3,309 matches
-
acreditarea lor, pot și trebuie să devină un partener credibil/serios al statului în furnizarea unor servicii specializate. Serviciile de asistență socială Serviciile de asistență socială în 1990 erau într-o fază de totală subdezvoltare, ele figurând mai mult ca deziderat al unei reforme viitoare. Dacă învățământul de asistență socială s-a dezvoltat foarte rapid după Revoluție, nu același lucru se poate spune despre serviciile publice de asistență socială. Multe dintre serviciile de asistență socială au fost dezvoltate mai mult ocazional
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
privind nivelul de trai au scos în evidență existența unui segment de indivizi constat rămași în afara sistemului economic, care, prin forțe proprii, în lipsa intervenției sociale, nu ar fi putut depăși statutul de excluși. Deși dezvoltarea economică este, fără îndoială, un deziderat continuu: se pune totuși întrebarea ce fel de dezvoltare și cât de durabilă e aceea în care o parte a populației este damnată să trăiască fără a beneficia de minime atribute ale civilizației și modernității, rezultate tocmai ale acestei dezvoltări
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din România va trebuie să fie în concordanță cu valorile și perceptele globale privind mediul, agricultura și rolul tradiției. Politicile de dezvoltare rurală din România vor trebui să fie rezultatul internalizării creative a obiectivelor mileniului elaborate de Națiunile Unite, a dezideratelor Bancii Mondiale sau a reglementărilor precise exprimate de Agenda 2000 a Uniunii Europene. În cele ce urmează, vom face o analiză a principalelor tendințe ale dezvoltarii rurale pe diverse niveluri de abordare - global (organizațiile Națiunilor Unite) și regional (Uniunea Europeană). De
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mediu) fiind cea mai mare resursă în ce privește acordarea granturilor de asistență în domeniul dezvoltării. Fondul Internațional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD) este o agenție specializată a Națiunilor Unite care a fost înființată în 1977 ca o instituție financiară urmărind realizarea principalelor deziderate stabilite la World Food Conference din 1974. Scopul a fost mobilizarea resurselor pentru reducerea sărăciei în mediul rural și dezvoltare rurală prin: promovarea dezvoltării sociale, egalitate de gen, creșterea veniturilor, protecția mediului și o mai bună guvernare locală. Strategia IFAD
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care să asigure standarde decente de viață pentru fiecare. În 1992, la Conferința despre mediu și dezvoltare de la Rio de Janeiro (The „Earth Summit”) au fost adoptate Declarația de de Rio din domeniul mediului și al dezvoltării, și Agenda 21. Dezideratele exprimate în aceste două documente au fost reafirmate și resusținute la Summitul lumii în ceea ce privește dezvoltarea sustenabilă din Johannesburg, Africa de Sud, 2002. Agenda 21 este planul pentru realizarea dezideratelor dezvoltării sustenabile în secolul XXI. Capitolul 14 din Agenda 21 se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Declarația de de Rio din domeniul mediului și al dezvoltării, și Agenda 21. Dezideratele exprimate în aceste două documente au fost reafirmate și resusținute la Summitul lumii în ceea ce privește dezvoltarea sustenabilă din Johannesburg, Africa de Sud, 2002. Agenda 21 este planul pentru realizarea dezideratelor dezvoltării sustenabile în secolul XXI. Capitolul 14 din Agenda 21 se referă la promovarea agriculturii și a dezvoltării rurale sustenabile (SARD). Principalele obiective sunt asigurarea securității alimentare, în paralel cu managementul rațional al resurselor naturale și protecția mediului. Prioritatea o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ale condițiilor și dinamicii mediului rural din Europa. Aplicând această definiție la populația EU-25, aproximativ 57% din populație trăiește în regiuni rurale care acoperă peste 90% din teritoriu. Miezul forte al politicilor de dezvoltare rurală în cadrul Uniunii Europene îl reprezintă dezideratele promovate de Sistemul Națiunilor Unite, fiind, practic, adecvarea perceptelor de dezvoltare durabilă, integrată și multisectorială la realitățile Europei. Începând cu 1998 (Agenda de la Lisabona), ruralul este definit ca una dintre valorile fundamentale și definitorii pentru Europa, care trebuie prezervată, îngrijită
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai mult sau mai puțin cooperanți, mai mult sau mai puțin interesați. Din această cauză, există o tendință evidentă de a muta accentul dinspre politicile de centru spre politicile care apar la nivel local. Deocamdată, acest fapt rămâne însă un deziderat. Populațiile sărăcite, izolate și needucate nu-și pot coordona dezvoltarea propriilor comunități decât în mică măsură. În contextul globalizării, noile politici de dezvoltare rurală promovate de aceste instituții internaționale (dezvoltarea rurală sustenabilă, extensivă sau integrată și cea multisectorială) impun unele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dispus să mai dau din mână ce am luat. Transnistria va deveni o provincie românească, o vom face românească și vom scoate de acolo pe toți străinii. Voi purta eu toată greutatea pe umerii mei, ca să aduc la îndeplinire acest deziderat. Noi trebuie să deschidem spațiul pentru români, pentru că românii nu se mai pot hrăni. De aceea avem tuberculoză la sate, pentru că poporul nu are posibilități de câștig. Pe acest popor îl voi lua, îl voi duce în Transnistria, unde îi
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
aglomerate de procese; Secția I-a roagă cu insistență să binevoiți a aproba: a) aplicarea pedepsei cu trimiterea în Transnistria, pe cale administrativă a evreilor care se sustrag dela munca obligatorie, cât și a familiilor lor, realizând astfel de pe o parte dezideratul Domnului Mareșal (trimiterea automată în Transnistria) și pe de altă parte, un exemplu tare pentru evreii care nu înțeleg să se integreze în cadrul muncii obligatorii care le-a fost oferită în schimbul serviciului militar. b) publicarea unui comunicat la radio și
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
la muncă obligatorie. 11. Se simte lipsa unui control permanent asupra prezenței evreilor și modului cum aceștia prestează munca. Atât Marele Stat Major cât și Corpurile Teritoriale fiind supraaglomerate în lucrări de birou și cu personalul redus, nu poate executa dezideratul DOMNULUI MAREȘAL: "Control continuu asupra evreilor". VI. Propuneri. 1. Evreii muncitori necalificați, specialiști și meseriașii strict necesari, între 20-40 ani, să fie scoși treptat din instituțiile militare și civile unde nu sunt indispensabili, să fie constituiți în detașamente cu încadrare
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
PROPUNERI: 1) Să se scoată câți mai mulți evrei, între 20-50 ani, în detașamente exterioare (drumuri, îndiguiri, etc.) în scopul de a se lăsa la vatră un număr corespunzător de militari români, pentru a-și lucra ogoarele. Pentru înfăptuirea acestui deziderat este necesar: a.Să se revizuiască evreii aflați în prezent la autoritățile militare și civile și să se ridice toți evreii care nu sunt necesari (muncitori necalificați, negustori, evreii cu meserii secundare, care n-au nici o utilitate practică, etc.); b
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
cu care să se întrețină cheltuielile pentru cadrele și întreținerea detașamentelor de evrei; d) Descongestionarea Capitalei de evreii veniți clandestin după data de 27 Iunie 1940; DOMNUL MAREȘAL ION ANTONESCU a ordonat Ministerului Afacerilor Interne să treacă la execuția acestui deziderat în luna Octombrie 1942, însă până în prezent nu s'a luat nici o măsură. V. PROPUNERI: 1. Pentru soluționarea tuturor chestiunilor referitoare la evrei, propunem a se interveni pe lângă DOMNUL MAREȘAL ION ANTONESCU pentru a se însărcina un singur departament care
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Starea sanitară; Activitatea economică; Activitatea culturală și religioasă. Regiunea de izolare (ghettoul) va trebui delimitată acolo unde evreii sunt în majoritate, construindu-se pentru acei evrei ce trebuiesc aduși din celelalte părți ale orașului, barăci tip militar. Pentru satisfacerea celorlalte deziderate arătate mai sus, Comisariatul General pentru Problemele Evreești va desemna, dintre posesorii de carnete de scutire, elementele necesare fiecărei ramuri de activitate. În concluzie, pentru executarea ordinului transmis de către Președinția Consiliului de Miniștri cu Nr. 306.1281577, Marele Stat Major
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
ca un mijloc de propagandă petru contracararea Planului Marshall și a Pieței Comune 1002. Acum, liderul sovietic dorea să facă din CAER o organizație economică suprana˛ională. Pe 6 iunie, ca un prim pas către punerea în practică a acestui deziderat, Hrușciov a prezentat delegaților întruniți la Moscova Principiile de bază ale diviziunii socialiste internaționale a muncii. Românii se opuneau tuturor formelor de supranaționalism forțat și în special sistemului care încuraja agricultura românească în defavoarea industriei. Opoziția persistentă a României i-a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pagini oferea o privire de ansamblu asupra istoriei României, punînd accentul pe naționalismul și năzuința ei către independență economică și politică. McGovern atribuia României meritul de a fi "deschis drumul către destindere" prin vizita lui Nixon, din 1969, și sublinia dezideratul lui Ceaușescu de a lua, în ceea ce privește politica externă, inițiative independente de Moscova, mai ales pentru Orientul Mijlociu. Deși în raport se arăta că procedurile de emigrare sînt greoaie și de durată, se vedea clar că "s-a ajuns la o îmbunătățire
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
occidentale. Mai mult decît atît, negocierile comerciale erau atît de greoaie încît numai marile corporații își puteau permite să le sprijine financiar. Pe la începutul anilor '80, chiar și o parte din aceste companii au început să-și închidă porțile, din cauza dezideratului lui Ceaușescu de a mări autonomia economică a țării. Filosofia comercială a guvernului român era foarte simplă și practică: România trebuia să-și sporească exporturile și să-și reducă importurile. Întrucît balanța comercială bilaterală se înclina în mod disproporționat în favoarea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a fost recunoscută legitimitatea proiectului de unire a celor două principate danubiene. Motivele justificate invocate de către legiuitori erau găsite în comunitatea de origine, religioasă, de obiceiuri și lingvistică, precum și nevoile comune ale locuitorilor celor două principate (Regulamentul Organic, art. 130). Dezideratul politic al unirii este menționat explicit în Regulament, titlul secțiunii V fiind "Începuturi de o unire mai de aproape între amândouă Prințipaturile" (art. 371-379). Doctrina naționalismului românesc își are astfel originea în prima jumătate a secolului a XIX-lea, moment
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
învățătântului ardelean în contextul mai amplu al învățământului românesc. Fără discuție, școala a fost și continuă să fie o instituție socială decisivă în procesul de reproducere a sistemului de valori (a consensului axiologic) autorizat de autoritățile statale. În realizarea acestui deziderat, o importanță supremă o are literatura didactică, cea care întrupează conținutul informațional și ideologic al procesului educativ. O succintă privire istorică asupra evoluției literaturii didactice românești apare ca o prefață necesară a capitolului metodologic. 1.2.1. Literatura didactică românească
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
această perioadă de amplificare a secularizării literaturii didactice, fibra mistică ce era anterior total întrețesută în conținutul educațional al bucoavnelor și literaturii liturgice folosită în școală nu dispare. Asistăm în schimb la un proces de transfer a misticii religioase înspre dezideratul naționalist. G.R. Melidon (1874), în calitate de revizor școlar, predica viitorilor învățători să se raporteze la școală ca la "o a doua biserică" (p. 103). O analogie reluată, un deceniu mai târziu, de ministrul învățământului din 1885, Dimitrie A. Sturdza, întărită de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mișcării de către domnitorul Mihail Sturdza, specifica explicit printre revendicări "Unirea Moldovei cu Țara Romănească". Apreciată ca fiind "cununa" tuturor reformelor, unirea principatelor este descrisă drept "cheia bolței fără de care s-ar prăbuși tot edificiul național" (Kogălniceanu, 1883, p. 31). Același deziderat de unificare statală a celor două principate dunărene este exprimat și de documentul redactat de revoluționarii moldoveni V. Alecsandri și A. Russo refugiați la Brașov sub titlul Principiile noastre pentru reformarea patriei, în care unirea Moldovei și Țării Românești completează
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aplice în provincie directivele economice, politice, culturale și religioase trasate de cabinetul din Viena" (Mârza, 1982-1983, p. 577). Întreaga politică educațională habsburgică este surprinsă în sentința lui Iosif al II-lea, prin care acesta exprimă cât se poate de limpede dezideratul civic al educației: "Ich brauche keine Gelehrte, sondern brave rechtschaffene Bürger" " Nu am nevoie de oameni de știință, ci de cetățeni cinstiți care respectă legea". După cum remarca și O. Ghibu (1975, p. 99), "Statului îi trebuiau cetățeni luminați din punctul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
negativ: nicăieri în scrierile lor istoriografice și revendicative pe plan politic (cele două planuri sunt în mare măsură superpozabile) membrii Școlii Ardelene (cu excepția notabilă a lui Budai-Deleanu) nu merg până la consecințele ultime ce derivă din ideea unității etnico-teritoriale, și anume dezideratul uniunii politice. Pasul acesta, de ducere până la consecințe ultime a ideii de unire politică, gestantă în idea de unitate etnico-teritorială, va fi făcut de istoricii romantici. Luminismul ardelean, deși a descoperit comunalitatea etnico-lingvistică și teritorială a românilor, nu a perfectat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vechii Dacii. Mai mult, este invocată unitatea de destin istoric, întrucât populația care a viețuit pe aceste teritorii "au fost supuse acelorași prefaceri". În fine, cheia de boltă a întregului argument este invocarea necesității unei "singure stăpâniri", idee care trădează dezideratul unității politice. O a patra idee-forte reperabilă în paradigma istoriografică a Școlii Ardelene este spiritualitatea creștină a poporului român. Fiind o mișcare ce își avea sediul în Biserica Unită, luminismul transilvănean, spre deosebire de cel francez iconoclast și anti-eclezial -, nu e de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
arate permanența, intensitatea, sacrificiile și vitejia presupuse de "acele lupte uriașe pentru libertatea și unitatea națională, cu care Românii, sub povața celui mai vestit și mai mare din Voievozii lor, încheiară veacul al XVI-lea" (Bălcescu, 1894, p. 52) [1851]. Dezideratul unității neamului și spațiului românești, al cărei simbol suprem este Mihai Viteazul, este proiectat adânc în trecut, ajungând până în secolul al XIV-lea! Aspirația unificării naționale este prezentă inclusiv la Mircea cel Bătrân, despre care Bălcescu afirmă că "el voește
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]