3,438 matches
-
ajută pe față pe Don Pedro, Don Miguel pierde, în fața lui, aproape întreaga țară. Rareori s-a mai întîlnit o companie în care nenorocul să fie întotdeauna de partea unei singure părți. Și, cu toate acestea, poporul nu aclama pe Don Pedro. Pe unde trecea oastea "liberatoare", ard mănăstirile, sunt alungați preoții. Cu câteva mii de oameni, atâți câți îi mai rămăseseră, Don Miguel capitulează, la 26 mai 1834, la Evora Monte, dând o proclamație armatei sale, în care explică de ce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
iar uzurpatorul era fratele Don Miguel. Palid, Don Pedro se ridică și strigă: "Afară, canalii!". Tumultul se întețește Probabil Don Pedro (n.r.) necontenit și publicul începe să atace loja regală. Sunt chemate trupele în ajutor. Furia cu care își manifestase Don Pedro indignarea l-a costat scump pentru că o gravă hemoptizie i-a înroșit batista de sânge. E silit să fugă pe un coridor de serviciu împreună cu soția și fiica sa, Regina, urmărit de manifestanți, sub o ploaie de pietre. La
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
grandios edificiu colonial care existase vreodată în istorie. Acestea erau roadele a două veacuri de nenoroc, de somnolență, lupte civile, liberalism și dispreț al tradiției orgolioase din secolele XV-XVI. Nu rămânea altceva de făcut decât supunerea totală în fața Angliei. Ceea ce Don Carlos se grăbește chiar să împlinească, prin vizita sa în Anglia și prietenia cu viitorul rege Eduard VII. Republicanii și partidele de opoziție profită însă de indignarea maselor, pentru a-și înteți campania împotriva regimului. Ziarul Os Debates scrie cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Și deși Don Carlos izbutește să depășească momentul critic, se poate spune că ultimatumul a fost lovitura decisivă dată monarhiei. Căci anul 1890 înseamnă trezirea conștiinței și a orgoliului național portughez; iar aceste forțe cresc și se organizează împotriva regalității. Don Carlos mărturisea mai târziu că aparține "unei monarhii fără monarhiști". Într-adevăr, așa zisele partide de guvernământ erau monarhiste numai când li se încredința puterea. În opoziție, pentru a crea cu orice chip greutăți guvernului, fraternizau cu revoluționarii. Asprele critici
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
președintelui a fost calul troian al revoluției în inima burgheziei portugheze. IV REGICIDUL ȘI INSTAURAREA REPUBLICII În 1906 Joîo Franco se află la guvern, în cartel cu progresiștii lui Jose Luciano de Castro. Este așa numita "concentrare liberală", pe care Don Carlos se trudise de multă vreme s-o realizeze. Formula nu durează însă decât numai câteva luni. Când progresiștii îi retrag sprijinul, Joîo Franco prezintă Regelui demisia; nu putea guverna singur, împotriva unui Parlament ostil. Ultimele alegeri aduseseră în Adunarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
plăcea, în primul rând, înfățișarea lui: prea gras, prea chipeș, cu un zâmbet pe care-l socoteau ironic și disprețuitor. Ducea, apoi, în credința supușilor săi, o viață imorală; vânătoarea și aventurile galante erau singurele lui îndeletniciri. Seriozitatea cu care Don Carlos rezolvase problemele politice externe, după criza ultimatumului, era un lucru de care foarte puțini vorbeau. Realele lui însușiri politice nu găseau ecou în marea masă portugheză pentru că nu exista între Tron și neam nici o legătură caldă, de simpatie. Don
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
izbucnit revoluția și s-ar fi instaurat mai de vreme republica - dar poate că monarhia s-ar fi putut consolida, sub tânărul Suveran Don Manuel II, pe care portughezii încă nu-l iubeau, dar nici nu-l urau ca pe Don Carlos. Consiliul de Stat însă, hotărăște altfel. Tribunii revoluționarii sunt eliberați, gazetele republicane își reiau apariția. La înmormîntarea lui Don Carlos nu asistă aproape nimeni. În schimb mormintele regicizilor sunt troienite de flori și se organizează manifestații uriașe în cinstea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe sprijinul total al Președintelui Republicii. Trecând de partea lui Salazar, împotriva unor elemente izolate ale armatei, generalul Carmona salvează încă odată revoluția. XIII. O REVOLUȚIE SPIRITUALĂ " Răul vine de departe!...", ar fi putut spune Salazar, întocmai cum exclamase cândva Don Carlos. Dar era un rău care, cel puțin, nu mai exercita nici un miraj. Optzeci de ani de liberalism și douăzeci de ani de demagogie republicană promovaseră o serie de concepții și creaseră o seamă de instituții care, prin simpla lor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Constituției. Oliveira Martins, Portugal contemporîneo, 2 vol. (Lisboa, 1881; ed. VI, ibid 1925); Joao Ameal și Rodrigues Cavalheiro, Erratas a História de Portugal: De Don Joao V a Don Miguel (Porto, 1939), p. 199 sq.; Olivera Lima: Don Pedro e Don Miguel. A querela da suces-sîo, 1826-1828 (Sîo Pado-Cayeiras-Rio, 1925); Don Miguel Sotto-Mayor: A Realeza de Don Miguel (Porto, 1882); Alfredo Pimenta, Estudos filosóficos e criticos, p. 183 sq. Despre Gomes Freire de Andrade, cf. António Sardinha: Ao principia era o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
gînd cînd se surprindea visînd la fata de pe plajă. Socotea că o asemenea slăbiciune nu era demnă de el, de fortăreața lui sau de proiectele pe care le făurise pentru un viitor nu prea Îndepărtat. Bătrînul căpitan de pe María Alejandra, don Alfonso Pertiñas y Gaberias, se născuse În minusculul cătun Aldan, În peninsula Morrazo, o limbă de pămînt care separă estuarele din Vigo și Pontevedra, În Galicia, Spania. Ascuns În fundul unei anse lungi - care era la rîndul său o rie În interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era altceva decît o ființă ca oricare alta, iar de obicei oamenii făceau, mai devreme sau mai tîrziu, o greșeală. Ziua aceea avea să-l prindă pe el, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, așteptînd. Niña Carmen era fiica lui don Álvaro de Ibarra și se născuse În orașul Quito, străvechea capitală a provinciei nordice a Imperiului Incaș, unde se spunea că s-ar fi născut, de asemenea, ca rod al iubirii dintre Împăratul Huayna Capac cu o băștinașă, Prințul Atahualpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se Îmbrăcă În doliu și asistă, impasibilă, la funeraliile dedicate sufletului celui răposat, deși sora ei avu mai apoi ocazia să constate, nedumerită, că l-a plîns luni Întregi În tăcere, În singurătatea odăii sale. Tatăl ei, trufașul și exigentul don Álvaro, se transformă de atunci Într-o ființă buimacă și ofilită, adusă de spate și cu capul plecat, care părea să trăiască rușinată În fața lumii pentru un delict săvîrșit de fiica lui, despre care nimeni nu știa să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
resemnate să joace un rol care nu-l depășea cu mult pe acela al unor servitoare aparținînd unor stăpîni adeseori tiranici, mitocani, bețivi și brutali. Mama ei, o andaluză inteligentă și delicată, trebuise să suporte, resemnată, trufia și despotismul lui don Álvaro, un soț inflexibil, căruia Îi fusese de-ajuns, cu toate acestea, „dezonoarea” fiicei sale pentru a se prăbuși În deznădejde, după cum era el În realitate: ca o statuie greoaie, de nisip și lut. Încă Înainte de a se căsători, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Părea sincer îngrijorată. ― De ce, draga mea? O să te învioreze. Încearcă, te rog! Dispăru vioaie în bucătărie. Matei ridică două degete: ― Piua întîi la baie! Peste câteva clipe se auziră robinetul deschis sălbatic și glasul de bariton al sculptorului: ― Bună seara, don Basilio, buună seara... Apăsa cu voluptate pe silabe și Valerica Scurtu mai știa că în timp ce cântă se strâmbă în oglindă luând poze marțiale ori încrețindu-și fața mobilă de cauciuc în grimase de saltimbanc. Dintr-un anumit colț al bucătăriei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
om cornul plin de bere, plăcându-i sângele preoților și aurul furat din biserici, (...) vâslaș și poet, beat, furios, magnanim, plin de zeii nebuloși ai Nordului și păstrându-și până și în toiul jafurilor inalterabila-i generozitate. Era asemeni lui don Quijote, pe care-l aprecia atât de mult.“ Tânărul Anatole France, pentru prima dată față în față cu Flaubert. * Triumful celui care știe cu adevărat ce ar fi vrut să facă în viață... Supus nebuniei lipsite de canoane, omul în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în județ și în afara județului, îmi păru însă de la început, un om de aur. Mai întâi îmi apăru un om de care m-aș putea apropia. Deosebit de binevoitor, cu zâmbetul tot pe buze, foarte optimist și, pare mi-se, fost don juan înrăit, dl. director mă invită la el acasă. Locuia cam departe de centrul orașului, pe una din străzile în pantă din cartierul supranumit de localnici Davol, într-o casă la modă în acei ani, cu mansardă și cu grădină
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
le prelucreze, să... Devine din ce în ce mai clar: încă o vacă de muls se pregătește să fie stearpă pentru mine... Suzana, lângă școală, cu ochii pe cuplul dat în urmărire: "Z, acesta-i individul?"... Îhî... Aprob de parcă insul ar fi cel puțin Don Juan... Te mai întreb încă o dată, acesta-i omul pentru care-mi mănânci paralele de-atâta amar de vreme?... Îhî... Z, dar ăsta-i un puțoi, un schelet care abia face față vânticelului de primăvară, o umbră cu ochelari. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dacă nu i se păruse și ei că ursulețul avea exact privirea aceea a Zuzei, dementă și caraghioasă totodată. A întors spre mine un chip șmecher: care Zuza? Era clar, se prefăcea, altminteri nu ar fi zâmbit așa mefistofelic. You don’t fool me!, am tachinat-o cu titlul unui hit al celor de la Queen. A râs tare, cu capul dat pe spate. În felul ăsta am urcat până la cazarma din apropierea Peleșului. Vorbeam într-una și o priveam cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de protestul lui Freddy Mercury: I can’t live with you, but I can’t live without you. Mai așteptarăm puțin și am mai făcut o încercare. Imediat se năpusti Alice Cooper: I can’t go to school,’cause I don’t have a gun./ I don’t have a gun, ’cause I don’t have a job/I don’t have a job, ’cause I don’t have a house! Am apelat atunci la alfabetul surdo-muților. O întrebai strâmbându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
can’t live with you, but I can’t live without you. Mai așteptarăm puțin și am mai făcut o încercare. Imediat se năpusti Alice Cooper: I can’t go to school,’cause I don’t have a gun./ I don’t have a gun, ’cause I don’t have a job/I don’t have a job, ’cause I don’t have a house! Am apelat atunci la alfabetul surdo-muților. O întrebai strâmbându-mi degetele: ce face bătrânul?. Ea lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
can’t live without you. Mai așteptarăm puțin și am mai făcut o încercare. Imediat se năpusti Alice Cooper: I can’t go to school,’cause I don’t have a gun./ I don’t have a gun, ’cause I don’t have a job/I don’t have a job, ’cause I don’t have a house! Am apelat atunci la alfabetul surdo-muților. O întrebai strâmbându-mi degetele: ce face bătrânul?. Ea lăsă țigara și schiță rapid câteva gesturi: dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
așteptarăm puțin și am mai făcut o încercare. Imediat se năpusti Alice Cooper: I can’t go to school,’cause I don’t have a gun./ I don’t have a gun, ’cause I don’t have a job/I don’t have a job, ’cause I don’t have a house! Am apelat atunci la alfabetul surdo-muților. O întrebai strâmbându-mi degetele: ce face bătrânul?. Ea lăsă țigara și schiță rapid câteva gesturi: dracu’ știe! zace în camera aia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încercare. Imediat se năpusti Alice Cooper: I can’t go to school,’cause I don’t have a gun./ I don’t have a gun, ’cause I don’t have a job/I don’t have a job, ’cause I don’t have a house! Am apelat atunci la alfabetul surdo-muților. O întrebai strâmbându-mi degetele: ce face bătrânul?. Ea lăsă țigara și schiță rapid câteva gesturi: dracu’ știe! zace în camera aia și nu mai crapă odată. Dar n-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
între care desolemnnizarea discursului, apelul la intertextualitate, la parafrază, prezența ludicului (spre exemplu în etimologii fanteziste: domnule Becket / pare-se / am reușit să descifrez / mersul acestui Godot / al dumitale / al nostru - ar veni de la englezescul / go - mergi du-te / și / don’t - nu face...), abolirea majorității normelor ortografiei (voi renunța / la majuscule deoarece / de aici încolo orice cuvânt ar trebui săl scriu cu majusculă de important ce mi se pare totul) și ale punctuației, cumulul de imagini, senzații, emoții, suprapuse adesea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
abia s-o mutat în bloc la noi, notar cică, privatizată, uite-o ce poamă e! Aici în bloc la noi, pe scara asta, noi avem uneală, așa să știți! Ne înțelegem toți vecinii, ne ajutăm, nu umblăm așa, ca don’șoara, cu vorbe proaste! Zic eu că de ce să nu le deie copilul să-l crească? Doară n-au păduchi! Sunt oameni de treabă, îi cunosc de doisprezece ani de zile, mă înțelegeți? Eu sunt tâmplar de meserie, eu cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]