4,738 matches
-
sentiment de entuziasm, creat de surpriza respectivă. Mai târziu, când l-am Întrebat pe unul dintre manageri despre ceremonie, el mi-a răspuns: „A, În fiecare săptămână are loc câte o chestie de-asta”. L-am Întrebat de ce. „Ca să ne distrăm!”, mi-a răspuns el râzând. Distracția la locul de muncă N-ar trebui să ne surprindă faptul că angajații menționează În mod constant distracția drept una dintre condițiile unei slujbe satisfăcătoare. Totuși, conform unor sondaje recente, puțini dintre noi reușesc
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
răspuns el râzând. Distracția la locul de muncă N-ar trebui să ne surprindă faptul că angajații menționează În mod constant distracția drept una dintre condițiile unei slujbe satisfăcătoare. Totuși, conform unor sondaje recente, puțini dintre noi reușesc să se distreze la serviciu. Un sondaj de opinie publicat de Industry Week scoate la iveală faptul că 63% dintre noi suntem străini de conceptul de distracție la serviciu. Unii au făcut referire la locul lor de muncă numindu-l „Închisoare”. USA Today
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
duc la serviciu cu plăcere Ă și pe bună dreptate. Barbara Mackoff, autoarea cărții What Mona Lisa Knew, spune că munca n-a fost nicicând mai serioasă. „De aceea”, scrie ea, „suntem datori să venim din plăcere la serviciu”. Ne distrăm sau nu? Distracția la locul de muncă nu Înseamnă numai râsete și surprize. Conform celor mai multe studii despre condițiile necesare pentru ca munca să Însemne și distracție, cel mai important factor menționat este lucrul În echipă. Grupurile care se constituie ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Înseamnă numai râsete și surprize. Conform celor mai multe studii despre condițiile necesare pentru ca munca să Însemne și distracție, cel mai important factor menționat este lucrul În echipă. Grupurile care se constituie ca o adevărată echipă În vederea atingerii unor obiective comune se distrează mai mult decât cele În care fiecare individ are planul lui. Acum câțiva ani, am avut deosebita ocazie de a conduce un grup pe care Îl consider cel mai bun exemplu al modului În care se poate defini o echipă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mama, cu mama care mă răsfăța, și-apoi creșa, cum se numea atunci, și grădinița doi ani de zile, ăă... Am amintiri foarte clare de la grădiniță, îmi amintesc chiar și numele educatoarelor, fiindcă mi-a plăcut foarte acolo, m-am distrat mult. Mama nu lucra atunci - adică niciodată de fapt n-a lucrat. Mai târziu avea grijă de copii în casa noastră, dar asta se-ntâmpla când noi eram deja mai mari. Așa că întotdeauna mă-ntorceam într-o casă plină de
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
ascultăm muzică. Aveau copii cam de vârsta mea, așa că am stabilit o relație foarte bună. Una dintre femei era foarte deschisă și vorbăreață, în vreme ce soțul ei era mai degrabă introvertit. Celălalt soț avea mult simț al umorului, așa că mereu ne distram și râdeam împreună. Părinții mei știau că sunt în familie, așa că lucrul acesta îi făcea și pe ei să se simtă bine, pentru că nu eram printre străini. Cam asta ar fi. I: OK, bine. Urmează acum o etapă lungă - de la
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de ghete, încât n-ar fi dus lipsă de un pahar pentru oaspeți. Nu, Părinte, tatăl meu n-a băut niciodată iar la cârciumă merge când și când ca să se uite cum joacă ceilalți cărți sau zaruri. Așa se mai distrează și el, e un om cu scaun la cap și a muncit toată viața. Pentru o clipă îi trecuse prin gând să se răzbune pe Geronimo și să născocească precum că ar bea de dimineață până seara, că avea butoaiele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și scrisului: trebuia să termine De investigatione rerum și De sensu rerum, dar și Philosophia sensibus demonstrata. În biroul pe care familia Tufo i-l pusese la dispoziție, ospătarii îl auzeau vorbind de unul singur; trăgeau cu urechea și se distrau auzindu-i bombănitul și mustrările, dialogurile pe care le interpreta, izbucnirile de mânie, de elocință, de indignare. Momentele de delicatețe și încuviințare le împărtășea prin aplauze, imitând graiul unor animale. Printre multele cărți citite la mânăstirea din Altomonte, una, cea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
viermii pe care în timpul zilei îi înghițisem. Nici ei nu vor să se molipsească de la biata mea carne și fug atunci când mă apropii să-i prind, și-njură ca niște osândiți ai iadului atunci când îi poftesc să danseze ca să mă distrez și eu puțin. Sunt, sigur că da, animale spurcate, dar au o omenie a lor și știu, când e cazul, să cânte și să recite poezii în străvechea limbă a Greciei. În felul ăsta îi întâmpina Tommaso pe temniceri dimineața
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să-ți asigur plecarea în Franța, dar mai-întâi, te rog să-mi dezvălui câteva taine ale magiei; ca și tine, sunt interesat să sondez invizibilul și să înțeleg înrâurirea stelelor asupra sorții oamenilor. Dintotdeauna am crezut că Dumnezeu s-a distrat făcând pe magicianul, chiar și atunci când, întrupat în Cristos, a coborât pe pământ. Sanctitate, toate lucrurile au un foc al lor și o viață a lor; dacă o ființă ascultă răbdătoare, la un moment dat, își dă seama că aude
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
observe pe cont propriu. Ioanide așeză corturile chiar lângă locul de construit, pe marginea unui infim șipot, destinând unul lui Tudorel. Pentru pietrari și salahori ridică un șopron sumar. Lucrările fură începute îndată și Doru fu lăsat liber să se distreze cum voiește. Cu acest prilej, Ioanide strânse asupra fiului său multe observații noi. Întâi Doru întrebă pe oameni dacă în sat vin G. Călinescu jurnale. Oamenii răspunseră că nu, doar la vale de tot, în stație și în oraș, se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
devenea absent din lume și mai ales mut. Muțenia zâmbitoare și evazivă era nota lui particulară și, dacă vreți, patologică, pe care madam Ioanide i-o cunoștea și menaja. Nu însă și Indolenta. Așadar, fără să răspundă, Ioanide se uită distrat la Ioana, contemplîndu-i trupul cu oasele mari antice, bărbia și buzele puternice, rotunde, ca de piatră, fără obezitate, privirile moi, uneori (observase arhitectul) teribil de placide. Indolenta nu era o femeie fără inteligență, dar era femeie și manifesta adesea în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mi-amînchipuit că o să am o noapte așa de originală. Nici nu știi ce aproape ești de mine! . - Dai și tu lovituri? . - Nu asta; și eu sunt castă, din cauză că n-accept pe soțulmeu înainte de a-și îndeplini promisiunea. . - Vrei să mă distrezi. În fine, vorbește, ce promisiune? . - I-am cerut să devină un veritabil bărbat, un om capabilde a fi scutul unei femei. Dacă nu erai tu astă-seară, aș fi pus eu însumi pe cineva să-l atace, ca să văd ce face
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Parcă noi am vorbit despre situația internațională, îldezamăgi malițios Hagienuș. S-a discutat despre copiii mici, uite, mă jur! Oricâtă veritabilă dorință de evadare din oficial intra la Pomponescu, funcționa în bună măsură și rutina sa de ministru. Știa să distreze și să facă diversiune, era și el în felul lui un bărbat "șarmant", cum spunea madam Valsamaky-Farfara. Pomponescu știa că o persoană cu care binevoiești a vorbi familiar rămâne încîntată și uită să mai solicite. Nu mai puțin, Pomponescu nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
până la ușa casei lui Pomponescu, pe care intră radios: . - Să trăiți, domnule ministru, salută el, nu v-am mai văzutde mult! Sunteți într-o formă strălucită, în plină tinerețe. Și cu degetul bătu în lemnul biroului, simbol de sănătate. Gaittany distră pe ministru făcîndu-i cronica evenimentelor mărunte, trecu în revistă pe fiecare dintre intimii cercului și abia la sfârșit, ca din întîmplare, aduse vorba de Smărăndache. G. Călinescu . - Apropo, domnule ministru, faceți ceva pentru el, săracul!Ce băiat fin! Păcat! Are
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
drumul vehiculului penitenciarului. Metoda era de așa natură, încît un cunoscător era îndreptățit a crede că prințesa a luat lecții de la Gavrilcea. Unii dintre atacatori aveau să vină anume în uniforme de ofițeri, spre a intimida garda și a o distra prin întrebări. "Locul sigur" era, nici vorbă, spațiul exteritorial al misiunii diplomatice germane. Printre cei de față în congresul de familie se afla și Gaittany, care, auzind despre ce e vorba, se ridică discret și o șterse pe ușă afară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în care găsi pe nepotul său. Se aștepta ca acesta să scrâșnească din dinți, să mediteze evaziuni senzaționale. Hangerliu, dimpotrivă, fluiera cu o mână în buzunar, în vreme ce cu altă mână, cu un cărbune pe care-l găsise pe jos, se distra scriind pe pereți faire dodo1 în felurite caligrafii. Asta era cea mai înaltă noțiune despre neant a prizonierului. Hangerliu, deși om fără penetrație psihologică excepțională, se orienta foarte bine în viață pe baza unei scheme de psihologie moștenite de la familie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu dădeau ochii cu ministrul, transmiteau vestea prin directorul de cabinet, funcționând și acasă, ca un fel de secretar particular. . - A venit domnul Suflețel, zicea acesta, care spune căHagienuș vinde vin pe furiș, ca să nu afle copiii lui. . - Da?! se distra Pomponescu. Aud că are o viță excelentăde Bordeaux, nu ne poate vinde și nouă? Numai acest fapt, de a afla din propriul său birou, prin delațiune, ce se întîmpla în sfera intelectualilor, îi dădea o mulțumire. În anticamera lui se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
le așeze lângă un perete, unul peste altul, cu fețele întoarse. Găsi că nimeni nu este obligat a primi o donație pe care n-o apreciază. Imaginile din câmpul arhitecturii începură să devină odioase fostului ministru, care, spre a se distra, încercă să facă lectură. Neorientat în literatura mai nouă, se întoarse la autorii lui preferați în tinereță pentru sentimentalismul lor. Fort comme la mort1 de Guy de Maupassant fu lectura sa timp de două zile. O pagină îl indispuse prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în centrul propriu-zis, unde putea fi recunoscut. În loc să contemple arborii ca un întristat romantic, se oprea în fața unui magazin oarecare - drogherie, tapițerie - și privea serios toate obiectele din vitrină. Urmărea astfel un client care intra și ieșea din prăvălie, se distra participând la actele altora. De vreo două ori se întîlni cu Smărăndache, care îl salută cuviincios ca totdeauna și se opri fără prudență. Era singurul care, nerăsplătit cu nimic, nu arăta ingratitudine. G. Călinescu Smărăndache îi rezumă, firește, lui Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și interpretări multiple. Avu sentimentul că Ioana evită să fie văzută cu el și ca atare nu mai discută. - Rămânem atunci acasă, se resemnă. Cu toate astea, Indolenta era îmbrăcată ca de oraș și după o oră începu a fi distrată și a privi pe geam. Prin urmare, totuși avea de gând să iasă. Deci Pomponescu se ridică să se retragă. - Vin poimîine! zise el. - Nu! se rugă Indolenta, de altfel scuturîndu-l de praf pepalton, înconjurîndu-l cu atenții. Nici poimâine, nici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bază ale celor implicați. Avem cu toții nevoi și interese: de la cele materiale (apă, aer, adăpost, hrană, îmbrăcăminte, bani etc.) la cele psihologice (nevoia de a avea relații cu ceilalți, de a fi iubiți, de a fi respectați, de a ne distra/relaxa etc.). Între nevoile fundamentale care asigură starea noastră de confort psihic și care afectate pot declanșa sau perpetua stările conflictuale se numără: • stima de sine. De aceea, ori de câte ori depinde de noi și se ivește prilejul, să lăudăm de fiecare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
-l depășește și, astfel, îl urăște. Există și o ură populară împotriva artei, după cum există și un antisemitism popular (Milan Kundera). Snobul adevărat este cel care se teme să mărturisească faptul că se plictisește, când se plictisește, și că se distrează, atunci când se distrează. O formă răspândită de incultură e citatul standardizat. Nu citești Blaga, dar știi că "veșnicia s-a născut la sat", nu citești Kant, dar știi chestia cu "cerul înstelat deasupra și legea morală din interior". Există și
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
astfel, îl urăște. Există și o ură populară împotriva artei, după cum există și un antisemitism popular (Milan Kundera). Snobul adevărat este cel care se teme să mărturisească faptul că se plictisește, când se plictisește, și că se distrează, atunci când se distrează. O formă răspândită de incultură e citatul standardizat. Nu citești Blaga, dar știi că "veșnicia s-a născut la sat", nu citești Kant, dar știi chestia cu "cerul înstelat deasupra și legea morală din interior". Există și ignoranți cinstiți, dăruiți
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
întreba el, care trăiește în noaptea ființei ei (adică fără să-i pese prea mult de rostul ei pe lume) și în reflexele pe care specia i le pune la îndemînă, care mănâncă, doarme, bea, muncește, se înmulțește și se distrează ― merită ea numele de om? Atât de puțin să fie un om? Poți fi om înăuntrul, doar, al "devenirii întru devenire"? Poți fi om fără să încerci să împingi cu un pas mai departe specia (sau comunitatea) din care faci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]