3,560 matches
-
I Numeroasele mărturii la care am avut acces dovedesc că în epocile de optimism și rațiune psihologia maselor este privită ca o știință a faptelor scandaloase. Și a nebuniei. Ea se încăpățînează să trateze despre fenomene atît exotice, cît și efemere, excluse din tabloul societății: mulțimile, credințele, sugestia colectivă și toate celelalte. Dar e nevoie de ceva mai mult pentru a declanșa scandalul. De un cutremur care să răstoarne convingerile gata stabilite. Psihologia mulțimilor le șochează pe față cînd, în ciuda progresului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
celebrităților și a prestigiilor. Pe cît de rapid îi propulsează la zenitul modei, pe atît de iute îi dărîmă. În domeniul guvernării oamenilor, ca și în acela al producerii de bunuri, mișcarea de creație este la fel de intensă, durata plăcerii la fel de efemeră. Cu alte cuvinte, mass-media consumă o cantitate enormă de prestigiu. Cînd mijloacele de comunicare lucrează la o astfel de scară și într-un asemenea ritm, productivitatea mijloacelor de imitare și conformism nu rămîne nici ea mai prejos. Dacă odinioară un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
structural, ambii fiind măcinați de contradicții și îndoieli. Ceea ce caută în iubire Sandu nu este feminitatea pură. De aceea un personaj precum Viky, sora Ioanei, nu poate să-i capteze atenția decât pentru o clipă, printr o undă de senzualitate efemeră. „Eternului feminin, Sandu îi preferă complexitatea unei individualități”. Or, Viky nu-l putea fascina tocmai pentru că era lipsită de această complexitate, pentru că era prea plană: „apă limpede pe care nu puteau să se întâmple furtuni, din cauza aceasta odihnitoare, dar nefiind
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în „Acțiunea” (1913-1914) în urma unei tragedii familiale, moartea unui copil. Până în 1925 va colabora cu versuri, proză, fragmente dramatice, articole pe subiecte literare, sociale și politice la numeroase reviste și ziare, în 1919 figurând chiar ca redactor al unei publicații efemere din Craiova, „Zorile”. Semnează în „Flacăra”, „Noua revistă română”, „Egalitatea”, „Versuri și proză”, „Rampa nouă ilustrată”, „Absolutio” (Iași), „Scena”, „Săptămâna ilustrată”, „Sburătorul” „Cuvântul liber” ș.a. Editorial, debutează cu placheta de versuri Reflex de suflet (1915), căreia îi urmează, până în 1922
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
traduce prin... fiul evreicei! (djuga = evreică). Hm... Culmea ironiei! Mai întîlnim, în viața-i meandrată, cu suișuri & coborîșuri ce alternau suspect de des, cu clipe de glorie și momente de spaimă, cu prosperitate și calicie, cu beții prelungi și abstinențe efemere, cu femei de lume care din carte rezultă că doar trec pe lîngă autor, cu roluri importante și figurații umilitoare, cu tentative de evadare din țară și evadări efective, deci, în acest ritm literar avalanșant în care este reconstituită viața
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
teatrului național în a doua jumătate a secolului trecut. Politicul își permitea (în deceniile 6-9) o imixtiune dăunătoare în artă. Dacă n-ar fi tragice de-a dreptul, unele amintiri ale regizorului clujean ar putea părea, treimiiștilor, comice: un gîndac efemer la cîrma ideologică a anilor '60, un oarecare Florea (pe care, culmea!, l-am cunoscut în '74, în casa lui Lazăr Vrabie!), l-a întrebat cu aroganță pe Mugur "cui folosește un spectacol perfect cu Gîlcevile din Chioggia, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
percepția occidentală, "realizarea" nu a reprezentat o "împlinire, un adaos ontologic semnificativ prin acțiune", ci, mai degrabă, "o superficia lizare, trecere de la adâncul plin de ființă, deplin realizat într-un plan de idei platonice, la suprafața unei înfățișări trecătoare și efemere, într-o lume inconsistentă în ea însăși, cum este aceea a simțurilor"6. În schimb, Ortodoxia a delimitat cu precizie între ceea ce înseamnă Împărăția lui Dumnezeu și cea a Cezarului. Actualizarea permanentă în Occident își are propria rațiune istorică, absolut
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în interiorul conștiinței, al intenționalului. În materie de ce crede individul, de opiniile lui intime, este greu de admis că altcineva decât el însuși le cunoaște mai bine. Desigur, opiniile, atitudinile, crezurile, în raport cu alte niveluri ale personalității și realității sociale, pot fi efemere; ceea ce nu înseamnă că nu au valoare explicativă și predictivă. Întrebarea de substanță este în ce măsură subiectul, conștient fiind de ceea ce urmărim în cercetare, își dezvăluie „autenticul” din valorile și atitudinile sale. Practica a evidențiat câteva surse de distorsiune, între care
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
debutează cu o proză scurtă în „Dimineața copiilor”. Aici, ca și în „Universul copiilor”, „Revista copiilor”, „Veselia” etc., îi mai apar snoave în proză ori în versuri. Abandonând din nou școala, colaborează intens la „Cuvântul nostru” și scoate trei publicații efemere: „Vitraliu” (1932-1933), „Rod” (1932-1933) și „Mahalaua” (1933). La „Mehedințeanul” („Nădejea”) e, un timp, secretar de redacție. Trimitea materiale diverse și la „Alarma satelor”, „Vremea nouă”, „Brazda literară”, „Provincia”, „Școala Mehedințiului”, „Luceafărul literar și critic”. În 1935 își adună o parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
a Imperiului. Politica tolerantă a Severilor se sfârșea în 235 când Maximinus Tracul (m. 238) și-a asumat puterea imperială, inițiind o perioadă de 50 de ani de anarhie militară. În acest timp s-au succedat o serie de împărați efemeri, a căror politică față de creștini a căpătat o varietate de tonuri ciudate. Maximinus, urând atitudinea tolerantă a predecesorului său, Alexandru Sever, a inițiat o persecuție care, deși a fost scurtă, a fost periculoasă deoarece viza persecutarea creștinilor în general și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fie în volume, fie în publicații precum „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Foiletonul Zimbrului”, „Revista română”, „Album macedo-român”, „Revista contimporană”, „Familia”, „Literatorul”. Împreună cu G. Baronzi, face să apară, în 1859, foaia politică, literară și științifică „Zioa”, cu existență efemeră. Mai mult succes va avea cu „Revista Carpaților” (1860). În cărticica de versuri Ceasurile de mulțemire a lui Gheorghe Sion (1844) sunt strânse spovedaniile unui melancolic, care își plânge, în tonuri minore, ofurile unui amor neîmplinit. Nu e mai multă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
trăirea durerii, din suportarea căreia Își fac nu numai un merit, dar chiar și o plăcere. Cum este posibil să simți o plăcere a durerii? Explicația este dată de convingerea lor În adevărul următorului raționament: renunțarea la bunuri meschine și efemere pe acest pământ echivalează cu o achiziție sau o răsplată (dobândirea, În schimb, a celor eterne și divine din cer). Ascetul creștin Îndură așadar suferințe, insulte, oprobrii, se lasă chinuit În viață pentru a fi fericit după moarte. Μ Plăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
moral este considerată, dimpotrivă, capacitatea de a-ți extrage trăirile de satisfacție interioară dintr-o „morală a valorilor”, și nu dintr-o morală a plăcerilor senzuale de moment. Valorile, mai ales cele durabile (atemporale), elevează actul moral, comparativ cu valorile efemere (legate, de exemplu, de plăcerea unei mese bune, de avere sau de satisfacția realizării unei excursii de agrement); valorile durabile elevează actul moral nu numai prin natura scopurilor lor, dar și prin faptul că-l silesc să se exprime În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai mult sau mai puțin grave, dar pe care știu să le țină ascunse, lăsând impresia că dețin un autentic „simț al realului”. și invers: oameni care dispun de un cert „simț al realului”, dar care, exagerând importanța unor simptome efemere ale unor suferințe de-ale lor de moment, ne fac să credem că avem de-a face cu persoane puternic depresive sau dezorientate În mediul lor de existență. Μ Expresia „educația interioară a omului” se referă, În esență, la acea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
combată sau să-l diferențieze de lucrurile bune). Μ Cel care trăiește numai pentru a savura plăcerile clipei prezente uită un lucru esențial: orice „prezent” curând va fi un „trecut” (prin urmare, așa cum va fi prezentul - de exemplu, un prezent efemer prin plăcerile lui strict senzuale -, la fel va fi și trecutul). Μ Unul dintre aspectele psihologice cele mai frumoase pe care ni le oferă poveștile șeherezadei este, desigur, cel referitor la nevoia omului de a cunoaște lucruri mereu noi și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
citim cărți-bilanț. Iar bilanțul are un aspect, cum spune gramatica, terminativ. Un secol s-a terminat iar celălalt n-a apucat Încă să iasă din stadiul de embrion, a primit fel de fel de botezuri mai mult sau mai puțin efemere, contestabile În orice caz. Din punctul de vedere al celui angrenat În cîmpul literelor, sau al cuvintelor “cu care se fac lucruri”, secolul XX s-a Încheiat după ultimele convulsii de anvergură de la sfîrșitul anilor ’60. S-a Încheiat, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la Blanchot, scriitor mai În vîrstă decît Barthes căruia autorul Gradului zero al scriiturii pare să-i fie, prin ton, frate mai mare. Barthes admira la Blanchot reușita de a-și vedea eșecurile realizate, pe vremea cînd ultimul lucra la efemera revistă Arguments de pildă, sau la Revue internationale, dar admirația lui nu se oprea de bunăseamă aici. Putem acuza la Blanchot o maturizare lentă, care l-a făcut să studieze filosofia la Strasbourg, să se apuce de medicină la 22
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ocazional femeile, niciodată definitiv ci pe perioade scurte, pe momente: prezența unui obiect, o călătorie cu avionul sau o femeie frumoasă pe treptele Palatului de Justiție, zărită de pe podeaua cu care tocmai ai făcut cunoștință În urma unui preinfarct, sunt distracții efemere a căror frecvență regulată asigură suficiente bucurii și dezamăgiri, Într-o succesiune de fulguranțe, pentru ca din șirul lor să se poată trăi fără umbra suicidului, fără ca dimensiunea umană a vieții să poată fi prea mult - supărător sau poate tragic - comparată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Sau iată-l confesându-se umil că a făptuit trei lucruri: o casă, un copil și o carte, ultima este singura care va dura. Tudor George este stenic, generos, puternic, înglodat în scris cum spune el, creează paradisuri artificiale grădini efemere. Se remarcă și ca un veritabil pictor, indiferent dacă realizează o natură moartă sau detalii ale naturii, o lume care sub vraja cuvintelor devine miraculoasă: "Fii fericit, căci ochii tăi văzură Gutuie, Mărul, Para de dogoare, Cu atelierul lui Brâncuși
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îndreptățire, putând indica problemele existente în acea societate și anticipa direcții de schimbare posibile. În aceste condiții, sacrificiul unei persoane (voit sau nevoit) pentru menținerea sau impunerea unuia sau altuia din sistemele sociale are în el, raportat la absolut, ceva efemer. * Dacă putem explica apariția culturii din perspectiva evoluționistă atunci suntem în vecinătatea explicației complete. Dar chiar și în acest caz ne rămâne să descoperim sensul oricărei înțelegeri și semnificația explicației ultime. Vom fi continuu bântuiți de bănuiala că nevoia noastră
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
nunta mea/ A căzut o stea") care semnifică sfârșitul unei existențe omenești, moartea fără de întoarcere. Ciobanul își exprimă acum în mod indirect iubirea față de natură, dar și dragostea de viață, pe care dorește s-o trăiască cu orice preț, dincolo de efemer, în eternitate. Balada atinge punctul culminant nu ca acțiune, ci ca intensitate a sentimentelor, în cea de-a treia parte a testamentului — presupusa apariție a măicuței bătrâne —, care își caută cu disperare feciorul pe care îl descrie cu sufletul ei
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nu exprimă resemnarea, ci pun în lumină o anumită concepție despre moarte și viațăcare își are izvorul în credința poporului nostru, potrivit căreia omul nu moare, ci sufletul său migrează după moarte, trece într-o altă lume a veșniciei, opusă efemerului omenesc și terestru. De aceea ciobanul privește cu seninătate și detașare moartea deoarece prin integrarea în natură, în cosmos, "a reușit să găsească un sens nefericirii lui asumând-o nu ca pe un eveniment istoric personal, ci ca pe un
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
sinceră. Literatura devine, ca în apus, o marfă și cititorii devin o clientelă care trebuie ademenită la firma numelor cu reputație”.7 ) „în curînd - spera el - se va trăi și la noi din scris’’. Mai realiști, Felix Aderca („Scrisul nostru efemer’’)8) și Eugen Relgis („Scriitor și cetitor”)9) se plîng de nefericirea lipsei de cititori. După război, în condițiile unei piețe mai largi, rezultat al unirii tuturor provinciilor romînești, literatura, în ansamblul ei, începe să beneficieze de un regim mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
degajat de o reverie erotică. Restul vorbesc despre un „suflet singuratic”, „taciturn”, neliniștit, „delicat”, deprins cu tristețea, derutat („orb”), „ruinat”, apoi o dată de un „suflet mai viteaz” și o dată de „suflete moarte”. Moment extatic ce pare fără sfîrșit (în realitate efemer), „ridicarea din erori” are prețul unei absolviri morale, al unei calmări a angoaselor și a tendințelor de autoînvinovățire, al unei biruințe asupra „haosului care vrea să(-l) ducă”, adică să pună stăpînire pe el. E o „înălțare” care sporește înțelesurile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a impresionat-o puțin pe această adolescentă. Nici istoria nu mai constituia o preocupare în această etapă. Era cufundată în literatura trecutului: antică, Renaștere, Romantism, și a generației dinainte, literatura fin de siècle, dar nu a fost atrasă de literatura efemeră contemporană, indiferent cât de traumatizante psihic erau evenimentele mondiale la care această literatură răspundea. A început să studieze limbile greacă și latină înainte de a împlini 10 ani. Viața antică, cu obiceiurile și moravurile ei i-au captat atenția din adolescență
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]