6,536 matches
-
conflictul dintre Franța și Germania în cadrul Conferinței internaționale pentru dezarmare. În condițiile conflictului nesoluționat dintre cele două state privind statu-quoul de la Versailles, Franța a transformat ponderea abstractă a egalității în standarde reale referitoare la armament, care aveau ca scop perpetuarea dominației franceze. Pe de altă parte, Germania a transformat aceeași pondere în standarde concrete care, dacă s-ar fi aplicat, ar fi dus la dominația ei asupra Franței. Astfel, Franța insista asupra nevoii de a avea o armată mai mare decât
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
transformat ponderea abstractă a egalității în standarde reale referitoare la armament, care aveau ca scop perpetuarea dominației franceze. Pe de altă parte, Germania a transformat aceeași pondere în standarde concrete care, dacă s-ar fi aplicat, ar fi dus la dominația ei asupra Franței. Astfel, Franța insista asupra nevoii de a avea o armată mai mare decât cea germană din cauza populației mai numeroase a Germaniei și a ratei mai mari de creștere a acesteia. Germania a răspuns prin sublinierea superiorității franceze
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
bun caz indiferente față de acest statu-quo. Pentru Franța și aliații săi, principalii beneficiari ai statu-quoului din 1919 și cei mai hotărâți să-l apere prin intermediul securității colective, securitatea însemna apărarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace din 1919 și continuarea dominației lor pe continentul european. Pentru statele nemulțumite, securitatea însemna exact opusul: rectificarea acelor frontiere și o creștere generală a puterii lor față de Franța și aliații ei. Această grupare în state care susțineau statu-quoul și state care i se opuneau nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Franței din anul 1790 nu ar fi putut să decidă abolirea monarhiei feudale și să transforme Franța într-o republică guvernată de clasa de mijloc mai mult decât ar fi putut, la 1800, curtea internațională să-i ofere lui Napoleon dominația asupra Europei. Nu încape nici o îndoială că orice curte internațională ar fi decis în 1938 în favoarea Cehoslovaciei, în 1939 în favoarea orașului Danzig și a Poloniei, în 1950 în favoarea Coreei de Sud și ar fi decis împotriva Germaniei, respectiv a Coreei de Nord
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
supuse reglementării de către tribunalele internaționale de justiție, dar nici nu vor fi formulate în termeni legali, singurii termeni pe care tribunalele îi pot recunoaște. În septembrie 1938, problema reală dintre Germania și Cehoslovacia nu era suveranitatea asupra regiunilor sudete, ci dominația politică și militară în Europa Centrală. Disputa asupra regiunilor sudete era numai un simptom din alte câteva ale acestei probleme. Dintre aceste simptome, cele mai importante au fost disputa cu Austria, care a culminat cu anexarea sa de către Germania în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale membrilor mici și medii ai Ligii. În orice problemă importantă, Franța putea fi sigură de voturile Belgiei, Cehoslovaciei, Iugoslaviei, României și - pentru mai mult de un deceniu - ale Poloniei. Marea Britanie putea să se bazeze pe voturile națiunilor aflate sub dominația sa, ale țărilor scandinave și ale Portugaliei. Această influență a marilor puteri, indiferent de structura legală a organizației, funcționa în cadrul Ligii Națiunilor alături de conducerea intelectuală excepțională a reprezentanților câtorva națiuni mici și medii. Acești reprezentanți exercitau asupra funcționării Ligii Națiunilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
afirma conducerea marilor puteri. Atunci când apărea un conflict de mare importanță politică, cum a fost războiul dintre Italia și Etiopia sau Războiul Civil din Spania, atitudinile puterilor mari și mici erau divergente, iar politicile marilor puteri aveau câștig de cauză. Dominația marilor puteri pe scena internațională este o realitate, la fel cum dominația marilor organizații economice este o realitate în cazul societăților naționale. Nici o reglementare legală și nici un mecanism organizațional, în afară de unele care pot duce la distrugerea dominației puterii respective, nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cum a fost războiul dintre Italia și Etiopia sau Războiul Civil din Spania, atitudinile puterilor mari și mici erau divergente, iar politicile marilor puteri aveau câștig de cauză. Dominația marilor puteri pe scena internațională este o realitate, la fel cum dominația marilor organizații economice este o realitate în cazul societăților naționale. Nici o reglementare legală și nici un mecanism organizațional, în afară de unele care pot duce la distrugerea dominației puterii respective, nu pot anula consecințele politice ale disparității de putere. Astfel, în cadrul Ligii, națiunile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
câștig de cauză. Dominația marilor puteri pe scena internațională este o realitate, la fel cum dominația marilor organizații economice este o realitate în cazul societăților naționale. Nici o reglementare legală și nici un mecanism organizațional, în afară de unele care pot duce la distrugerea dominației puterii respective, nu pot anula consecințele politice ale disparității de putere. Astfel, în cadrul Ligii, națiunile mici se bucurau de o ocazie mai importantă de a-și exercita influența și de a acționa independent decât oricare alta din istorie. și totuși
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
grad de politicile Ligii, Marea Britanie și Franța, au interpretat aceste două principii în moduri foarte diferite și au încercat să modeleze politicile Ligii potrivit acestor interpretări. În cazul Franței, incapacitatea îndelungată a Germaniei de a purta război era sinonimă cu dominația permanentă a Franței pe continentul european. Pentru Marea Britanie, incapacitatea îndelungată a Germaniei de a purta război nu era incompatibilă cu revenirea Germaniei ca mare putere în cadrul unor limite controlate, astfel încât pe continentul european să existe măcar aparența unei balanțe de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
erau anacronice. Probabil că politica Franței ar fi putut avea succes în epoca lui Ludovic al XIV-lea. Atunci principalele dificultăți ale funcționării balanței de putere se regăseau în partea centrală și de vest a Europei, iar o poziție de dominație precum cea câștigată de Franța în 1919 i-ar fi oferit o ocazie reală de a stabili o hegemonie permanentă asupra continentului. Dar, după ce Rusia a devenit unul dintre factorii principali în balanța puterii, Napoleon a trebuit să învețe că
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Versailles, folosindu-se de principiul autodeterminării naționale pentru a-i dinamita bazele. Această politică era în conflict cu cea a Franței și a aliaților ei estici și avea ca scop, mai întâi pe ascuns și apoi în mod deschis, sfârșitul dominației acestora pe continentul european. Pe lângă principiul autodeterminării naționale, Germania s-a folosit și de teama de revoluția bolșevică și de imperialismul rus, care obseda puterile occidentale, ca armă cu ajutorul căreia și-a întărit propria poziție. Uneori prezentându-se ca zid
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
neputința Ligii a devenit evidentă, Italia a folosit Germania la fel cum aceasta s-a folosit de Uniunea Sovietică - alternativ, ca pericol comun și partener tăcut - și a adoptat o poziție de contestare clară a Marii Britanii și a Franței în ceea ce privește dominația asupra Mării Mediterane. Uniunea Sovietică a fost la fel de izolată în cadrul Ligii ca și în afara ei. Puterea ei potențială și susținerea pe care o acorda revoluției mondiale o făceau să fie o dublă amenințare pentru puterile occidentale. S-a dovedit imposibil
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
crearea propriului imperiu în Orientul Îndepărtat prin invadarea Manciuriei în 1931, nu avea cum să nu intre în conflict cu Franța și cu Marea Britanie, membre conducătoare ale Ligii Națiunilor. Nu este lipsit de ironie faptul că Japonia, prin impunerea propriei dominații, s-a folosit de același principiu al autodeterminării naționale pe care îl folosiseră atât Franța, cât și Marea Britanie pentru a domina Liga. Acum el era folosit pentru a aduna rasele de culoare ale Orientului Îndepărtat împotriva colonialismului conducătorilor Ligii. Totuși
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai mult din totalul membrilor Organizației Națiunilor Unite pot recomanda o cale de acțiune, iar 9 din cei 15 membri ai Consiliului de Securitate pot să ignore acea recomandare și să decidă altceva. Problema acestui aranjament constituțional nu o constituie dominația marilor puteri, care caracteriza și Sfânta Alianță, și Liga Națiunilor. Problema constă mai degrabă în faptul că Adunarea Generală este în situația de a-și demonstra neputința. Sfânta Alianță nu constituia altceva decât un guvern al marilor puteri. Liga Națiunilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
exprimat prin distribuția atribuțiilor, caracterizează prevederile constituționale ale Națiunilor Unite. Astfel, guvernul internațional al Națiunilor Unite nu constituie altceva decât un guvern internațional reprezentat de Consiliul de Securitate, care apare ca o Sfântă Alianță a timpurilor noastre. Odată ce a fixat dominația Consiliului de Securitate, Carta stabilește și predominanța marilor puteri în cadrul acestuia. De fapt, cei cinci membri permanenți sunt cei care îndeplinesc funcțiile de conducere. Am văzut că principiul unanimității a fost abrogat în ceea ce privește deciziile Consiliului și a fost înlocuit, atunci când
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
societății este complet neutră, plasându-se deasupra agitației intereselor conflictuale, pregătită să aplice legea în cazul oricui o încalcă. Contrar acestei doctrine, marxismul susține că violența organizată a societății nu este altceva decât arma cu care clasa conducătoare își menține dominația asupra maselor exploatate. De fapt, organizarea societății nu poate fi complet neutră, deoarece, așa cum am văzut 5, nici ordinea legală pe care o impune nu este complet neutră și va favoriza implicit statu-quoul căruia îi datorează existența. Dacă este contestat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale oricărui stat. Nu vom stărui asupra modului în care diferitele popoare ale lumii vor fi reprezentate în cadrul agențiilor legislative care au ca scop schimbarea socială. Reprezentarea numerică ar fi, evident, inacceptabilă pentru rasa albă, deoarece ar plasa lumea sub dominația celorlalte rase. Orice tip de reprezentare care, încălcând principiul majorității, ar tinde să stabilească supremația albilor în lume s-ar lovi de opoziția celorlalte rase, ce ar fi astfel menținute într-o permanentă stare de inferioritate. Nu vom stărui nici
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a universalismului naționalist. Încercarea de a stopa tendința către război prin instrumentele unei diplomații reînsuflețite va avea șansa de a contribui la menținerea păcii numai atunci când nu va mai fi folosită drept instrument al unei religii politice care tinde spre dominația universală. Patru reguli fundamentale 1. Diplomația trebuie să se elibereze de spiritul cruciat. Aceasta este prima dintre regulile pe care diplomația le poate neglija numai cu riscul războiului. În cuvintele lui William Graham Sumner: Dacă vrei război, hrănește o doctrină
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
doctrină. Doctrinele sunt cei mai înspăimântători tirani care au supus vreodată oamenii, deoarece se infiltrează în rațiunea individului și îl trădează. Oamenii civilizați au purtat cele mai aprige bătălii ale lor în numele doctrinei. Recucerirea Mormântului Sfânt, „balanța de putere”, „sfârșitul dominației universale”, „comerțul urmează stindardul”, „cine stăpânește uscatul va stăpâni marea”, „tronul și altarul”, revoluția, credința - acestea sunt lucruri pentru care oamenii și-au dat viața. Acum, în momentul în care o doctrină ajunge la un anumit nivel de autoritate, numele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rolului puterii este la fel de inutilă ca folosirea puterii în absența moralei. A doua afirmație se explică prin două elemente - unul practic, altul filosofic. Motivul practic este că oamenii, fiind creaturi morale, nu vor accepta puterea fără moralitate. Cei supuși unei dominații politice vor recunoaște distincția pe care încercăm s-o facem - între puterea utilizată pentru a face bine și cea folosită în scopuri rele -, o vor susține pe prima și se vor opune celeilalte (vezi, de exemplu, Morgenthau, 1946, pp. 176-178
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fără limite constitutive. El explica lipsa barierelor ultimului impuls în termeni teologici expliciți: „Pentru că, deși nevoile vitale ale omului pot fi satisfăcute, dorința sa de putere s-ar stinge numai dacă până și ultimul om ar deveni un obiect al dominației lui, nemaifiind altcineva deasupra sa - cu alte cuvinte, ajungând asemănător lui Dumnezeu”10. Distincția dintre aceste două impulsuri rezultă din faptul că, în timp ce „există în egoism un element de raționalitate, determinat de limitările naturale ale scopului” (deoarece se presupune că
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ameliorării politicii, este acum în mod fundamental orientat către crearea cunoașterii obiective autonome. În măsura în care lucrările lui Morgenthau reprezintă cea de-a doua aspirație, ele pot fi considerate în mod justificat drept sinteza abordărilor empiriste caracteristice realismului tradițional. Realismul tradițional: logica dominației, primatul indivizilor, inductivismul auster Tradiția realismului politic analizată până acum prin abordările a trei practicieni - unul antic, celălalt premodern și al treilea modern - sugerează că programul realist de cercetare poate fi rezumat după cum urmează. La nivelul afirmațiilor substanțiale, toți trei
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unul antic, celălalt premodern și al treilea modern - sugerează că programul realist de cercetare poate fi rezumat după cum urmează. La nivelul afirmațiilor substanțiale, toți trei se ocupă de problema ordinii și explică realitatea conflictului și a rivalităților în termenii logicii dominației, cauzată de necesitate. Fiecare consideră, fie implicit, fie explicit, că toate entitățile politice - chiar dacă ele caută doar securitatea ex ante - sunt forțate de cerințele competiției să adopte o direcție de acțiune, care implică, în cele din urmă, control, cucerire și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
claritate, o consecvență a argumentării și explicații cuprinzătoare cu care nici Tucidide, nici Morgenthau nu pot rivaliza. În ciuda limitelor acestuia din urmă, este însă important să recunoaștem faptul că toți trei admit că rivalitatea pentru securitate culminează cu lupta pentru dominație, iar această afirmație esențială unifică, mai mult decât altele, învățăturile realismului tradițional. La nivelul unității de analiză și al logicii cauzale, toți trei teoreticieni împărtășesc, din nou, importante aspecte similare. În ciuda folosirii premiselor sistemului de state, Tucidide pune accentul pe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]