27,244 matches
-
care recurge sulmonezul. De obicei, se acceptă faptul că aceasta trebuie atribuită prudenței poetului "ne amicitia exulis amicis noceret"160. Pe măsură ce mânia lui Augustus s-ar fi diminuat, ar fi devenit din ce în ce mai mic pericolul de a le spune pe nume destinatarilor fiecărei scrisori, motiv pentru care Ovidiu ar fi adăugat numele personajelor destinatare din Ponticele 161. Ca să spunem adevărul, din punctul nostru de vedere, o astfel de explicație nu poate avea decât o valoare foarte limitată. Nu se poate admite că
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acuzația care sulmonezului i-a adus relegarea. Tocmai acest gen de așteptare, caracterizat de un limbaj cifrat, apare în corespondența ovidiană de la Tomi, în perioada 8-12 d.H. După 12 d.H., Ovidiu se simte oarecum liniștit, și datorită constatării că respectivii destinatari au funcții importante, în Roma și afară, și atunci simte nevoia să mai adauge numele cuiva. Mai mult, s-ar părea că poetul, prin acest expedient, ar fi vrut să forțeze mâna prietenilor săi care prea mult îl uitaseră la
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
după moartea poetului). Rezultă că cel puțin primele trei cărți din Epistulae ex Ponto erau (aproape) simultane cu ultimele trei din Tristele. Prin urmare, argumentul cronologic devine mai puțin convingător. În consecință, unele scrisori erau publicate în paralel, fără numele destinatarilor sau cu nume cifrat (positis signis: Tr., I, V, 7; IV, IV, 7; Pont., III, VI, 45 și urm.), în timp ce altele (din Ponticele) cuprindeau numele destinatarilor scrise clar. Această constatare apropie și mai mult Tristele de Ponticele, și nu numai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
devine mai puțin convingător. În consecință, unele scrisori erau publicate în paralel, fără numele destinatarilor sau cu nume cifrat (positis signis: Tr., I, V, 7; IV, IV, 7; Pont., III, VI, 45 și urm.), în timp ce altele (din Ponticele) cuprindeau numele destinatarilor scrise clar. Această constatare apropie și mai mult Tristele de Ponticele, și nu numai din punct de vedere cronologic, ci și al ideilor, al atitudinii politice, ca și al personajelor, destinatare ale scrisorilor respective. Putem ajunge la concluzia (deja schițată
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu numai din punct de vedere cronologic, ci și al ideilor, al atitudinii politice, ca și al personajelor, destinatare ale scrisorilor respective. Putem ajunge la concluzia (deja schițată) că, în mare parte, personajele trebuie să fi fost același, fie ele destinatarii Tristelor sau ai Ponticelor 163. Din punct de vedere practic, rămâne însă fără rezolvare problema identificării destinatarilor din Tristele cu cei din Ponticele. Încercările de până acum nu s-au soldat cu rezultate semnificative. Dacă se face abstracție de elegia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
personajelor, destinatare ale scrisorilor respective. Putem ajunge la concluzia (deja schițată) că, în mare parte, personajele trebuie să fi fost același, fie ele destinatarii Tristelor sau ai Ponticelor 163. Din punct de vedere practic, rămâne însă fără rezolvare problema identificării destinatarilor din Tristele cu cei din Ponticele. Încercările de până acum nu s-au soldat cu rezultate semnificative. Dacă se face abstracție de elegia III, V din Tristele, pe care atât Lorentz cât și Nemethy o atribuie lui Carus (în timp ce Wheeler
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
implicată în chestiunea care a dus la relegarea lui Ovidiu la Tomis. Atât în primul cât și în al doilea caz, merită să analizăm cu mai mare atenție aceste personaje la care vom adăuga și un profil succint al celorlalți destinatari ai Ponticelor, cu excepția celor din Tristele, pentru a îndepărta din cercetarea noastră orice umbră de subiectivitate sau de ezitare care ar putea deriva din varietatea opiniilor existente cu privire la atribuirea fiecărei scrisori din Tristele unui destinatar. La sfârșit, se vor adăuga
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
un profil succint al celorlalți destinatari ai Ponticelor, cu excepția celor din Tristele, pentru a îndepărta din cercetarea noastră orice umbră de subiectivitate sau de ezitare care ar putea deriva din varietatea opiniilor existente cu privire la atribuirea fiecărei scrisori din Tristele unui destinatar. La sfârșit, se vor adăuga și câteva referiri la unele personaje importante citate de Ovidiu cu o anumită insistență în opera scrisă la Tomis. Vom lăsa pentru finalul lucrării noastre figura lui Paulus Fabius Maximus, pentru că, fără îndoială, el ocupă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ca mânia Cezarului să nu rămână implacabilă până la sfârșit și, împreună cu ai săi, nu va precupeți nici un efort, ca un frate adevărat 174; nu va trece cu vederea nici un mijloc pentru a-ți ușura suferințele""175. De obicei 176, Celsus, destinatarul ovidian al acestei scrisori, este identificat cu Aulus Cornelius Celsus, pe care Quintilian și Columella îl prezintă ca pe un om cu o erudiție enciclopedică: eleganța stilului său i-a adus titlu de Medicus Cicero, și cunoștințele sale de medicină
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
avut de îndurat exilul și închisoarea. Poziția sa politică inițială care a fost în mod coerent păstrată și cultivată a avut, în mod fatal, finalul pe care l-a avut istoricește vorbind. Gallius este primul prieten apropiat al lui Ovidiu, destinatar clar183 al uneia dintre scrisorile din Ponticele, care a trebuit să îndure exilul, aparent, din cauza ideilor sale politice. Și nu va fi singurul prieten al lui Ovidiu care va trece prin asemenea situații. Printre ceilalți destinatari ai scrisorilor din Ponticele
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
apropiat al lui Ovidiu, destinatar clar183 al uneia dintre scrisorile din Ponticele, care a trebuit să îndure exilul, aparent, din cauza ideilor sale politice. Și nu va fi singurul prieten al lui Ovidiu care va trece prin asemenea situații. Printre ceilalți destinatari ai scrisorilor din Ponticele, unora le este dedicată o singură epistolă: Albinovanus, Carus, Cotys Rex, Flaccus, Germanicus Caesar, Macer, Salanus, Suillius, Vestalis; altora, în schimb, două sau mai multe: Atticus, Brutus, Graecinus, Maximus Cotta, Messalinus, Paulus Fabius Maximus, Pompeius, Rufinus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Rufinus, Severus, Tuticanus. Unele personaje din prima categorie nu ne sunt cunoscute decât din scrisoarea lui Ovidiu, ca de exemplu: Salanus, căruia îi este adresată epistola Ex Ponto, II, V: din aceasta însă nu se poate schița profilul politic al destinatarului, aspect care ne intereseză în mod deosebit în acest moment. Se observă numai că, deși nu este decât foarte puțin familiar cu poetul, a gemut când a auzit vestea exilării lui Ovidiu 184: acest lucru indică o anumită participare, dacă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Oricum, el nu este Aemilius Macer din Verona, prieten mai bătrân al lui Vergiliu 189, și acesta citat de Ovidiu în trecerea lui în revistă literară 190, dar care a murit în Asia în anul 16 î.H. În schimb, destinatarul epistolei II, X din Ponticele, ar fi scris printre altele epopei, Antehomerica și Posthomerica 191, în care, fără îndoială, se încerca alipirea unor familii (elogierea uneia sau a alteia dintre acestea căpăta, bineînțeles, culoare politică, cum se va vedea) la
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Suspectarea și ulterioară moarte stoică pe care și-a cauzat-o Macer, sub Tiberiu, ar fi deci punctul final, logic al unei atitudini constante de independență inclusiv "politică" față de instituția imperială. Prin urmare, Macer, după Gallius, este al doilea dintre destinatarii scrisorilor ovidiene care au îndurat exilul și închisoarea, sau moartea, probabil din cauza ideilor lor politice. Cât despre Germanicus Caesar trebuie avut în vedere ceea ce s-a spus mai sus despre Suillius 195. Trebuie să mai adăugăm că Ovidiu i-a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
anumită măsură, prețios pentru echilibarea puterii lui Augustus poate încă nu cu totul absolută, dar îndreptată spre absolutism -, în fața celor din opoziție, care erau din ce în ce mai solicitați să colaboreze cu guvernarea imperială 212. În același context, un loc aparte îl merită destinatarul epistolei Ex Ponto, II, IX, regele trac Cotys. Însăși scrisoarea ridică o serie de probleme istorice greu de rezolvat. Pentru a anticipa concluzia, trebuie să remarcăm că, citind această scrisoare, avem impresia că Ovidiu este pregătit să-i întoarcă spatele
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care au purtat acest nume: Cotys al III-lea, rege al odrizilor, era aliatul lui Pompeius în războaiele civile (era deci de orientare pompeiană); Cotys al IV-lea, era strănepot al celui de-al treilea. Poate acesta din urmă este destinatarul ovidian. Care au fost sentimentele sale față de Augustus, nu știm. Oricum este vorba de un rege trac, care face parte, așadar, din acea serie de conducători ai neliniștitei regiuni care mult s-au împotrivit și mai aveau să se împotrivească
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
IV, X e adresată, fără îndoială, lui Albinovanus. Din câte se spune 231, este vorba de Caius Pedo Albinovanus, și nu de Celsus Albinovanus 232, cum crede însă A. Scholte 233, care e de părere că acest Albinovanus este și destinatarul Ponticei, I, IX, a cărei inscripție este pur și simplu Celsus 234, identificându-l în același timp cu Celsus Albinovanus căruia i se adresează Horațiu. Dar acel Celsus era deja mort în anul 12 d.H. (data compunerii primelor trei cărți
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Celsus 234, identificându-l în același timp cu Celsus Albinovanus căruia i se adresează Horațiu. Dar acel Celsus era deja mort în anul 12 d.H. (data compunerii primelor trei cărți din Ponticele) și, prin urmare, nu poate fi identificat cu destinatarul Ponticei, IV, X, care este în viață la data elaborării scrisorii respective, care, oricum, este scrisă după 14 d.H. Destinatarul acestei ultime scrisori, în anul 16 d.H., era cu Germanicus în Germania, consacrând chiar una dintre epopeele sale acestuia; de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mort în anul 12 d.H. (data compunerii primelor trei cărți din Ponticele) și, prin urmare, nu poate fi identificat cu destinatarul Ponticei, IV, X, care este în viață la data elaborării scrisorii respective, care, oricum, este scrisă după 14 d.H. Destinatarul acestei ultime scrisori, în anul 16 d.H., era cu Germanicus în Germania, consacrând chiar una dintre epopeele sale acestuia; de asemenea, scria și epigrame care îi plăceau lui Marțial. Ovidiu însă, care în alt loc îl numește sidereus 235, epitet
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
răceala" lor, se folosesc în mod declarat de mit pentru a sugera realități mai profunde care, din cauza circumstanțelor politice ale momentului, nu puteau fi exprimate clar fără a-l pune în primejdie pe autorul lor. E timpul să trecem la destinatarii ovidieni cărora Sulmonezul le-a adresat una sau mai multe scrisori din Pont, potrivit schemei trasate de noi la timpul potrivit 237. Desigur și lui Atticus îi sunt adresate scrisori din Tristele; dar, deoarece comentatorii nu concordă în a-l
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
adresat una sau mai multe scrisori din Pont, potrivit schemei trasate de noi la timpul potrivit 237. Desigur și lui Atticus îi sunt adresate scrisori din Tristele; dar, deoarece comentatorii nu concordă în a-l desemna pe Atticus 238 drept destinatar al acestor scrisori, le lăsăm deoparte, așa cum ne-am propus inițial, și vom analiza numai scrisorile al căror destinatar este în mod sigur Atticus și anume Ponticele, II, IV; II, VII. E dificil de spus cine a fost acest Atticus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Atticus îi sunt adresate scrisori din Tristele; dar, deoarece comentatorii nu concordă în a-l desemna pe Atticus 238 drept destinatar al acestor scrisori, le lăsăm deoparte, așa cum ne-am propus inițial, și vom analiza numai scrisorile al căror destinatar este în mod sigur Atticus și anume Ponticele, II, IV; II, VII. E dificil de spus cine a fost acest Atticus. Dacă se dă crezare lui Tacit (Annales, IV, 58), ar fi vorba despre un Curtius Atticus care ar fi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fi făcut parte din cohorta lui Tiberiu din Orient. Nici măcar din scrisorile lui Ovidiu nu se poate deduce prea mult despre orientarea politică a acestui personaj. Dacă am admite, măcar în parte, părerea comentatorilor care îl consideră pe Atticus drept destinatarul multor scrisori din Tristele, în urma analizei acestora din urmă ar rezulta că Atticus era un prieten mai degrabă oscilant al lui Ovidiu, care-l dojenește și-i atrage atenția că, fiindu-i prieten, are niște obligații 239. De altfel, aceeași
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
răsunătorul nume Brutus, simbol al luptei împotriva tiraniei, e îmbogățit și de însușiri morale într-atât de înălțătoare încât îl transformă într-un adevărat simbol al eroului care luptă pentru libertate. Această aureolă de erou se răsfrânge destul de mult asupra destinatarului ovidian, real sau fictiv, și, în același timp, asupra orientării politice a lui Ovidiu. În Pontica, I, I, Ovidiu îi cere prietenului Brutus să găzduiască în bibliotecă ale sale libelli peregrini 243. Locul acestui nou sosit ar putea fi acolo
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și totuși ce lucru grav implică! E imposibil ca Ovidiu să nu-și fi dat seama de adevărata semnificație a unei astfel de comparații aruncate așa, en passant. Dacă a făcut-o, înseamnă că Ovidiu îl cunoștea bine pe Brutus, destinatarul său, și, de asemenea, orientarea sa politică și de aceea putea să îndrăznească fără niciun risc politic: pare a fi o bravadă față de Împărat. Într-adevăr, aici, mai clar și mai categoric decât în altă parte, Ovidiu se situează printre
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]