpla să mai zăresc ceva străini, pe culoarele unor instituții. De exemplu, la Institutul de Relații Culturale cu Străinătatea și la Editura în Limbi Străine - ambele copiate după modelul sovietic - unde făceam anticameră așteptând o „colaborare externă“: traduceri, colaționări, verificări, lectura corecturilor etc. Păstrez în minte amintirea unei
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cartier al orașului eram. Era o celulă destul de modernă. Avea două așa-zise „paturi“ din beton și două saltele de paie. În ușă, era un mic vizor prin care se putea privi înăuntru. Un paznic se afla în permanență pe culoar și privea înăuntru prin vizor. I se vedea doar ochiul și mă tot întrebam ce-o fi vrând. Celula avea și un duș deasupra unui WC turcesc din smoală neagră, sinistru. Eram în august și era cumplit de cald. Apa
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
-i dea drumul. În partea de sus a ușii grele de stejar se deschidea un gemuleț ce dădea spre coridor. Când închideau ușa, nu mai aveam nici un pic de aer. Ferestruica se deschidea, uneori, doar pe jumătate. Gardianul circula pe culoar încălțat cu un fel de papuci, iar pe jos se afla un covor, așa că nu puteam auzi nimic dinăuntrul celulei. Era o tăcere desăvârșită. Rar se putea auzi ceva, dar odată am auzit un urlet de femeie. Erau trei ture
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
pentru el, dar i-au oprit injecțiile. Probabil că infecția nu fusese biruită cu totul și i-a fost din ce în ce mai rău până a murit, câteva zile mai târziu, în zori. A trebuit să-l dezbrăcăm și să-l cărăm, pe culoare nesfârșite, până la o mică celulă ce servea de morgă. Înainte de a ne întoarce în celula noastră, am fost duși într-o altă încăpere, unde mai mulți indivizi în uniformă ne-au obligat să dăm o declarație cum că bolnavul murise
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
faze În care predomina gândirea cognitiv-reproductivă, gândirea convergentă și respectiv gândirea combinativ-creativă, gândirea divergentă. Gândirea convergentă presupune concentrarea spre elaborarea unui răspuns unic, singurul existent și la care se ajunge prin eliminarea treptată a celorlalte răspunsuri posibile, Înaintând printr un culoar tot mai Îngustat de restricții. Gândirea convergentă generează o informație nouă din informații date și ca urmare a numeroaselor restricții, prin evaluări continue, problema este riguros structurată iar răspunsul - output-ul este unic, determinat riguros și fără greș. Dominată de
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
faze În care predomina gândirea cognitiv-reproductivă, gândirea convergentă și respectiv gândirea combinativ-creativă, gândirea divergentă. Gândirea convergentă presupune concentrarea spre elaborarea unui răspuns unic, singurul existent și la care se ajunge prin eliminarea treptată a celorlalte răspunsuri posibile, Înaintând printr-un culoar tot mai Îngustat de restricții. Gândirea convergentă generează o informație nouă din informații date și ca urmare a numeroaselor restricții, prin evaluări continue, problema este riguros structurată iar răspunsul - output-ul este unic, determinat riguros și fără greș. Dominată de
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
Clasificarea atacului: Din punct de vedere al procedeului de pasare:. - atac din pas înalt, mediu, jos... - atac din pas în urcare, fuge, ... - atac din pas înainte, peste cap etc. b. Din punct de vedere al direcției de atac. - atac pe culoar; - atac pe diagonală: lungă, intermediară sau scurtă; - atac din blocaj în aut; - minge pusă etc. c. Din punct de vedere al locului de unde se atacă: - din linia întâi (L1): din Z2, Z3 sau Z4; - din linia a doua (L2): din
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]