4,264 matches
-
este numele comun în Egiptul antic al textelor funerare cunoscute și ca "Vrăji de Chemare". "" este o descriere a concepției egiptene despre viața de apoi, precum și o colecție de imnuri, vrăji și instrucțiuni pentru a permite celui decedat să treacă prin diferitele obstacole spre viața de apoi. "Cartea Morților" a fost cel mai frecvent scrisă pe papirusuri defilate și plasate în
Cartea Morților () [Corola-website/Science/303503_a_304832]
-
stabileste principile religioase ce trebuiesc respectate de un credincios. Cartea nici nu a fost considerată de vechii egipteni care fiind produsul unei revelații de natură divină, astfel încât conținutul ei să nu poată fi schimbat în timp. Numele cărții în limba egipteană este "rw nw prt m hrw". Această denumire derivă din titlul unuia dintre cele mai importante vrăji, vraja 17, "prt m hrw". "Rw" este pluralul lui "r" 'hieroglifa gură'. "R" se poate referi la "a spune un lucru", cum ar
Cartea Morților () [Corola-website/Science/303503_a_304832]
-
putea fi 'vrăji pentru trecere în timpul zilei'. Cu toate că în timpul Regatului Nou (1570 î.Hr.-1070 î.Hr.) Cartea Morților nu a fost organizată sau standardizată, versiunile datînd din această perioadă sunt cunoscute sub numele de 'Revizuirea Tebană'. În perioada a treia intermediară egipteană (1070 î.Hr. - 664 î.Hr.) Cartea Morților a devenit tot mai standardizată și mai organizată, cărțile din această perioadă sunt cunoscute sub numele de 'Revizuirea Saite'. Cărțile erau adesea prefabricate în ateliere funerare, cu spațiu liber pentru numele celui decedat care
Cartea Morților () [Corola-website/Science/303503_a_304832]
-
de obicei la un nivel ridicat, în schimb calitatea textului era de cele mai multe ori foarte rea. Scribii, de obicei, scriau greșit, nu scriau toate cuvintele sau introduceau text greșit sub imagini. Cele mai vechi manuscrise au fost publicate în urma expediției egiptene conduse de Napoleon Bonaparte în ""Descrierea Egiptului"" (1821). Jean Francois Champollion a fost unul dintre primii traducători. În 1842 Karl Richard Lepsius a publicat o versiune datată ca fiind din epoca Ptolomaică și a inventat numele de ""Cartea Morților"", un
Cartea Morților () [Corola-website/Science/303503_a_304832]
-
Egiptului"" (1821). Jean Francois Champollion a fost unul dintre primii traducători. În 1842 Karl Richard Lepsius a publicat o versiune datată ca fiind din epoca Ptolomaică și a inventat numele de ""Cartea Morților"", un titlu necunoscut și neutilizat de vechii egipteni. Karl Richard Lepsius creează și sistemul de numerotare al capitolelor care este încă în uz. Samuel Birch a publicat prima versiune în limba engleză în 1867. Edouard Naville a publicat ceea ce avea să devină prima editie completă, standard, în trei
Cartea Morților () [Corola-website/Science/303503_a_304832]
-
onorific al „Suveranului sanctuar al ritului antic și primitiv” pentru Marea Britanie și Irlanda, care este considerat neregulat de către și în 1876, Marele Orient național al Egiptului, de limbă italiană, l-a făcut mare maestru onorific. În 1881, unificarea riturilor masonice egiptene s-a pus sub egida sa, decernându-i titlul de mare hierofant. În testamentul său simbolic, Garibaldi scria: „Las moștenire: dragostea mea de Libertate și Adevăr; ura mea față de minciună și tiranie”. De-a lungul vieții sale, Garibaldi a încercat
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
avut un rol important. Istoricul Herodot, călătorind în Egipt in anul 450 î.Hr. spunea că: “Nicăieri în lume nu se pot vedea atâtea lucruri de o mareție atât de greu de definit”. El exemplifica aceasta afirmație cu două mari construcții egiptene apreciind că, sunt chiar superioare piramidelor: Lacul artificial Moeris și Labirintul de la Fayum. Acesta fusese construit de faraonul Amenemhet III (1842-1798 î.Hr.) și este de fapt un templu funerar cu două niveluri și 3000 de camere, coridoare, coloane și intrări
Șapte minuni ale lumii antice () [Corola-website/Science/303564_a_304893]
-
arhitecturii. Se referă la o reprezentare sculpturală, pictată sau desenată a unui concept, fixată pe case și aparținând — asemenea inscripțiilor — ornamentelor arhitecturale (ornamenta). De la publicarea "De architectura libri decem" de Leon Battista Alberti (1404-1472) emblemele (emblema) sunt înrudite cu hieroglifele egiptene, și sunt considerate a reprezenta un limbaj secret. Prin urmare, emblemele aparțin de cunoștințele Renașterii asupra antichității, nu doar a celeo grecești și romane, ci și a celei egiptene, după cum o dovedesc numeroasele obeliscuri construite în Roma secolelor al XVI
Emblemă () [Corola-website/Science/303583_a_304912]
-
, ori mai simplu Sinai (în limbile coptă: "sina"; arabă egipteană: "sina" سينا; arabă, "sina'a" سيناء) este o peninsulă de formă triunghiulară cuprinsă între Marea Mediterană la nord, Marea Roșie la sud, fiind un teritoriu al statului Egipt. Peninsula are o suprafață de aproximativ 60.000 km². Limitele sale terestre sunt: Canalul
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]
-
cunoscută cu numele de Valea Marelui Rift, falie care poate fi văzută de la valea cursului superior al râului Iordan, întinzându-se către sud prin Marea Roșie, până în Africa. În antichitatea veche, Sinaiul era numit "Mafkat" sau "Țara Turcoazelor". În timpul primei dinastii egiptene, sau chiar mai înainte, egiptenii exploatau două mine de turcoaz la Wadi Maghareh și Serabit el-Khadim. Aceste mine au fost exploatate sezonier timp de mii de ani. Ele sunt considerate primele mine cunoscute. Mamelucii care stăpâneau Egiptul au controlat și
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]
-
linie aproape dreaptă, care pornea de la Rafah, de pe malul Mării Mediterane și ajungea la Taba, la Golful Aqaba. Această graniță nu a mai fost schimbată de atunci și este azi granița dintre statele moderne Egipt și Israel. În 1948, armata egipteană a traversat Sinaiul în drumul lor către tânărul stat israelian, pe care doreau să-l invadeze. În timpul războiului arabo-israelian din 1948, forțele israeliene au intrat în zona nord-estică a Sinaiului, dar s-au retras la scurtă vreme după aceea datorită
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]
-
În timpul războiului arabo-israelian din 1948, forțele israeliene au intrat în zona nord-estică a Sinaiului, dar s-au retras la scurtă vreme după aceea datorită presiunilor conjugate americano-britanice. Conform termenilor armistițiului din 1949, Sinaiul, (împreună cu Fâșia Gaza), a rămas sub controlul egiptean, deși parțial dimilitarizat. În 1956, Egiptul s-a folosit de controlul asupra Sinaiului pentru a impune o blocadă a portului israelian Eilat. Ca urmare, forțele israeliene, sprijinite de britanici și francezi, (care doreau să recapete controlul asupra Canalului Suez), au
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]
-
multinațională ONU. În 1967, Egiptul și-a întărit prezența militară în Sinai, a reînceput blocada asupra Eilatului, iar pe 16 mai a cerut forțelor ONU să părăsească regiunea. Ca răspuns, Israelul a declanșat războiul de șase zile, în care armata egipteană a fost învinsă, iar Israelul a preluat controlul întregii peninsule. Canalul Suez, al cărui mal estic era acum controlat de evrei, a fost închis. În timpul războilui de Yom Kippur, forțele egiptene au construit poduri de pontoane peste canalul Suez și
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]
-
a declanșat războiul de șase zile, în care armata egipteană a fost învinsă, iar Israelul a preluat controlul întregii peninsule. Canalul Suez, al cărui mal estic era acum controlat de evrei, a fost închis. În timpul războilui de Yom Kippur, forțele egiptene au construit poduri de pontoane peste canalul Suez și au luat cu asalt linia fortificată Bar-Lev, care era în concepția israelienilor de necucerit. În scurtă vreme, egiptenii au preluat controlul asupra celei mai mari părți a malului de est a
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]
-
vreme, egiptenii au preluat controlul asupra celei mai mari părți a malului de est a Canalului. La încheierea războiului, militarii ambelor tabere se aflau pe ambele maluri ale Suezului, evreii aflându-se în avantaj, reușind să încercuiască o întreagă armată egipteană pe malul de est. Ca urmare a înțelegerilor de dezangajare a forțelor din Sinai, Israelul s-a retras de pe malul vestic al Suezului și de pe o fâșie de-a lungul Suezului, permințând egiptenilor să redeschidă Canalul. În 1979, Israelul și
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]
-
de țiței). Retragerea israeliană din zonă s-a făcut în mai multe etape, luând sfârșit în 1982. Retragerea a presupus demolarea mai multor colonii evreiești ilegale, inclusiv a orașului Yamit. Peninsula Sinai este împărțită în patru guvernorate sau provincii administrative egiptene. Marea majoritate a locuitorilor peninsulei trăiesc în guvernatoratele Sinaiul de Sud și Sinaiul de Nord. Restul locuitorilor trăiesc în zona de pe malul de est Canalului de Suez, care face parte din guvernatoratele Port Said, Ismailia și Suez,care cuprind teritorii
Peninsula Sinai () [Corola-website/Science/303601_a_304930]
-
Primele reprezentări datează din 2450 î.Hr. și apar într-o scenă care a format o parte a unui basorelief al unui templu al soarelui, de lângă Nilul inferior. Cele mai bune dovezi ale existenței apiculturii în lumea antică, provin din mormintele egiptene. Există scene, puține la număr, în care pot fi observate mierea din faguri și stupii, care documentează ce s-a întâmplat în acele timpuri. Stupii egipteni folosiți cu câteva mii de ani în urmă erau cilindrici și nu difereau foarte
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
inferior. Cele mai bune dovezi ale existenței apiculturii în lumea antică, provin din mormintele egiptene. Există scene, puține la număr, în care pot fi observate mierea din faguri și stupii, care documentează ce s-a întâmplat în acele timpuri. Stupii egipteni folosiți cu câteva mii de ani în urmă erau cilindrici și nu difereau foarte mult de cei găsiți în ținuturi mai izolate ale țării, în zilele noastre. Cele mai recente dovezi scrise despre apicultura cu stupi datează din perioada 1500
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
lut găsite în câmpia Anatoliei, la 1000 de km de nordul Egiptului. Legile reglementau amenzile care trebuiau plătite de un hoț care fura stupi goi sau ocupați. Stupii tradiționali utilizați în prezent în Anatolia sunt încă cilindri orizontali. După ce imperiul egiptean a intrat în declin, imperiul grecesc a devenit o mare putere. Pentru egipteni apicultura reprezenta o artă importantă și sofisticată, iar grecii i-au adus puține schimbări. Stupii erau orizontali, alungiți și aproximativ cilindrici. Erau făcuți din lut, lemn, nuiele
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
Mohammad Ahmed, numit și al-Mahdi (1844 - 1885) reușește să dobândească, după cucerirea orașului Khartoum în 1885, controlul asupra întregii țări, pe care îl păstrează până în 1898. Marea Britanie, care își instaurase în 1882 protectoratul asupra Egiptului, inițiază, sprijinită și de forțe egiptene, recucerirea Sudanului (1896 -1898). După înfrângerea mișcării mahdiste în bătălia de la Omdourman (1898), Sudanul este proclamat condominium anglo-egiptean (1899 - 1955), fiind administrat "de facto" ca o colonie a Marii Britanii. La Fashoda în Sudan, are loc în 1898 celebrul incident între
Istoria Sudanului () [Corola-website/Science/303789_a_305118]
-
Universal UTB Hungaria, 40% din Universal Traktorji UTS din Slovenia, 50% UTB-Sepa din Italia, 50% din Universal Traktor Sonay din Turcia. În 2008, o nouă tranșă de producție de 650 de tractoare, trebuia să pornească la Uzinele Roman pentru statul egiptean. Se pare că licența a fost achiziționată după vizita lui Gadafi, în România, de la Flavius Invest. La scurtă vreme după aceasta, reprezentanții români decid alăturarea României la războiul declarat de SUA împotriva Egiptului. În anul 1999, prin divizarea societăți Tractorul
Uzina Tractorul Brașov () [Corola-website/Science/303758_a_305087]
-
rol important în istoria Imperiului Român l-a avut Sol Invictus. Motivul lipsei soarelui este o temă din mitologia diferitelor popoare. Acest motiv a fost folosit pentru a explica diverse fenomene naturale cum ar fi dispariția soarelui în timpul nopții (versiunea egipteană a motivului este un exemplu), scurtarea zilelor iarnă (mitologia japoneză constituie un exemplu), sau chiar eclipsele solare. Multe astfel de mituri explică dispariția divinității solare datorită captivității, exilului sau a morții. Mai exista și alte mituri similare, cum ar fi
Divinitate solară () [Corola-website/Science/303865_a_305194]
-
că circulația și cunoașterea acestei scrieri a supraviețuit în cercurile restrânse ale preoților atâta vreme cât cultul religios însuși a continuat să fie practicat, dar totuși, din momentul în care împăratul Iustinian I avea să distrugă parțial ultimul bastion al vechii religii egiptene, respectiv templul din Insula Philae, ducând la încetarea oricărei forme de cult, nimeni n-a mai continuat să se îngrijească de păstrarea vechii scrieri hieroglifice. De aceea, aveau să treacă 1300 de ani până ce s-a putut ajunge din nou
Divinitate solară () [Corola-website/Science/303865_a_305194]
-
compun nu a fost un fenomen lipsit de o cauză inteligentă, ci o acțiune voită de un zeu creator. De-a lungul timpului, diferitele popoare ale lumii au creat o sumedenie de mituri pentru a explica originea lumii. În mitologia egipteană, la începuturile lumii exista doar o mare întunecată care plutea peste tot. Ea era cufundată în tăcere, era lipsită de orice sunet sau de vreun clipocit, și se spune că era corpul zeului primordial Nun, zeul oceanului. Într-o zi
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
zei s-au născut au fost despărțiți de Shu, care a ridicat-o pe Nut cu brațele. Astfel își explică egiptenii faptul că cerul se află deasupra, iar pământul dedesubt, iar aerul, "shu", între cer și pământ. O altă legendă egipteană relatează altfel crearea lumii. Ea spune că imediat ce muntele a răsărit din apă, pe vârful lui a înflorit o uriașă floare de lotus. Atum se afla în inima florii, sub aspectul unui prunc strălucitor. Seara, floarea se închidea, ascunzând în
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]