4,618 matches
-
anulează opozițiile fundamentale, corbul, ca pasăre infernală, este un mesager funerar, iar "împăratul păsărilor" este vulturul.241 În tradiția populară, păsările au semnificații diferite și în funcție de anotimp. Astfel, se spune că, de Buna-Vestire sau Blagoviștenie la început de primăvară se dezleagă limba păsărilor, în special a cucului care, peste iarnă, a fost uliu, iar acum începe să cânte necontenit până la Sânziene sau până la Sân-Petru. Cântatul cucului este întâmpinat cu o anumită pregătire ritualică: când se dezleagă limba cucului e bine ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la început de primăvară se dezleagă limba păsărilor, în special a cucului care, peste iarnă, a fost uliu, iar acum începe să cânte necontenit până la Sânziene sau până la Sân-Petru. Cântatul cucului este întâmpinat cu o anumită pregătire ritualică: când se dezleagă limba cucului e bine ca fiecare să aibă bani la el, să nu fie flămânzi și supărați, pentru a fi feriți, peste an, de boala sărăciei, de foame și de supărare. Sărbătorită în preajma echinocțiului de primăvară, Blagoviștenia este numită în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este condusă de "Mutul Cucilor" care-i acompaniază cu fluierul și cuprinde numeroase acte de purificare și divinație, de inițiere și de prosternare în fața Soarelui. Cucii sunt întâmpinați cu pâine, sare și vin roșu, iar, la ultima casă colindată, își dezleagă limba, aidoma păsării, scoțându-și măștile, vorbesc, se ospătează și depun jurământul de a continua ceremonialul la aceeași dată, 3 ani consecutiv.245 Cine se face "cuc" trebuie să țină seama de superstițiile care stau la baza ritualului: Cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
venit. / Tu ești Popa Popovici, / Care poartă bernevici / Din coți, douăzeci și doi, / Cum n-am văzut pe la noi. / Din luptă să ne luptăm, / Ori din săbii să ne tăiem? Ba din luptă, / Că-i mai dreaptă, / Veler, Velerița mea, / Dezleagă-mi bărcinaru, / Că mă omoară păgânu/ Care cum veți dovedi / Tot un bărbățel mi-a fi!"268 Armonia conjugală și dragostea fericită sunt simbolizate de porumbei, ca metaforă a echilibrului și a potrivirii dintre doi îndrăgostiți: Când un bărbat ș-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mea cu foc, / Să am parte de noroc. / Cântă-mi fața mea cu drag, / Că ți-oi da frunze de fag / Să nu mai fii tot pribeag."288 Învestit cu puteri magice, având darul de a lega sau de a dezlega norocul, cucul își asumă propria soartă, de veșnic călător solitar: "Săracul cucul bătrân, / Și-a lăsat puii de chin / Ș-a fugit la Rusalim. Ș-a găsit o păsărea / Ș-a zis că i-a hrăni ea, / Cu spicuri de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cine, maică, te-a scalda? / Nourii, când or ploua. Cine, maică, te-a-mbraca? / Codrul când s-a dispoia. Cine, maică, te-a-ngropa? / Munții când s-or dărâma. / Cine, maică, te-a boci? / Păsările-or ciripi."329 "Pasărea-om" dezleagă suferințele omenești, participând la trăirile zilnice: "Foicică și-o lalea, / Păsăruică, turturea, / Spune-mi, dragă, vestea ta / Ori nu ești din țara mea? Păsăruica săraca / Sta pe loc și-mi răspundea, / Cu grai omenesc grăia / Că ea nu-i din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ții ziua Sfântului Alexii, șerpele și alte gângănii nu mușcă vitele, nu fac nici o stricăciune. Pe șerpe când îl vezi întâi să-l omori, c-apoi îți ia puterea și rămâi tot anul fără de putere."350 Puterile asupra șarpelui sunt dezlegate până la Ziua Crucii când acesta se retrage pentru a-și relua viața subpământeană: "După Ziua Crucei, dacă găsești șerpe n-ai voie să-l omori. Șerpii numai pân` la Ziua Crucei se pot omorî, pe urmă e pacat, căci le
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se frământă, sunt ei. Ei umblă să omoare pe dracul și unde-l văd că se ascunde, sub vită, sub om, îl trăsnesc..."356 Hierofanii ale spiritului universal, zmeul și balaurul țin frâiele semnelor vremii, construind un spațiu tabu sau dezlegând timpul de povara interdicțiilor: Sunt în cer niște zmei, puteri a lui Dumnezeu, ei sunt doi, unul la răsărit și altul la asfințit. Cel de la răsărit e de ploaie, de mană, cel de la asfințit, de secetă și când se face
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
timpul și spațiul, reînnoind legăturile primordiale: "Șărpe, / șărpe, / cupugnărpe, / te-am apucat / și te-am adăpat. / Haști, / maști, / să nu rămâie nică. / Ptiu."366 Șarpele roșu, ca stare manifestă a dihotomiilor lăuntrice, este invocat în descântece "de spăriet", pentru a dezlega farmecele, prin utilizarea repetitivă a numerelor magice: "Șarpe roșu-proroșu, / în țarină fătat, / în țarină crăpat; / să crape diochitura, / dipocitura, / spărietul de la Maria, / să meargă unde cucoș negru nu cântă / și fata cosiță albă nu împletește. / Eu luni m-am sculat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un spic de grâu, Cu șorțul negru prins la brâu, O pierd din ochi de dragă. Si când o văd, mă-ngălbenesc Si când n-o văd, mă- nbolnăvesc, Iar când vin alții de-o pețesc, Vin popi de mă dezleagă...” Această poezie nu este numai una lirică ci, ca și alte poezii ale lui Coșbuc transcede spre filozofie, spre dorința omului de a-și orândui singur viața, nu numai în ceea ce privește dragostea pentru femeia iubită, ca în versurile: „Ori
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
-au ucis pe robi prin închisori”. Iar poezia “Daruri” compusă la Periprava în anul 1964, exprimă revolta: “M-am framântat cu mintea să-nțeleg De ce-o fi-n lume atâta nedreptate Dar n-a fost greu enigma s-o dezleg Fiind captiv, lipsit de libertate...” Viața de chin la tăiatul stufului, descrisă de tatăl meu ca cea mai grea dintre toate, este descrisă în poezia “Periprava” scrisă de poetul Ionel Zeană și dedicată memoriei lui Victor Bucuvală. „Fu scris să
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
căreia poetul încearcă să-i dea un alt nume, ca un descoperitor, sau mai corect spus creator de lumi care respiră culoare și muzică. Și, în ciuda transparențelor și a vagului, ni se dezvăluie taina sau secretul: Mă lasă să-ți dezleg albastra bantă./ Veștmântul ce ți-l leagă sixofantă,/ Și mai luând din coșul cu smochine,/ În văzul lumii, să fac dragoste cu tine." Leonid Dimov este un poet original și unic în contextul poeziei anilor 1960-1975; dionisiac și apolinic, pictural
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ulise/ urechile nu mai aud o ziduri adio/ ochiul albastru mă vede/ dincolo zbor monocrom/ iată infernul la Nisa, la Nisa/ aripile albe iată-mă/ eu sunt nadirul eu sunt delirul." Imaginile cizelate, curățate, în care se leagă și se dezleagă sentimentul nebuniei, neurastenizarea, spaimele și încleștările lăuntrice, ne trimit la poemul "Vânt" al lui Al. Philippide: "hau, hau! cunoaște-te pe tine însuți ce câine/ albastru scânteind în coroana mea sfântă/ se bucură și face salturi mortale pe plaje celebre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și nimeni nu dansează/ lipsim câte o clipă fugim în univers/ Putem lipsi din viață/ dar crezi c-ar fi mai bine/ cu-aceeași disperare să strălucim invers." Calm, poetul meditează asupra tainelor universului și asupra posibilităților de-a le dezlega, pentru că: "poezia din adâncul minții/ e un soi de tablă de alt soi". Menirea poetului este de a pune în evidență puntea de dulceață între poeți și omenire: "și toți poeții se răsfață/ trecând-o în închipuire." El caută în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
piesei Unchiul Vanea, Duhul pădurii (text asupra căruia regizorii nu se opresc niciodată). A scris și vorbit mult despre Anton Pavlovici. Și-n cazul marelui dramaturg rus a găsit idei noi, proaspete, acroșante: "Toate sfîrșiturile cehoviene afectate de deznădejdea încrederii, dezleagă începutul comedie... FINALUL start al destinului. ...Amenințarea stă în ființe normale și-n faptele zilnice. Se trag focuri de armă și moartea nu vine. Sinuciderea stîrnește hazul. Pleznesc nervii biciuiți de clipele lucide ale constatării. Și totuși, zahărul îndulcește gura
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
regizorului, al actorului și al personajului (Trigorin). Alexa Visarion, care în aceeași zi împlinea cincizeci de ani (fapt care nu era un secret pentru nimeni din sală), și-a jucat Rolul pe scenă. A plătit el însuși. Un moment care dezleagă, poate, prin adevărul său limpede, însuși sensul așteptărilor regizorului: Teatrul-Viață este însuși teatrul dus până la capăt. [...] Regizorul îl caută pe Cehov în Cehov. Și adună adevărul, în fragmente, din toate piesele sale (ca în acest prolog-epilog). Și află în Cântecul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
împrejur de sine / Vedea, can ziua cea dentâi, / Cum izvorau lumine. În acest „adânc“ originar, Luceafărul redevine spirit pur, formă paradig matică, inalterabilă și eternă, redevine Hyperion - „cel care merge deasupra“. El adre sează o rugă pătimașă Demiurgului, cerândui săl dezlege de greul negrei vecinicii, în schim bul mistuirii până la cenușă în vremelnicia unei clipe de iubire. Răspunsul Demiurgului îi revelează lui Hyperion faptul că nici în lumea de jos nu există repaos, că moartea e și ea relativă, fiindcă oamenii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dintre tipuri concepe într-un alt mod "legătura dintre cunoașterea lumii, evaluarea vieții și principiile de acțiune"210, încercând să împace un dualism funciar, dictat după cum am văzut chiar de trăsăturile esențiale ale filozofiei, de aspirațiile ei contradictorii de "a dezlega enigma vieții și a lumii" "sub forma unei cunoașteri universal valabile", ceea ce face din metafizică ein merkwürdiges Doppelwesen și o determină să treacă "fără odihnă de la o posibilitate la alta", "nesatisfăcută de nici o formă"211. În același timp însă, toate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fundamentări a științelor spiritului, spre formele de cunoștință admise în științele esențialmente practice, în conexiunea valorii, scopului și regulii acțiunii umane". De aici, rezultă un alt postulat, pe care Riedel îl definește citându-l chiar pe Dilthey: acela "de a dezlega logica și, mai departe, întreaga teorie a cunoștinței de relația dominantă cu cunoașterea realității și de a stabili propozițiile logice și epistemologice în așa fel încât ele să se raporteze, în mod egal, la cunoașterea realității, la determinarea valorii, instituirea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Cioplitură Cine cioplește lemne sărbătoarea [în zi(le) de sărbă toare], i se vor arde așchiile pe piept și pe ochi. Ciorap Dacă din întîmplare încalți ciorapii pe dos, oricine ar voi să te farmece nu poate. Dacă i se dezleagă cuiva o legătoare de la colțun, apoi se crede că acela se va afla într-o stare critică. Ciubăr Se crede că nu e bine a pune afară un ciubăr sau vas întors cu gura spre sat și fundul spre casă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Fus Nu e bine să te duci în sat cu fusul neprins. Cînd îți pică fusul gol din mînă, cică se jură că n-ai să-l umpli; dar și tu să te juri că da. Fustă Cînd ți se dezleagă fusta pe drum e semn că vei pierde. (Se zice că din cauză că te-a apucat cineva de ea.) Femeia căreia i se dezleagă și cade fusta dă a înțelege că nu-i prea de treabă. Cînd fusta ți se dezleagă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
n-ai să-l umpli; dar și tu să te juri că da. Fustă Cînd ți se dezleagă fusta pe drum e semn că vei pierde. (Se zice că din cauză că te-a apucat cineva de ea.) Femeia căreia i se dezleagă și cade fusta dă a înțelege că nu-i prea de treabă. Cînd fusta ți se dezleagă de la sine e semn că te dorește cineva. Gard Să nu rupi lemne din gard, că te mănîncă cînii prin sat. Găină Găina
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dezleagă fusta pe drum e semn că vei pierde. (Se zice că din cauză că te-a apucat cineva de ea.) Femeia căreia i se dezleagă și cade fusta dă a înțelege că nu-i prea de treabă. Cînd fusta ți se dezleagă de la sine e semn că te dorește cineva. Gard Să nu rupi lemne din gard, că te mănîncă cînii prin sat. Găină Găina, ori de cîte ori bea apă, ridică capul în sus și mulțămește lui Dumnezeu. Cine fură găina
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ai furat, că te bat cu maiele, pînă-ți iasăă“ Cînd ai pierdut ceva și nu-l mai găsești, dar știi că-i prin casă, înnoadă o ață în nouă locuri, strîns, și apoi fă-te că le deznozi sau le dezlegi. Firește că nu vei putea. La fiecare zi: „Grabă legătură, grabă cătătură“, și taie nodul, iar la al nouălea, adaugă: „Ptiu, drace, ia-ți coada!“ - și ai să-l găsești. Pierzanie Cînd o femeie însărcinată e în primejdie de-a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
laolaltă picioarele vreunui mort și o aruncă în vreo casă, apoi dorm casnicii, așa că se poate lua tot din casă; dacă însă furii* leagă încă cu dînsa ușa, apoi casnicii nu se mai scoală pînă ce nu vine cineva să dezlege ușa. Dacă dormi în sărbători mari, somnoros vei fi peste tot anul. Să nu dormi în ziua de Paști, căci îți fură dracul pasca. în ziua de Sf. Vasile, cine va dormi tot anul va dormita. Se crede că acela
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]