5,030 matches
-
spus, și înger și demon în același timp. Această ultimă variantă care presupune ambele ipostaze ale feminității nu opuse, ci, mai curând, complementare, o întâlnim la Eminescu. Femeia din operele sale este și Veneră și Madonă, este și înger și demon, ambivalență care apare în aglutinarea celor două elemente prin „și”. Eminescu esențializează datele psihologice referitoare la personaje, reducându-le la trăsături unice, definitorii pentru una din cele două ipostaze - demonică și angelică. Aceasta se întâmplă mai ales în cazul personajelor
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
între aceleași ipostaze prezente în lirica sa, între cultul Venerei și cel al Madonei. „Femeia atinge două condiții. Una e divină, suavă alcătuire de lumini, posesoare a tuturor virtuților, o donna angelicata, cealaltă, o Veneră ce s-a prostituat, un demon crud. Cea dintâi e „prototipul îngerilor din senin”, Madona Dumnezeie, cu surâsul blând, cu diademă de stele, ce de a doua e femeia „stearpă, fără suflet, fără foc”, cu ochiri agresive și fața pală de „o bolnavă beție”, peste care
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
se situează în planul feminității demonice, trăsătura care le unește fiind intensitatea pasională. Cezara din Avatarii faraonului Tla întruchipează imaginea unei pasiuni devastatoare. Ea este unul dintre cele mai complexe personaje feminine eminesciene, apropiindu-se cel mai mult de spiritualitatea demonului. Senzualitatea sa demonică se manifestă printr-un amestec ciudat de cruzime și blândețe. Trecerea bruscă de la candoare la luciditate dezvăluie un spirit contradictoriu, măcinat de paradoxuri care contrastează cu pasivitatea personajului masculin, Angelo: „[...] eu voi usca viața ta de m-
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
măruntă" a unei investigații ce se revendică de la Freud și Jung totodată. Rezultatul oferă, după părerea criticului − psiholog al fenomenului literar − dezlegarea unei enigme: izbânda personajelor asupra creatorului lor, o conștiință etică până la rigiditate. Dominat el însuși ,,de un inconformist demon al libertății din adâncuri", autorul s-a eliberat prin scrierea nuvelei Moara cu noroc și, ulterior, a romanului Mara "de propriile obsesii și refulări din substructura lui sufletească, proiectându-le în afară sub forma sublimată a artei". În Istoria... sa
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
o sută treizeci de pagini din confesiunea lui Națl făcută Persidei: E înspăimântător gândul că nu poți trăi în pace cu părintele tău, dar mă stăpânește gândul acesta și mi-e adeseori parcă nu mai sunt în toată firea. Un demon nevăzut mă urmărește și-mi reamintește mereu suferințele pe care muma mea și eu le-am avut și le vom avea de pe urma lui; mă înspăimânt când mă gândesc la el, tremur când îl văd, și-mi vine să fug cu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
este reluată de A. Baron, op.cit., pentru a fi trecută în contul francmasonilor, acuzați de a fi organizat zilele revoluționare din 1792-1793, în care s-au constatat practici asemănătoare. 14. Abatele H. Desportes, Evreul francmason, Paris, 1890. 15. În legătură cu obsesia demonului și a puterilor demoniace, într-o mare parte a opiniei catolice de la sflrșitul secolului al XlX-lea, vezi cărticica foarte sugestivă a lui Eugen Weber, Satan francmason. Mistificarea lui Leo Taxie, Juillard, Paris, 1964. Un exemplu din această literatură este
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cu ceremoniile, cu jurămintele sale, totul săvîrșindu-se în condițiile unor înspăimîntătoare sacrilegii." Tema principală este existența în spatele instituțiilor oficiale ale masoneriei a "lojilor secrete", ai căror invitați se pretează la sacrilegii (mai ales), la maculări (ale azimei), adică la invocarea demonilor. Pentru mulți, de altfel, aceste "loji secrete" nu sînt altceva decît o emanație a "puterii evreiești". "V-am arătat deja, scrie Drumont în "Libre parole" din 19 august 1889, că francmasoneria era de origine evreiască și că evreii, de la război
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în opera lui Dostoievski. Scriitor universal, menit să aibă influență nu numai în Rusia, ci și asupra întregii literaturi europene, Dostoievski întruchipează în personajele și situațiile existențiale din romanele sale mai ales în Crimă și pedeapsă (Prestuplenie i nakazanie, 1863), Demonii (Besy, 1873) și Frații Karamazov (Brat'ja Karamazovy, 1879-1880) unele intuiții și motive filozofice care anticipează experiențe decisive ale gândirii secolului XX, prima dintre toate fiind cea a ateismului și nihilismului. În opera sa, fenomenul dezintegrării valorilor, trăit ca o
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
lucrurilor. Discursul prin care introduce tema eternei reîntoarcere la sfârșitul primei ediții din Știința voioasă (1882), în fragmentul intitulat " Cea mai mare greutate", a devenit clasic: Ce-ar fi dacă, într-o bună zi sau noapte, s-ar strecura un demon în singurătatea ta cea mai mare și ți-ar spune: Viața asta, așa cum ai trăit-o și cum o trăiești și astăzi, va trebui s-o mai trăiești o dată și încă de nenumărate ori; și nu va fi nimic nou
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Kahler. Weber făcea în schimb apel la simțul de responsabilitate al intelectualului și al omului de știință, și chema la o asumare virilă, fără profeți, nici salvatori, a destinului relativismului și nihilismului epocii noastre urmând, în dedicarea față de îndatoririle zilnice, demonul care trage firele existenței fiecăruia. Celui care nu era capabil de aceasta nu îi mai rămânea decât sacrificarea intelectului, și astfel întoarcerea în brațele deschise mereu cu mizericordie ale confreriilor și bisericilor: lăsați discipolul să se întoarcă la profet și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
singur lupta 183. În Dincolo de linie, el își încheie considerațiile pe marginea aceluiași motiv, deschizând o perspectivă optimistă: Propriul piept: aici se află, ca odinioară în Tebaida, centrul oricărei pustietăți și ruine. Aici se află peștera spre care se înghesuie demonii. Aici, fiecare, de orice condiție și rang, își conduce singur și la persoana întâi lupta, și prin victoria sa schimbă lumea. Dacă el își ia cea mai bună parte, Nimicul se va retrage în sine însuși, abadonând la țărm comorile
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
universului vrea să se salveze în forță de sine însuși și neagă cu disperare orice valoare pozitivă a lumii, incendiind cu furie iconoclastă toate imaginile, fantasmele și zeii care o populează, chiar dacă știe că altarele părăsite vor fi locuite de demoni. O aură vizibil gnostico-nihilistă emană astfel din scrierile acestui mistic fără Dumnezeu și se condensează, ca o obsesie, în succesiunea aforismelor sale tăioase și a peregrinărilor sale eseistice. Nihilismul cu care avem de-a face aici este evocat mai curând
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
noi înșine, putem transforma atunci experiența pe care am dobândit-o într-un principiu călăuzitor sau într-o viguroasă invitație la luciditatea gândirii și la radicalitatea faptului de a întreba într-o epocă în care altarele părăsite sunt locuite de demoni? Jean Dubuffet a scris că "numai nihilismul este constructiv" întrucât reprezintă "singurul drum care îl face pe om să se instaleze în himeră"255. Provocarea acestui artist și teoretician al avangardei, chiar și fără să fie împărtășită, ne ajută să
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
somațiile ei explicative, basmul popular sau povestirea românescă"248. În acest sens, mitul este o călătorie în paradisul pierdut care explică și justifică viața și existența omului. În termenii lui Durand, mitul este înțelegerea simbolică a lumii cu zeii și demonii ei. Lumea mitică apare ca pretext pentru altceva, ca o lume imaginară, însă, așa cum arată Ernst Cassirer 249, deși mitul este inventat, el este o ficțiune inconștientă deoarece spiritul primitiv nu era conștient de semnificația propriilor creații. În urma unei analize
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
al lui Dracula 255. Delimitând conceptul de mit doar la o creație a omului primordial, nu s-ar putea înțelege cum legenda lui Vlad Țepeș s-a transformat în mitul lui Dracula. Așa cum menționam, inconștientul este populat de zei și demoni în aceeași măsură întrucât exprimă dualitatea bine-rău, ordine-haos prin care omul poate găsi atât speranța vieții cât și vinovați pentru provocările pe care nu le poate depăși. În acest sens, mitul lui Dracula răspunde unei teme arhetipale a răului, a
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
în aceeași măsură întrucât exprimă dualitatea bine-rău, ordine-haos prin care omul poate găsi atât speranța vieții cât și vinovați pentru provocările pe care nu le poate depăși. În acest sens, mitul lui Dracula răspunde unei teme arhetipale a răului, a demonului care nu ține cont de ordinea cosmică și încalcă legile și manifestările sacrului. Cu toate acestea, mitul lui Dracula nu este creat de om într-un timp primordial sau într-o epocă foarte îndepărtată, pentru a se înscrie în conceptul
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de faptul că acestea erau guvernate de zei sau spirite, astăzi există un număr semnificativ de oameni care apelează la terapia prin pietre, considerându-le pattern-uri de energie pozitivă care vindecă și au ca efect transformări miraculoase ale spiritului. "Demonii și spiritele malefice au fost înlocuiți astăzi cu energia negativă, vibrații malefice sau influențe negative. De fapt, vechile mituri și simboluri au fost reînviate și au dobândit noi expresii, arătându-ne că magia nu moare niciodată, ci doar se transformă
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Editura Humanitas, 1994, p. 45. 203 " Situația omului în lume, din orice unghi am considera-o, se exprimă totdeauna prin cuvinte-cheie care conțin ideea de legare-înlănțuire, atașare. În plan magic, omul se slujește de noduri-amulete ca să se apere de legăturile demonilor și vrăjitorilor; în plan religios, el se simte legat de Dumnezeu, prins de lațul lui; dar și moartea îl leagă în mod concret, corpul neînsuflețit este legat de sfori sau metaforic demonii leagă sufletul defunctului (...) Pretutindeni, țelul comun al omului
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
slujește de noduri-amulete ca să se apere de legăturile demonilor și vrăjitorilor; în plan religios, el se simte legat de Dumnezeu, prins de lațul lui; dar și moartea îl leagă în mod concret, corpul neînsuflețit este legat de sfori sau metaforic demonii leagă sufletul defunctului (...) Pretutindeni, țelul comun al omului este să se elibereze de legături, inițieri mistice în labirint, în cursul căreia omul învață cum se dezleagă nodul labirintic, pentru a-l putea desface atunci când sufletul îl va reîntâlni după moarte
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
sau din cel al laicilor. între toți „actorii” care populează universul narației, Tatianei Niculescu Bran conturează un lanț de afinități psihologice și diplomatice, un paralelism, prin suprapunere. Tipologia unui patriarh, un pater al bisericii, este sugestivă, prin joncțiunea: îngerul și demonul care macină ființa. Impunătorul portret al protagonistului se completează armonios în partea de început (cap. 1), prin simbioză, cu elementele de final (capitolul 27), un trup „înveșmântat în haine de gală, cu toate odăjdiile strălucitoare” „mesager de lumină învăluit în
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
se dorește a rămâne un „venerabil bizantin al credinței”. Suferința trupului e dublată de suferința sufletului care (împreună) vor încorseta „cotloanele creierului” străpungând... „dincolo (unde) e împărăția Tainei” (Părintele Arsenie Boca). în această stare, Patriarhul se simte încolăcit de un demon, Ornias, metamorfozat fie „ca o ființă înaripată”, fie „ca un leu de foc”, „vlăguind” ființa vulnerabilă și făcând-o să sufere. Asistăm la stări halucinatorii, torturante, la care este supus bătrânul călugăr. Naratorul reflector, de multe ori, în postură de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Albert a spus că trei lucruri oferiseră splendoare într-un mod special Ordinului: «a umbla desculț, sărăcia hainelor și disprețul banilor». 101. Fratele Walter de Reygate a spus că unui frate din provincia Sfântul Francisc i-a fost revelat că demonii țin în fiecare an un conciliu de-al lor împotriva Ordinului și au găsit trei căi pentru a-i face rău: familiaritatea cu femeile, primirea în Ordin a persoanelor inutile și folosirea banilor. 102. Ministrul provincial, fratele Albert, obișnuia să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ușuratici; adică se joacă și glumesc cu ușurință cu un șoricel, un cățeluș sau vreo vrăbiuță, dar nu în modul în care Fericitul Francisc vorbea și se juca cu fazanul și cu greierele, bucurându-se în Domnul (p. 213). Misiunea demonilor 8. În acest sens, se afirmă că Sfântul Francisc a spus însoțitorului său, în noaptea în care a fost lovit de demoni în palatul unui cardinal: «Diavolii sunt vătafii Domnului nostru, însărcinați cu pedepsirea oamenilor. Cred într-adevăr că Dumnezeu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Fericitul Francisc vorbea și se juca cu fazanul și cu greierele, bucurându-se în Domnul (p. 213). Misiunea demonilor 8. În acest sens, se afirmă că Sfântul Francisc a spus însoțitorului său, în noaptea în care a fost lovit de demoni în palatul unui cardinal: «Diavolii sunt vătafii Domnului nostru, însărcinați cu pedepsirea oamenilor. Cred într-adevăr că Dumnezeu le-a permis vătafilor săi să se năpustească asupra noastră, fiindcă șederea noastră aici, în palatul celor suspuși, nu dă exemplu bun
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
obsesie de natură formală, ce transformă epicul propriu-zis (și documentul așa-zicând "biografic") într-un material de lucru oarecare, fără relevanță estetică în sine pentru că Lovinescu își "revizuiește", de fapt, atât comentariile critice, cât și creația literară, sub presiunea acelui "demon al formei" (invocat și în paginile confesiv-testamentare ale volumului din 1942) care l-a obligat să revină periodic asupra textelor mai vechi și să le rescrie. Intuind într-o anumită măsură importanța romanului ca text de hotar în evoluția literaturii
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]