KorAP: Find »[drukola/base=dimineață & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...130 131 132 ...985 >

24,608 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

Bate câmpii prostănacu ori își bate joc de noi! Cine te așteaptă pe tine, bă, dilimandosule? Lăsați-mă să respir, vă rog, lăsați-mă să respir! Mă arde, voi nu știți nimic, voi nu înțelegeți nimic, am încercat în fiecare dimineață. Am greșit în fiecare dimineață, astăzi am pășit bine, oglinda m-a dat afară, oglinda minte. Cine minte, bă, țicnitule? Despre ce îndrugi acolo? Auzi la el pe cine dă vina? Oglindă mincinoasă! De-asta ai făcut-o țăndări? Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
bate joc de noi! Cine te așteaptă pe tine, bă, dilimandosule? Lăsați-mă să respir, vă rog, lăsați-mă să respir! Mă arde, voi nu știți nimic, voi nu înțelegeți nimic, am încercat în fiecare dimineață. Am greșit în fiecare dimineață, astăzi am pășit bine, oglinda m-a dat afară, oglinda minte. Cine minte, bă, țicnitule? Despre ce îndrugi acolo? Auzi la el pe cine dă vina? Oglindă mincinoasă! De-asta ai făcut-o țăndări? Cine, pizda mă-ti, o plătește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
baionetă, poate îi va fi mai ușor și mai terminați-o dracului cu formula asta de adresare. Eu sunt domn sergent, boilor! "Domn" am spus! Eu am făcut revoluția în piața Cibin, în timp ce vouă vă tremurau chiloții la Rășinari. 4 dimineața. Cineva striga prezența în oglindă. Locul de lângă fereastră o decupare a memoriei. Pași descompuși curgeau pe valea Cibinului. Mersul seamănă cu o alunecare de ape. În maternitate se ascuțeau foarfece, ombilicul creștea în catargul corăbiilor, durerea de a fi singur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
pară, gutuie, măr, cupă, strugure, biberon; au pistrui pe sfârcuri, alunițe pe fund, semne din naștere. Privește blonda: pe umărul drept, îngerul i-a desenat o frunză de pătrunjel. Suedeza nu este epilată, flocii sunt precum grâul copt într-o dimineață cu rouă. Unguroaica are curul ca pâinea rumenă, îți vine să muști din obrajii lui Dumnezeu, dar nu știi câtă blasfemie încape într-o foame de viață. Vezi ce crac are negresa? Parcă-i o iapă pur sânge ruptă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-i bună ascultarea neauzitelor? la ce-i bun somnul ce nu te încape? la ce-i bună visarea ce nu-ți aparține? la ce-i bun cerul împăturit într-un șervețel la masa vecinilor? la ce-i bună trezirea în dimineți străine? la ce bun efortul de a face ca ei? Este vie doctore, uită-te, râde de tine, te ridiculizează, las-o în pace! Ce-mi promiți tu? Generozitatea unor etichete scrise pe ambele părți? Șotronul meu mă încape cu tot cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
acolo unde gândul se rostogolește după bunul plac al memoriei. Gândurile nu lasă urme-n zăpadă. Nebunia este compatibilă cu orice formă de libertate. Terapeutul implantează elanuri convergente spre o trezire lucidă, scurtcircuitând memoria; subconștientul înrourează gândirea cât să amăgească diminețile. Memoria trage cortina după fiecare infuzie de lumină. (Se face noapte.) Petru trăia într-un prezent infinit. În jurul patriei sale, creștea zidul. Starea de absență fecunda absolutul între două maxime. Petru, un zero irecuperabil. 42. Intră, te rog, te așteptam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
a obrazului înmugurea cucuta. Lehamete, lașitate, frică, nepăsare, nesimțire, prostie, indolență, etichete atribuite, dispoziții exclusiviste, pădure de lozinci în inima înstrăinatului și nici o Golgotă în sânge. Petru trăia și murea în viață deopotrivă, promisiunea lozului în plic întuneca oglinda, roua dimineții de mai pe limbile ceasului. Într-o fotografie alb-negru, se făcea zi, se făcea noapte: năvodul cu stele stinse fericea cimitirul, Petru cel mai neîndemânatic pescar. Petru număra iluziile, cântărea nimicul, aproxima absența și o lua de la capăt. Promisiune, amăgire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
calul jeratic din palma lui Greuceanu, Împăratul Roșu se sperie, aruncă pielea de urs și o îmbracă pe cea de tată milostiv. Îndelung răbdătorule, cată din cer și vezi, și cercetează: herghelia aceasta a rupt inima Carului Mare într-o dimineață de aprilie. Miluiește-o, Dumnezeule, miluiește-o! Cresc hamuri în certificatul de bună purtare, deschide-le poartă în inima ta. Din tavan lumina se cernea precum o ploaie hepatică. Sub grinzi, liliecii ronțăiau întunericul ca pe o turtă arsă. Noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Nu sunt nebun, crede-mă, libidinosul acesta de terapeut se lovește de noi, ca să-și justifice leafa, ieri imprima plânsul unui copil pe o bandă magnetofon, azi culegea lacrimi pe o foiță de turnesol. L-am văzut eu într-o dimineață cum lega ceasuri, eternitatea număra nodurile eu eram al treizeci și treilea. Nene Matei, individul acesta experimentează obsesii. Petre, tu ai mintea limpede, eu sunt bun de legat. Mă tem pentru mine, mă tem pentru ei. Dincolo, zeamă de ștreang

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Aleluia! Petre, mai ai două zile, vine ta-tu și te ridică ca pe un colet "post restant", semnează, apoi umple lumea cu tine. Ai o șansă. Firul de iarbă încolțește în sânge limpede până va sosi vremea spicului. Culege diminețile din cochiliile melcilor și îți fă colier de lumină în jurul sufletului doar așa întunericul, ca un lup ispășit, își va toci colții de porțile cimitirelor. Ești om credincios, Petre, roagă-te! Dumnezeu și-a abandonat în fotografie intențiile. Iov a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
intenția era să-l imobilizeze cu o funie de calorifer, să-i pună căluș în gură, eventual să-l cotrobăie de mărunțiș prin buzunare și, de ce nu, să-și ceară iertare ca un individ educat prin școlile patriei. Până spre dimineață, când asistentele și infirmierele se culegeau de prin unghere întunecoase unde se putea închide un ochi, erau departe. Nenea Matei fierbea parcă într-un sânge de împrumut: ochii ca de furtună scăpărau fulgere vineții, buzele măcinau cuvinte inexistente, umerii îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
ușa, punea lacătul în verigi, răsucea cheia de două ori, de trei ori, Ghiță încuia noaptea ca pe un deținut vinovat pentru orbirea liliecilor. Visul era o înșiruire de scurt metraje: ziua își alegea regia, decorul, personajele; noaptea, pelicula lega diminețile ca pe niște intermitențe ale memoriei. Contabilul, fericit, număra stelele, mărunțiș pentru un bilet de tramvai; Napoleon se pregătea să cucerească Ursa Mare; Newton inventa ploaia în cer; profesorul naviga într-o ecuație cu 7 necunoscute; Maria Oltea, mama mușatinului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Mihail și Gabriel. 17 octombrie 1993, noaptea, la fiecare 30 de minute, o umbră trecea tiptil pe sub fereastră, asculta la ușă, privea prin gaura cheii. Dimineață, la 4, Petru se visa fum de brad, urca în cer, creștea pădure. 52. Diminețile începeau la 4. Portarul avea canon să supravegheze centrala stăreției, să toace de utrenie, să aprindă candelele în biserică, să trezească obștea, să pună ceaiul pe plită. Iarna făcea cărări toată noaptea, vara alunga buha de sub streașină, primăvara moșea vacile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
pulover putred, ca o zăpadă dintr-o aripă de înger, ca un tren ieșit din depou. Au lunecat rândurile pe masă, pe pervazul ferestrei, peste cerdac. Dumnezeu schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului, a murit într-o dimineață ploioasă de toamnă. Ulițele, țesături de artere, șiroiau nămol și apă tulbure. Țăranii săpau șanțuri și puneau stăvilare saci cu nisip în calea puhoiului, casele de chirpici cădeau retezate de la genunchi. Pârâul se revărsa ca o hemoragie galbenă peste poduri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
tău, Dumnezeule. Ai ascuns-o sub firul de iarbă, dar mă pui să întorc lumea pe toate părțile, să o găsesc. Ai șters urmele precum un criminal iscusit, Dumnezeule! Nu înțelegi că eu nu sufăr de singurătatea nimicului? Într-o dimineață de aprilie m-a strigat pe nume singurătatea, apoi a urcat la tine. Acum, împreună cu alte singurătăți deportate, îți umple lagărul. 55. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu iuțimea Ta să mă cerți. Miluiește-mă, Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
plia sângele în fața sângelui. Și era atâta liniște, și sfinții dormeau în tempera, și îngerii se înveleau cu file de carte, și cerul hodinea pe sfântul disc, și stelele își răcoreau buzele în aghiazmatar, și era rugăciune. 60. Genia, în dimineața asta am venit mai devreme, peste 4 ore începe slujirea. Astăzi este duminica omului necredincios, eu, ca în fiecare zi, îndrăznesc cu evlavie să-ți aduc rugăciune. Preacurata mea iubire, lasă-mă să-mi plec genunchii sub icoană! Ieri a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Carul Mare are sânge hepatic, bicicletele sunt pentru îngeri). Mă închin apoi mă abandonez lumii ca o pătimire. Arlechinii târgului modelează Golgote din zahăr topit, apoi le dau foc. Doamne, cât este de dulce urcușul acesta spre tine: În fiecare dimineață, laudă îți aduc, Dumnezeul meu mult milostiv! Cu tine crucea este pătimire pe jumătate, cealaltă doime motivează așteptarea de a te regăsi zilnic. Demult, când erai umbră în dreapta mea, când eram umbră alături de tine, mă întrebam: cine pe cine trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
fără tine, secundele te numără pe silabe. Ascult. Rugăciunea inimii se rostește singură, nimic mai fluid decât un sânge ce se caută în icoană. Cerul s-a zgâriat într-un vârf de brad deasupra bisericii, nimic mai albastru decât hemoragia dimineții de mai. Am crescut cetate în jurul unor ferestre cu obloanele trase, luna s-a strecurat pe sub ușă, nu știe cum să mai iasă, stelele pe acoperiș, lipite precum insignele pe un piept de erou, norii s-au încâlcit în iedera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
intrat în biserică, a aprins candelele, a pregătit rânduiala Utreniei, s-a rugat în fața Fecioarei. Eu știu că până la înălțare nu se cade să îngenunchem, dar mi-am zis în sinea mea: "Poate este bolnav săracul." Așa face în fiecare dimineață, numai că noaptea asta s-a trezit la două, iar în celelalte nopți se trezea la 4. Părintele Petru avea un șomoiog de lumânări în mână. Mi s-a părut mie că văd pe cineva ieșind pe ușa altarului cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
de lumânări în mână. Mi s-a părut mie că văd pe cineva ieșind pe ușa altarului cu un felinar aprins, dar am crezut că este o arătate, un duh rău. Am făcut cruce și am adormit, am adormit spre dimineață, părinte stareț. Așa, așa, iată că încep să prind firul! Mai departe, spune mai departe, nătărăule! Mai departe, nimic. Foc, mult foc, din toate părțile foc. Nu puteam să strig, nu puteam să fac un pas, parcă eram legat, parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
descompunea umbra strict într-o ordine vegetală. Singurătatea, ciob de lună în maxilarul lupului tânăr, sângele galben păta cu înstrăinare gulerul cămășii. (Masochistă, percepția morții sub ruinele bisericii. Sfinții s-au exfoliat precum frunzele în metamorfoza omizilor primăvara.) Într-o dimineață de mai, două șine de cale ferată s-au rupt din pavajul Copoului și au fugit, de nebune, cu tot cu tramvai în depoul lui Dumnezeu. Într-o noapte de Duminica Tomii, în cer, deasupra bisericii, creșteau iriși galbeni, despletiți iriși creșteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
mă apasă precum un drum nefăcut până la capăt. Mama ei de momâie cu țâțele stafidite de sterpăciune, cu ochii descompuși în mâlul cerului după furtună, cu obrajii exfoliați! Fardul ascunde brazdă în inimă. Cum mi-a căptușit sufletul cu singurătate? Dimineți ulceroase, înserări hepatice, noapte și zi deopotrivă la capătul nelocuirii! Mama ei de prefăcută... Mă răscolește o stare de indigestie cumplită, de suflet vomat sub gardul cimitirului, de hoit putred, de amintiri voalate, de pământ afânat sub excavatorul lui Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
pe un perete, în cocina porcilor). A dus-o de nas, până când i s-a făcut lehamete. Tătuța a închis ochii ca o umbră de nor peste cer sau poate că Dumnezeu a rămas fără baterii în lanternă. 77. Lumina dimineții ronțăia întunericul dosit printre ruine. Umbrele, precum niște cămăși de noapte îndoliate; umbrele, ambalaje de unică folosință (își ascundea luna nudul după nori, îngerii fetiși împărțeau fâșii de lenjerie intimă); umbrele, tot mai diluate. Năvodul păianjenilor (ca o stare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
unică folosință (își ascundea luna nudul după nori, îngerii fetiși împărțeau fâșii de lenjerie intimă); umbrele, tot mai diluate. Năvodul păianjenilor (ca o stare de prizonierat) se împletea sub grinzile bisericii; soarele, o insectă cu piciorușele încleiate pe cer. O dimineață, o înserare, apoi altă dimineață, apoi altă înserare, apoi... pe valea Bârgăului, timpul, hipnotizat, privea cerul în ochi. Petru, parte dintr-o succesiune de apusuri ireversibile, sub pleoape, ca sub o criptă săpată în stâncă, împărțea părticele de nelocuire. Furnicile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
nudul după nori, îngerii fetiși împărțeau fâșii de lenjerie intimă); umbrele, tot mai diluate. Năvodul păianjenilor (ca o stare de prizonierat) se împletea sub grinzile bisericii; soarele, o insectă cu piciorușele încleiate pe cer. O dimineață, o înserare, apoi altă dimineață, apoi altă înserare, apoi... pe valea Bârgăului, timpul, hipnotizat, privea cerul în ochi. Petru, parte dintr-o succesiune de apusuri ireversibile, sub pleoape, ca sub o criptă săpată în stâncă, împărțea părticele de nelocuire. Furnicile, primele firimituri de viață contaminate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]