KorAP: Find »[drukola/base=disperat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...130 131 132 ...245 >

6,113 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

vă facem cunoscută această veste minunată. Învălmășeala de urări și pupături îmi lasă timp să mă gândesc la modul cel puțin ciudat în care Barney și-a anunțat logodna. De ce s-a întâmplat la serviciu, în mijlocul zilei? Era așa de disperat să ne înștiințeze că e fericit, încât n-a mai putut aștepta până seara să ne invite într-un bar? Apoi, fără să vreau, mă uit spre Finn. Arată de parcă ar fi fost lovit în stomac de campionul mondial la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
să-l las baltă, dar mă simt inutilă din cauza tăcerilor prelungite. Dar iată că-mi sună telefonul. Presupun că e Davey, care vrea să vadă pe unde umblu. E afișat numărul lui Daisy. —Bună! În receptor se aude un suspin disperat. Fac o față lungă către Finn, mă ridic și merg să mă așez pe unul dintre scaunele de piele din hol. Prevăd că voi avea parte de o convorbire interminabilă. —Daisy? —N-am să-l mai văd niciodată! se lamentează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
aluzie ori cea mai mică asemănare cu vreun tip oarecare mă face să cad din nou în gaura neagră a nefericirii. Duminică noaptea citesc toate mailurile pe care mi le-a trimis, lucru pe care-l fac doar în situațiile disperate. Mă abțin să-i dau un telefon, deoarece în weekend sunt șanse foarte mari să-mi răspundă. Dar e singura situație în care dovedesc stăpânire de sine. În rest nu fac decât să mă complac în tot felul de lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
mea. Mă numesc Rebecca și vă urez bun venit la prima întâlnire a Ex-ilor Anonimi. N-ar fi trebuit să spui mai întâi: „Mă numesc Rebecca și sunt dependentă de fostul meu iubit“? mă întreabă Daisy. Ce zici? mă uit disperată spre ea. Mi-am pregătit discursul în cele mai mici amănunte, iar ea mi-l distruge de la prima frază! —Așa încep membrii Alcoolicilor Anonimi, încearcă ea să explice. De exemplu: „Mă numesc Daisy și sunt alcoolică.“ Și toți răspund: „Bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
un mod obsesiv, Jim s-a strâns ca un ghem și face pe mortul de parcă ar fi pândit de un urs; Ben fixează o sticlă cu bere, în mod intenționat, doar pentru a se feri de privirea mea. Mă uit disperată la Daisy, sperând că se va oferi voluntar și mă va scuti pe mine de chinul susținerii. —Păi... Aș continua eu, dar totul mi se pare un pic cam ciudat. Îmi pare rău... își cere ea iertare din priviri. De-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
tip așa de chipeș, însă cei care ne privesc își spun mai degrabă: ce-caută-el-cu-una-ca-ea decât vai-ce-cuplu-minunat. Una dintre ele, mamă a doi copii și cu bărbatul lângă ea, își flutură ostentativ părul și zâmbește în direcția noastră, ignorând complet încercările disperate ale soțului de a-i ține pe puști să nu cadă de pe scara pe care noi tocmai urcăm. Jake a avut ideea să venim aici. Când l-am sunat și i-am sugerat să ne întâlnim, mi-a spus că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Drăguț loc, îl aud pe Jake spunând. Am întârziat. N-am vrut să risc să ajung înaintea lui și să mă trezesc cu coatele pe bar stând la discuții cu Matt și adoptând aerul de Rebecca-așteptându-și-bărbatul. Nu vreau să arăt disperată. În seara asta, mi-am pus masca de femeie sexy. În dosul ei, simt că mă prăbușesc puțin câte puțin, dar despre realitatea aceasta nu-i pot vorbi decât lui Jake. De fapt, ar fi și asta o tactică foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
cap dezaprobator. Nu mă pot abține să nu rânjesc la el. —Mda... Dacă n-aș fi avut pe mine o bluză albă, poate aș fi văzut altfel lucrurile... În hol, aproape că ne calcă în picioare un grup de brokeri disperați să ajungă primii la piscină. Nu sunt prea edificată ce rost au sloganele despre aristocrați în acțiune. Avem prezență de spirit și ne dăm repede la o parte, așa că ajung teafără în cameră și răsuflu ușurată că Baby nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
plâng. Slavă Domnului că protagoniștii nu fac dragoste. Plâng atât de tare când se sărută pentru prima oară, că după aceea trebuie să-mi aplic gel de ochi (pe care îl țin în frigider, ca să fie rece în asemenea situații disperate). Am crezut că nu mai reacționez atât de puternic la asemenea stimulente emoționale. Dar îmi aduc aminte cum îmi spunea Jake să nu-mi fac probleme cu privire la reveniri, pentru că toată lumea trece prin ele și că dispar cu timpul, așa că îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
a strâmbat considerabil, în încercarea de a auzi sunete slabe și nu prea clare. —Jim, zice Ben după un timp. Jim? Și apoi, aproape poruncitor: Jim, stai puțin, da? Venim la tine. Jim? Unde stai? Ben se uită în jur disperat. Înșfac o foaie de hârtie și un pix și el mâzgâlește ceva. —OK, ai grijă - Jim, ce se întâmplă acolo? La naiba! Se uită la noi. Cred că s-a întrerupt... Formează încă o dată numărul, dar nu-i răspunde nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

lui Belbo, știu că ceea ce mie mi se părea doar un fel de a rupe vraja, pe care eu Îl luam drept precept de viață, pentru el era o formă a melancoliei. Acel libertinism intelectual deprimat al lui ascundea o disperată sete de absolut. Lucru greu de Înțeles la prima vedere, fiindcă Belbo compensa momentele de fugă, de ezitare, de desprindere, cu momente de destinsă ușurință În conversație, sau se distra producând alternative absolute, cu o hilară lipsă de a crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
gândesc la povestea asta În termeni de legiune străină. Ce faci când ai necazuri? Te faci templier, poți vedea alte locuri, te poți distra, te bați, ești hrănit, Îmbrăcat și, pe deasupra, Îți mântuiești și sufletul. Firește, trebuia să fii destul de disperat, pentru că era vorba să te duci În deșert și să dormi În cort, să petreci zile În șir fără să vezi suflet de om În afară de ceilalți templieri și de niscaiva mutre turcești, să călărești În plin soare, să suferi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
ce-și lărgesc crăpăturile. Nu poți fugi, Îmi ziceam, fiindcă ești aici tocmai ca să afli ce i s-a Întâmplat cuiva care a Încercat să pună capăt unui șir de fugi printr-un act de curaj ieșit din comun (sau disperate), poate pentru a grăbi Întâlnirea aceea, de atâtea ori amânată, cu adevărul. FILENAME: CANALETTO Am fugit din fața unui atac al poliției sau din nou din fața istoriei? Și este vreo diferență? M-am dus la marș dintr-o opțiune morală sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
de-a doua cameră, iar biroul la intrare. Am Înșirat În două dulapuri mari atlase, enciclopedii, cataloage pe care le cumpăram treptat. La Început a trebuit să-mi calc pe conștiință și să scriu și lucrări de licență pentru studenți disperați. Nu era greu, era destul să te duci să le copiezi pe cele din deceniul anterior. Apoi prietenii mei editori mi-au trimis manuscrise și cărți străine pentru lectură, bineînțeles că pe cele mai ingrate și cu o plată așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
mi-a dezvăluit de ce lucru anume, dorindu-l, mă tem. Poveste care Începe prin bărulețe. Nevoia de a fi Îndrăgostit. Unele lucruri le simți venind, nu te Îndrăgostești fiindcă te-n Îndrăgostești; te Îndrăgostești pentru că În acea perioadă aveai o disperată nevoie de a te Îndrăgosti. În perioadele În care ai o poftă nebună de a te Îndrăgosti, trebuie să fii atent unde pui piciorul: ca și cum ai fi băut un filtru din acelea care te fac să te Îndrăgostești de prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
o seară te-a pălmuit. Mi-ai cerut bani pentru că voiai să fugi, am adunat puținul pe care-l aveam la bancă. Ai părăsit cuibul conjugal, ai plecat la munte cu niște prieteni, fără să lași adresa. Celălalt Îmi telefona disperat, Întrebându-mă dacă știu unde ești, eu nu știam, și părea că mințeam pentru că-i spuseseși că-l părăsești pentru mine. Când te-ai Întors, m-ai anunțat, radiind, că Îi scriseseși o scrisoare de adio. Abia atunci m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

cu Europe și am dat volumul la maximum, să poată băieții să arate ce pot în You’ ve got your mind in the gutter. Am rămas blocat când, peste cinci minute, m-am trezit în cameră cu părintele care dădea disperat din cădelniță și urla din toți bojocii „Doamne miluieșteeeee!”, să acopere valurile de rock care se rostogoleau din casetofon. Iarăși uitasem tipicul. Nici nu e de mirare că nu mi-a fost dat să ajung popă cu casă parohială etajată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
București, m-am închis în casă și am luat hotărârea să înnebunesc. Nu mai dormeam, nu mă mai puteam concentra să citesc, am schimbat țigările Kim, prea slabe, cu Marlboro roșu. În casă îmi mai intra doar Zuza. Ascultam melodii disperate, mai ales Denis Roussous, și mă hrăneam cu pepeni roșii, de la țiganii căruțași. Peeepeni! Peeeepeni! se auzeau urletele lor de dimineața până seara, în timp ce se hurducau pe străzile pavate cu piatră cubică. Pregătirea pentru nebunie îmi era facilitată de valul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
progresa. (așa e! așa e!). După care începe să scandeze: În-vă-ță-mânt! În-vă-ță-mânt! La început sună ridicol și îmi zic că, în sfârșit, i s-a înfundat. Dar nu! Valurile didactice se frământă în sine, apoi se descarcă în același răcnet disperat: În-vă-ță-mânt! Satisfăcut, parlamentarul aplaudă în fața microfonului, după care coboară sprinten scările de lemn și se aruncă în limuzina Nubira care îl aștepta în spatele tribunei. Seara am deschis televizorul. Sindicatele anunțau mitingul ca pe un succes. Reușiseră să adune peste cincisprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
și ele cu niște blocuri bucureștene vopsite ca de carnaval, înaintea alegerilor. Litoralul e deprimant și asta îmi face bine. Nisipul, altă dată galben, e plumburiu, valurile înalte par de păcură. Albi au rămas doar pescărușii, dar și ei țipă disperați. Briza îmi ridică părul în vârful capului, mirosul sărat îmi face poftă de murături. Ne întoarcem pe malul ghiolului, printre stuf și papură. Nici măcar n-o iau de mână. Fiecare e pierdut în lumea lui. Lumea mea are chipul răvășit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
din mărul despletit deasupra casei. Le fărâmița și le bătea conștiincioasă în pământ cu un cataroi. Se culca apoi. Ieșeam pe furiș, să văd și eu ce tot trebăluise ea acolo. Era un fel de labirint în spirală - o încercare disperată de a construi un sens, de a găsi o portiță de ieșire din haos. Mai greu era când aveam drumuri în oraș. Trebuia s-o iau cu mine - nu aveam încredere s-o las singură. Simțea că eram cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Răcoare, se lăsase cumpărat de Ilici, spălase putina și-și salvase pielea, lăsându-și ortacii de izbeliște. Un moment minerii se clătinară sub impactul veștii, apoi se năpustiră cu mai multă îndârjire asupra redutei prezidențiale. Luat pe sus de entuziasmul disperat, mi-am făcut și eu loc în primele rânduri. Un lunetist aruncă o bombă fumigenă care se pocni de asfalt, sări un metru în aer și se rostogoli spre mine. Îmi venea exact pe piciorul netalentat, pe dreptul. În urma ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
văd să conduc de la gazele astea lacrimogene și doar încăierările s-au terminat de acu’ două zile, ce naiba?! Cu geamurile închise era și mai rău. Mă umfla râsul văzându-l cum bocea aplecat peste volan, cu ochii apropiați de parbriz, disperat să fie atent la trafic. Îmi era și teamă să nu-și dea seama de la ce i se trăgeau toate. Gândindu-mă la toate astea și mușcându-mi buzele să nu râd, am realizat că șoferul își udase cămașa cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

pus capac! Eșec total! Gata, Șefu', s-a rezolvat! trâmbițează de departe apașul, fluturând pe deasupra capului, un sul lung și subțire, învelit în țiplă. O foaie de plăcintă! Incredibil! Sabotaj! Morții mă-sii..., de incapabil! Kleine lakai! înjură gros și disperat Dănuț, înregistrând simultan în coada ochiului, la ralanti, o dublă apropiere fatidică. Întâi, a lui nea Petre-zbirul: tacticos, milităros, dinspre tejghea. Apoi, a lui Marco van Vierme (doar așa o să-i zic, de-acu' ncolo, fie capu' lui al dracu

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
cum s-a mai întâmplat altădată și a plecat la o plimbărică, ca să ia o gură de praf. Văzând că nu se mai întoarce, dânsa l-a chemat și l-a tot chemat, l-a căutat și l-a așteptat disperată, dimineața, ziulica-ntreagă și noaptea, până când, acum vreo oră, o oră și jumătate, se jură că i-ar fi auzit fleanca, prin fereastră, de-afară, din curte, din direcția bucătăriei Criminalului. Atunci, a fost convinsă că i l-au răpit

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]