3,354 matches
-
regiunile rurale aveau un caracter predominant ucrainean sau belarus. La începutul secolului al XX-lea, regiunile rurale din Kresy erau locuite în principal de ucraineni și belaruși, în vreme ce orașele, în particular Lviv și Vilnius, aveau o majoritate poloneză. După masivele deportări ale polonezilor din 1939-1941 (vedeți și: Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică) și Holocaustul evreilor, populația poloneză sau a celor vorbitori de limbă poloneză a scăzut în mod considerabil. Orașele Wilno, Lwów, Grodno și alte câteva mai aveau încă o populație
Linia Curzon () [Corola-website/Science/329138_a_330467]
-
anului 1943 și și-a încetat activitatea la 25 august 1944. O parte dintre aviatoare au continuat să activeze ca instructoare, piloți de legătură sau piloți pentru avioane de transport. Dupa instaurarea regimului comunist, destinul aviatoarelor a fost închisoarea și deportarea, sau, în cel mai bun caz, eliminarea din aviație și marginalizarea, aviatoarele fiind readuse în conștiința publicului abia după 1989. Convenția de la Geneva din 1929, a reglementat situația aviației sanitare aflate sub emblema Crucii Roșii pe timp de conflict armat
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
de Antrenament al Aviației de la Clinceni. Mariana Drăgescu s-a întors pe front în vara anului 1944 unde a executat misiuni până la sfârșitul războiului ca pilot la Escadrila 113 Legătură. După instaurarea regimului comunist, destinul aviatoarelor a fost închisoarea și deportarea, sau, în cel mai bun caz, eliminarea din aviație și marginalizarea. Celebre în anii războiului, aceste aviatoare au intrat într-un complet anonimat în primele decenii postbelice, fiind readuse în conștiința publicului abia după 1989. În anul 2004 în Studioul
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
a generalului comunist Karol Świerczewski într-o ambuscadă. S-a afirmat că vinovate de acest atac ar fi fost [[sotnia|sotniile "Cirin" și "Staci" ale UPA. La doar 12 ore de la atac, autoritățile comuniste poloneze au luat decizia oficială a deportării ucrainenilor și [[lemkieni]]lor din regiunile din sud-estul Poloniei. Astăzi se știe însă că preparativele pentru declanșarea Operațiunii Vistula începuseră cel puțin în ianuarie 1947, cu trei luni mai înainte de asasinarea generalului Świerczewski. Ordinul ministrului polonez pentru [[Teritoriile Recuperate]], „principalul
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
a început pe 28 aprioie 1947 la ora 4 dimineața. Expulzații erau cei aproximativ 140.000 - 150.000 de ucrainenei și lemkieni care încă locuiau în Polonia după „repatrierile” forțate a ucrainenilor polonezi în Uniunea Sovietică din 1944 - 1946. Procesul deportării era unul foarte rapid, deportații având la dispoziție doar câteva ore să se pregătească, fiindu-le permis să ia cu ei doar un număr limitat de bunuri proprii. Deportații erau transportați departe de locurile de baștină în vagoane de marfă
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
uman necesar continuării luptei cu autoritățile comuniste. În ciuda acestui fapt, insurgenții ucraineni au continuat lupta cu autoritățile poloneze pentru o perioadă de timp. Unii dintre rebeli au reușit să fugă în străinătate, în special în [[Germania de Vest]] și [[SUA]]. Deportările au avut loc în trei faze distincte. Prima fază a avut loc la sfârșitul celui de-[[al doilea război mondial]]. Polonia și Ucraina Sovietică au procedat la un schimb de populație - aproximativ 2.100.000 de polonezi care locuiau la
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
să trăiască în Polonia. A doua fază a avut loc în 1947 în timpul Operațiunii Vistula. [[Rusini]]i și [[ucraineni]]i care mai locuiau încă în sud-estul Poloniei au fost relocați forțat în vestul și nordul țării. Acest nou val de deportări a avut loc în perioada 28 aprilie - 31 iulie 1947 și a afectat 130.000 - 140.000 de persoane. O a treia fază a deportării ucrainenilor și polonezilor a avut loc în 1951, când Polonia și Uniunea Sovietică au modificat
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
sud-estul Poloniei au fost relocați forțat în vestul și nordul țării. Acest nou val de deportări a avut loc în perioada 28 aprilie - 31 iulie 1947 și a afectat 130.000 - 140.000 de persoane. O a treia fază a deportării ucrainenilor și polonezilor a avut loc în 1951, când Polonia și Uniunea Sovietică au modificat linia de frontieră de pe cursul superior al [[Râul Sanna|râului San]] și din regiunea orașului [[Belz]]. Cu această ocazie a avut loc un schimb de
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
Kaczyński]] și ucrainean [[Viktor Iușcenko]] au condamnat Operațiunea Vistula ca fiind o încălcare a [[drepturile omului|drepturilor omului]]. Președintele ucrainean a subliniat că operațiunea a fost responsabilitatea unui „regim totalitarist comunist”. [[Categorie:Istoria Poloniei]] [[Categorie:Istoria Ucrainei]] [[Categorie:Stalinism]] [[Categorie:Deportări]]
Operațiunea Vistula () [Corola-website/Science/329209_a_330538]
-
construit în fosta capitală a Poloniei independente, Varșovia, între octombrie-noiembrie 1940, în el fiind înghesuiți cu forța, pe o suprafață de 3.4 km2, peste 400.000 de evrei, majoritatea locuitori ai Varșoviei. Între 1941 și 1943, foametea, bolile și deportările în lagăre de concentrare și de exterminare au redus populația ghetoului de la aproximativ 450.000 la 70.000. În cursul a două luni din vara anului 1942, au fost trimiși aproape 254.000 de evrei în lagărul de exterminare Treblinka
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
au redus populația ghetoului de la aproximativ 450.000 la 70.000. În cursul a două luni din vara anului 1942, au fost trimiși aproape 254.000 de evrei în lagărul de exterminare Treblinka. Între 1941 și 1943, foametea, bolile și deportările în lagăre de concentrare și de exterminare au redus populația ghetoului de la aproximativ 450.000 la 70.000. În 1943, în preajma trimiterii la moarte a ultimilor locuitori, ghetoul din Varșovia a fost scena revoltei din ghetoul Varșovia, prima rebeliune urbană
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
școlile, acestea au ieșit la suprafață și au primit finanțare de la comunitatea oficială a evreilor. Peste 100.000 de locuitori ai Ghetoului au murit datorită bolilor sau foametei, cum și datorită omorurilor la întâmplare, chiar și după ce naziștii au început deportările masive spre lagărul de exterminare Treblinka. Între "Tisha B'Av" (iulie 23) și "Yom Kippur" (septembrie 21) 1942, aproape 254.000 de locuitori (după alte calcule aproape 300.000) din Ghetou au fost trimiși în Treblinka și uciși. Friedman a
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
exterminare Treblinka. Între "Tisha B'Av" (iulie 23) și "Yom Kippur" (septembrie 21) 1942, aproape 254.000 de locuitori (după alte calcule aproape 300.000) din Ghetou au fost trimiși în Treblinka și uciși. Friedman a alertat lumea despre începutul deportărilor din Varșovia prin intermediul unui mesaj codat. Telegrama lui a fost următoarea: “Domnul Amos și-a ținut promisiunea din cea de a cincea treime.”. Făcea referire la Cartea lui Amos capitolul 5, versetul 3. Ofițerul Jan Karski ce făcea parte din
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
Amos capitolul 5, versetul 3. Ofițerul Jan Karski ce făcea parte din Mișcarea de rezistență a Poloniei a raportat în 1942 guvernelor din vest despre situația din Ghetou și despre lagărele de exterminare. La sfârșitul lui 1942 era clar că deportările însemnau sfârșitul, mulți dintre evereii rămași s-au decis să lupte. Timp de ani locuitorii Ghetoului au încercat să ascundă documentle, scrierile, fotografiile și scurtele înregistrări în capsule de timp. Și-au intensificat activitatea mai ales după ce au aflat că
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
însemnau sfârșitul, mulți dintre evereii rămași s-au decis să lupte. Timp de ani locuitorii Ghetoului au încercat să ascundă documentle, scrierile, fotografiile și scurtele înregistrări în capsule de timp. Și-au intensificat activitatea mai ales după ce au aflat că deportarea nu însemna altceva decât ucidere în masă. În mai 1942, germanii au început să filmeze un film de propagandă intitulat “Ghetoul” (“Das Ghetto” în germană) ce nu a fost niciodată terminat. Câteva imagini au fost arătate într-un documentar din
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
într-un documentar din 2010 numit “Un film neterminat]] (“A Film Unfinished” în engleză) ce are ca temă filmul “Das Ghetto” și corelează câteva scene cu însemnările din jurnalul lui Czerniakow. În 18 ianuarie 1943, după aproape 4 luni fără deportări, trupele germane au intrat în Ghetoul Varșoviei, în mod neașteptat, pentru a organiza o nouă deportare. În câteva ore aproape 600 de evrei au fost împușcați. Germanii nu se așteptau la o rezistență din partea ghetoului, deși ea era planificată încă
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
ca temă filmul “Das Ghetto” și corelează câteva scene cu însemnările din jurnalul lui Czerniakow. În 18 ianuarie 1943, după aproape 4 luni fără deportări, trupele germane au intrat în Ghetoul Varșoviei, în mod neașteptat, pentru a organiza o nouă deportare. În câteva ore aproape 600 de evrei au fost împușcați. Germanii nu se așteptau la o rezistență din partea ghetoului, deși ea era planificată încă din toamna trecută. Primele etape ale rezistenței evreilor au început în ziua respectivă. Luptătorii evrei au
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
monumete ale Eroilor Ghetoului prezentate în anul 1946 respectiv 1948, aproape de locul unde trupele germane au instrat în ghetou la data de 19 aprilie 1943. În 1988 a fost construit un monument în punctul Umschlagplatz unde evreii erau pregătiți pentru deportare în lagărul Treblinka. În decembrie 2012, o statuie controversată a lui Adolf Hitler în genunchi cerând iertare a fost instalată în curtea ghetoului. Opera de artă aparține italianului Maurizio Cattelan și a fost numită “HIM”. Foarte mulți au considerat că
Ghetoul Varșoviei () [Corola-website/Science/329248_a_330577]
-
răscoala întinzându-se în raioanele Codâma și Ananev (raion despre care „Marea enciclopedie rusă” spunea că „moldovenii sunt locuitorii autohtoni ai raionului”). În 1922 sub conducerea lui Chirsula revolta a reizbucnit. După înăbușirea în sânge a acestora s-au făcut deportări în masă. La 12 octombrie 1924 se creează Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească în cadrul Ucrainei iar capitala fiind declarata orașul „vremelnic ocupat” Chișinău, pe care sovieticii o sa-l ocupe în urma ultimatumului din 1940, ca urmare al Pactului Ribbentrop-Molotov. Anul următor
Județul Ovidiopol () [Corola-website/Science/328539_a_329868]
-
Lagărul de concentrare Heuberg, pentru participarea la plănuirea unei greve generale împotriva acaparării puterii de către național-socialiști. A fost exoflisit din justiție. În 1936 s-a refugiat în Danemarca. De acolo a fugit în Suedia, cu ajutorul localnicilor, când naziștii au început deportarea evreilor din Danemarca către lagărul Theresienstadt. În Suediat a înființat împreună cu Willy Brandt, viitorul cancelar social-democrat, revista Sozialistische Tribüne (). În 1949, s-a întors în Germania, unde a devenit director al tribunalului landului din Braunschweig (). În 1950 a devenit procuror
Fritz Bauer () [Corola-website/Science/328600_a_329929]
-
acest sens Parlamentul cel Lung a aprobat confiscarea terenurilor irlandeze print-un "act de reglementare" în 1652, prin care, chiar și irlandezii, care nu au ridicat armele împotriva Parlamentului britanic, au fost lipsiți de cele mai multe dintre terenurile lor, fiind supuși deportării pentru un termen de doi, în regiune neroditoare și pustie, Connacht din vestul Irlandei, fiind astfel condamnați la foamete. În cazul în care, cineva, părăsea această regiune, era pedepsit cu moartea. Toate posesiunile irlandezilor au fost confiscate în favoarea invadatorilor. Iar
Colonizarea Irlandei () [Corola-website/Science/328631_a_329960]
-
prin sfidări și ieșiri necontrolate ale generalului, care este însă conștient de potențialul monarhiei ca sursă de legitimitate pentru dictatura sa. Cu cât soarta războiului se întoarce, poziția regelui se întărește, culminând cu victoria psihologică prilejuită de înfruntarea ordinului de deportare a baronului Mocsonyi-Styrcea și cu mesajul de Crăciun din 1943, o sfidare a germanilor. Pe parcursul anului 1944 regele are contacte cu liderii partidelor democratice și își asumă în cele din urmă actul de la 23 august 1944. Armata roșie invadează țara
Cronologia regelui Mihai () [Corola-website/Science/330961_a_332290]
-
bănuiți de atitudini antiaustriece. O parte din populația Bucovinei a fost evacuată și deportată. Dintre cei invinuiti de trădare sau spionaj de către respectivele instituții , unii au fost deportați în lagăre din Austria cum a fost acel de la Thalerhof, din Stiria. Deportări s-au făcut și spre Gmünd din nordul Austriei sau Terezin din nordul Boemiei. Represaliile autorităților au afectat întreaga populație ucraineană a provinciei, catalogată în întregul ei ca fiind rusofilă. Represiunea a avut un caracter de masă în mediul rural
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
iunie 1942, ultimii 224 de evrei dintre care 20 de copii, au fost deportați în stânga Nistrului. Numele de cod folosit de regimul antonescian ca echivalent al termenului german „soluția finală” a fost "„Curățirea terenului”". Ordinul de „curățire a terenului”, de deportare și de exterminare a evreilor din Basarabia și Bucovina a fost dat de mareșalul Ion Antonescu, Conducătorul statului român. Pentru punerea în aplicare a acestei sarcini, el a ales armata și jandarmeria, atribuții în acest sens având administrația civilă a
Ghetoul Chișinău () [Corola-website/Science/335502_a_336831]
-
Israel, despre care Molotov nu-i spusese lui Stalin, dar acesta îi cunoștea amănuntul biografic. Soția ministrului de externe mai era prietenă cu Golda Meir și cu soția lui Stalin. Cu toate acestea, Stalin nu s-a sfiit să ordone deportarea soției lui Molotov în 1949, păstrându-l pe acesta în Biroul Partidului, luându-i însă funcția de ministru de externe. După război, Stalin s-a răzgândit și nu a mai oferit Crimeea evreilor. În 1947, cu ocazia dezbaterilor din cadru
Conflictul israeliano-palestinian () [Corola-website/Science/332000_a_333329]