4,878 matches
-
vrea să vadă, nu există spectacol mai frumos decât cel al inteligenței în luptă cu o realitate care o depășește. Spectacolul orgoliului uman este inegalabil. Toate încercările de a-l deprecia rămân zadarnice. Această disciplină pe care spiritul și-o dictează sie însuși, această voință pe care singur și-a făurit-o, această confruntare are în ea ceva puternic și ciudat. A sărăci o realitate a cărei inumanitate face măreția omului înseamnă a-l sărăci și pe acesta, înțeleg atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
VĂZUT OAMENI CU PUTERNICE CONVINGERI MORALE FĂCÂND LUCRURI RELE ȘI CONSTAT ÎN FIECARE ZI CĂ ONESTITATEA NU ARE NEVOIE DE REGULI. OMUL ABSURD NU POATE ADMITE DECÂT O SINGURĂ MORALĂ, ACEEA CARE NU SE DESPARTE DE DUMNEZEU: ACEEA CARE SE DICTEAZĂ. DAR EL TRĂIEȘTE ÎN AFARA ACESTUI DUMNEZEU. CÂT PRIVEȘTE CELELALTE MORALE (INCLUD AICI ȘI IMORALISMUL), OMUL ABSURD NU VEDE ÎN ELE DECÂT JUSTIFICĂRI ȘI EL N-ARE NIMIC DE JUSTIFICAT. PLEC AICI DE LA PRINCIPIUL NEVINOVĂȚIEI SALE. Această nevinovăție e de temut
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
măreție nu valorează nimic fără revoltă. Unul nesocotește conștiința, celălalt revolta: în amândouă cazurile, absurdul a dispărut! În inima omenească există atâta încăpățânată speranță! Până și oamenii cei mai desprinși de toate sfârșesc uneori prin a accepta iluzia. Această aprobare dictată de nevoia de liniște este sora lăuntrică a consimțământului existențial. Există astfel zei de lumină și idoli de noroi. Dar noi trebuie să aflăm calea de mijloc ce duce către chipurile omului. Până acum, eșecurile exigenței absurde ne-au arătat
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
au făcut mai mult pentru făurirea dogmei ortodoxe decât toate rugăciunile. Păstrând proporțiile, tot astfel stau lucrurile și cu absurdul. Recunoaștem drumul său propriu, pe măsură ce descoperim căile ce se depărtează de el. La capătul raționamentului absurd, într-una din atitudinile dictate de logica sa, nu-i indiferent să regăsești speranța, introdusă din nou sub una din înfățișările ei cele mai patetice. Aceasta ne arată cât e de greu de realizat asceza absurdă. Aceasta ne arată mai cu seamă necesitatea unei conștiințe
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nevoi fundamentale; 149 - nevoia de stimă de sine, de securitate, de coerență și realizare; - procesul și consecințele exercitării scopurilor - corelația dintre motivație și satisfacția muncii. Aceste aspecte sunt esențiale pentru înțelegerea nevoilor, stimulilor, scopurilor, motivelor și procesele de autoreglare care dictează comportamentul uman, în toate formele sale. Motivația a fost o preocupare centrală a psihologiei timpurii, dar care a fost neglijata până la ultimele câteva decenii. Importanța acestei teme constă nu numai în comprehensivitatea abordarii dar și în capacitatea ei de a
ARTA DE A FI PĂRINTE by Georgiana Prepeliță () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93088]
-
privită ca una dusă în condiții de perfectă libertate și autonomie, fără „abdicări, concesii sau inconsecvențe”, el rămânând „egal cu sine, în perioade istorice diferite”. Printr-o astfel de metodă nedisociativă, cauza este substituită efectului și invers: nu perioada dogmatică dictată de politic înrâurește negativ parcursul lui Călinescu, ci criticul determină, prin marea lui influență, perioada dogmatică, inclusiv inițierea și menținerea stigmatizării lui Titu Maiorescu. Plecată din țară, V. a continuat să scrie în același stil incisiv și controversat, mai ales
VRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
substanțe care vor deteriora ulterior ADN-ul. Așa se poate explica de ce combinația tutunului cu alcoolul provoacă mai multe distrugeri ale ADN-ului decât tutunul ca factor singular. Această deteriorare structurală poate cauza malfuncția unor gene (de exemplu, cele care „dictează” începerea sau oprirea creșterii celulare). Celulele anormale se înmulțesc, formând o tumoră. Distrugerile adiționale fac ca aceste celule anormale inițiale să se răspândească în țesuturile vecine precum și în organele de la distanță. În cazurile implicării infecției cu papilomavirusuri umane, se crede
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
stângism*. Ea continuă să alimenteze și astăzi o parte a neocomunismului*. ANTIAMERICANISM → ANTIIMPERIALISM ANTICAPITALISM Dacă noțiunea de „capital” este reperabilă încă din 1776, la economistul Adam Smith, sau în versiunea sa critică, la Gracchus Babeuf, în 1975 - „această lege barbară dictată de capitaluri” - trebuie așteptată emergența revoluției industriale și a chestiunii sociale puse de condiția dezastruoasă a claselor muncitorești* pentru ca termenul „capitalist” să apară, în 1840, la Pierre Joseph Proudhon - „Capitaliștii [...] au plătit zilele de muncă ale muncitorilor” - la Pierre Leroux
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
conciliant. Dimitrov rezumă astfel întrevederea: „în momentul actual, să nu cereți abdicarea imediată a regelui, comuniștii pot intra în guvernul lui Badoglio, principalele eforturi trebuie concentrate în vederea creării și întăririi unității în lupta contra Germaniei”. în ziua următoare, el îi dictează lui Togliatti niște instrucțiuni la fel de moderate și la adresa PCF. Pentru că, deși participând la guvernare, PCF și PCI încearcă să modifice raportul de forțe în favoarea lor. Ca și în Belgia, Grecia sau în alte țări, ele desfășoară cam aceeași gamă de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de verificare: 150000 din 450000 comuniști sunt excluși din partid din cauza lipsei de conformitate ideologică sau socială. Această profilaxie este întărită în 1921, prin hotărârile celui de-al X-lea Congres, care interzice tendințele și toate analizele divergente de linia dictată de Politburo, considerate de acum înainte ca o manifestare de opoziție. Această măsură vizează mai ales doi membri ai Comitetului Central, Aleksandr șliapnikov - fost metalurgist - și Alexis Kislev - fost miner -, care au publicat în 1920 un manifest numit al Opoziției
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai devreme, lui Stalin - Troțki încă din 1920-1923, apoi Zinoviev și Kamenev și, în sfârșit, Buharin și Rîkov. Motivele invocate sunt spionajul, sabotajul și mai ales voința restabilirii capitalismului în URSS. Stalin în persoană organizează cu minuțiozitate punerea în scenă, dictându-le lui Vîșinski și NKVD acuzațiile și verdictul final. O dată axa definită, NKVD este însărcinat să „recruteze” acuzații: în urma unor arestări masive în mediile vizate - anturaj al vreunui lider, organizare a partidului, minister, conducere a unei mari întreprinderi etc. -, el
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
că imperialiștii sunt slabi și divizați chiar atunci când interesele lor vitale sunt în joc, dar că subversivitatea nu este suficientă pentru expansiunea comunismului, asigurată numai de Armata Roșie. Lovit, la 16 decembrie 1922, de un al doilea atac cerebral, Lenin dictează, la sfârșitul lui decembrie, o notă în care își evocă succesiunea și îl citează pe Stalin primul, înaintea lui Troțki, Buharin și Kamenev: „Tovarășul Stalin, devenit secretar general, a concentrat în mâinile sale o putere nemărginită și nu sunt sigur
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
devenit secretar general, a concentrat în mâinile sale o putere nemărginită și nu sunt sigur că se va putea mereu sluji de ea cu suficientă circumspecție”. Dar la 4 ianuarie 1923, în urma unei altercații între Stalin și soția sa, Lenin dictează ultima lui notă: „Stalin este prea brutal, iar acest defect, întru totul tolerabil în mediul nostru și în relațiile dintre noi, nu mai este la fel și în cazul funcției de secretar general. Le propun, așadar, camarazilor să studieze un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
imperfectă are posibilitatea de a realiza una din următoarele categorii de profit: profit de monopol, ca urmare a posibilităților de a impune pe piață cantitățile oferite și prețurile de vânzare; profit de monopson, rezultat din capacitatea firmei monopsoniste de a dicta prețurile de achiziționare a resurselor. În încercarea de a explica și chiar prevedea comportamentul firmei prin prisma obiectivului maximizării profitului, teoria neoclasică pornește de la ipoteza raționalității complete a întreprinzătorului, definită prin următoarele ipoteze: întreprinzătorul poate analiza toate posibilitățile pe care
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
semiconductori și calculatoare; diversificarea conglomerală: întreprinderea prezintă activități în mai multe industrii, fără "legături de rudenie" cu cele inițiale și cu un centru de gravitate diferit. Ajungem astfel la un conglomerat unde toate mișcările strategice de achiziții și dezinvestiții sunt dictate în mare măsură de o logică financiară. III.3. Formele juridice de creștere a întreprinderii Indiferent pentru ce strategie de creștere optează, firma are posibilitatea de a pune în practică această strategie pe două căi: o cale internă și o
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
dar unele valori sunt suficient de puternice pentru a stabili ce anume se consideră drept interes: Deși statele sunt impulsionate în acțiunilor lor externe de preocuparea pentru propriile interese și vor să respecte regulile dreptului internațional doar atât cât le dictează respectivele interese, grava încălcare a drepturilor fundamentale ale celorlalte state a fost zăgăzuită între anumite limite de câteva principii morale cărora dreptul internațional, dar și civilizația occidentală le datorează existența. Contradicția dintre aceste două poziții este numai aparentă, căci principiile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
trebuie să ne temem de acuzațiile că am fi profrancezi sau antigermani. Dacă circumstanțele ar fi inversate, am fi în aceeași măsură progermani sau antifrancezi. Este o regulă a politicii publice pe care o urmăm, și nu doar un expedient dictat de circumstanțe întâmplătoare, de preferințe sau neplăceri sau de orice sentiment asemănător 18. 13. Structura balanței de puteretc "13. Structura balanței de putere" Sisteme dominante și dependentetc "Sisteme dominante Și dependente" Am discutat până acum despre balanța de putere ca și cum
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
tuturor”1. Politica internațională ar fi guvernată exclusiv prin acele considerente de adecvare politică asupra cărora Machiavelli a oferit relatarea cea mai pătrunzătoare și mai sinceră. Într-o asemenea lume, cel slab ar fi la mila celui puternic. Puterea ar dicta întotdeauna dreptatea. De fapt, cu toate acestea, însăși amenințarea unei lumi în care puterea nu este numai cea mai importantă, ci și unică produce acea revoltă împotriva puterii care este la fel de universală ca însăși aspirația la putere. Pentru a stăvili
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cele două puteri, care le permite să beneficieze de pe urma ostilității implacabile dintre ele. Ambele trebuie să concureze una cu cealaltă pentru sprijinul american sau, cel puțin, să împiedice ca sprijinul american să fie acordat celeilalte părți. Aceste două interese le dictează Chinei și Uniunii Sovietice să renunțe câteodată la anumite politici cărora Statele Unite li s-ar putea opune (de exemplu, sprijinul militar acordat Vietnamului de Nord și „războaielor de eliberare națională” în general) și fac ca cele două state să țină
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lupte atât cu compatrioții săi antirevoluționari, cât și cu o armată străină - erau de natură să dea intervenției mai degrabă un aspect de expediție de pedepsire decât de război. Celălalt lucru care trebuie menționat este că politicile tuturor națiunilor erau dictate de propriile interese naționale, chiar dacă limbajul diplomației din acea perioadă făcea unele concesii predispoziției mistice a țarului rus. Cel mai limpede exemplu este dat de acțiunile Marii Britanii. Nici Castlereagh și nici Canning - care era în mod special sincer și elocvent
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
elocvent în această privință - nu se chinuiau să ascundă faptul că sunt îndrumați de interesele tradiționale ale Marii Britanii, limitate doar de interesul general pentru pace și securitate. Atât intervenția austriacă în Italia, cât și cea franceză în Spania au fost dictate de interese naționale tradiționale. Această legătură este demonstrată chiar de faptul că politicile de intervenție din partea Austriei și Franței în afacerile interne ale vecinilor lor sudici au supraviețuit Sfintei Alianțe cu aproape o jumătate de secol. Mult mai importantă din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
opună unei asemenea propuneri. Faptul că Austria, un alt pilon al Noii Sfinte Alianțe, avea să se alăture opoziției Marii Britanii demonstrează caracterul ideologic al principiilor Sfintei Alianțe. Aceste principii erau invocate atunci când păreau capabile să ofere o justificare morală politicilor dictate de interesul național. Atunci când nu era nimic de câștigat pentru interesul național prin invocarea lor, erau date la o parte. Atitudinea puterilor față de revolta grecilor împotriva turcilor din 1821 este instructivă din acest punct de vedere. Era, de asemenea, singura
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de alți actori umani. O decizie care va fi în întregime măsurabilă și automatizată nici nu mai este propriu-zis o decizie, consideră Cabin (1999, p. 363). Cercetarea științifică poate fi de un real folos decidenților, dar ea nu le poate dicta acestora conduitele, nu le poate înlătura gradul de libertate și de voință, care rămân incomensurabile (vezi Roy, 1992). O altă tehnică de tip creativ, oarecum asemănătoare cu brainstorming-ul, este sinectica, propusă de W.J.J. Gordon în 1961, care încurajează
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1885-1914), pornind de la o triplă tradiție (istoricism, darwinism și pragmatism), după Veblen, este centrat pe un comportament individual care se modifică sub efectul incitațiilor venite dinspre mediul Înconjurător natural și social, aflat el Însuși În schimbare. Instinctele și obiceiurile conjugate dictează comportamentele umane, iar instituțiile ă care nu reprezintă reguli, ci credințe comune ă rezultă din procesul de socializare. În ceea ce privește neoinstituționalismul, al cărui cel mai de seamă reprezentant este Geoffrey Hodgson, acesta se eliberează de constrângerea „paradigmei mecanice a echilibrului general
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ani mai târziu, când va formula o serie de critici destul de ferme cu privire la ideologia negritudinii, critici ale căror baze le pusese deja prin două sau trei afirmații făcute În Încheierea la Peau noire, masques blancs 1: „Nu lumea neagră Îmi dictează comportamentul. Pielea mea neagră nu este depozitara unor valori specifice ș...ț. Nu există o misiune neagră; nu există o povară albă ș...ț. Nu vreau să fiu victima Vicleniei unei lumi negre. Viața mea nu trebuie să fie consacrată
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]