3,474 matches
-
fost utilizată pentru scurt timp în 1940, probabil din greșeală, și a fost spartă de Hut 6. Cea de-a patra versiune, observată prima oară la 2 ianuarie 1944 avea un reflector recablabil, numit "Umkehrwalze D", care permitea operatorului mașinii Enigma să includă modificarea conexiunilor ca parte din cheie. Tabloul de prize (în ) permitea o cablare variabilă ce putea fi reconfigurată de operator (după cum se vede pe panoul frontal al figurii 1; unele din cablurile de conectare se văd în capac
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
în capac). A fost introdus în versiunea armatei germane în 1930 și a fost adoptat și de Marină curând după aceea. Tabloul de prize contribuia semnificativ la puterea criptării mașinii, mai mult decât ar fi făcut-o un rotor suplimentar. Enigma fără tablou de prize poate fi rezolvată relativ ușor folosind metode manuale; aceste tehnici sunt însă învinse prin adăugarea tabloului, iar criptanaliștii Aliaților au recurs la mașini speciale pentru a rezolva problema. Un cablu pus pe panoul de prize conectează
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
două intrări. Introducerea unei mufe deconecta intrările superioară (dinspre tastatură) și cea inferioară (spre rotorul de intrare) ale acelei litere. Mufa de la celălalt capăt al cablului era introdusă în intrarea altei litere, schimbând conexiunile între ele. Un accesoriu utilizat de Enigma M4 a fost „Schreibmax”, o mică imprimantă care tipărea cele 26 de litere pe o mică bandă de hârtie. Aceasta a eliminat necesitatea ca un al doilea operator să citească lămpile și să noteze literele textului cifrat. Schreibmax era pus
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
fost „Schreibmax”, o mică imprimantă care tipărea cele 26 de litere pe o mică bandă de hârtie. Aceasta a eliminat necesitatea ca un al doilea operator să citească lămpile și să noteze literele textului cifrat. Schreibmax era pus peste mașina Enigma și era conectat la panoul de lămpi. Pentru a instala imprimanta, carcasa lămpilor și toate becurile trebuiau demontate. În pofida acestui inconventient, ea putea îmbunătăți securitatea operațională; imprimanta putea fi instalată la distanță astfel încât ofițerul care opera mașina nu mai trebuia
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
una din cele 40 de poziții, fiecare producând o altă combinație de cablaje. Majoritatea acestor conexiuni nu erau pe perechi. Într-o singură poziție a comutatorului, Uhr nu făcea decât să emuleze 9 conexiuni realizate pe panoul de prize. Transformarea Enigma pentru fiecare literă poate fi specificată matematic ca un produs de permutări. Presupunând o mașină Enigma a armatei germane sau a forțelor aeriene, fie formula 7 transformarea tabloului de prize, formula 8 cea dată de reflector, și formula 9 respectiv cele date de
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
nu erau pe perechi. Într-o singură poziție a comutatorului, Uhr nu făcea decât să emuleze 9 conexiuni realizate pe panoul de prize. Transformarea Enigma pentru fiecare literă poate fi specificată matematic ca un produs de permutări. Presupunând o mașină Enigma a armatei germane sau a forțelor aeriene, fie formula 7 transformarea tabloului de prize, formula 8 cea dată de reflector, și formula 9 respectiv cele date de cele trei rotoare. Atunci criptarea formula 10 poate fi exprimată ca: La fiecare apăsare de tastă, rotoarele
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
pot fi reprezentate ca rotațiile de formula 16 și formula 17 ale lui formula 18 și formula 19. Transformarea de criptare poate fi descrisă ca: În armata germană, comunicațiile erau împărțite într-un număr de rețele diferite, toate cu setări diferite pentru mașinile lor Enigma. Aceste rețele de comunicații erau numite la Bletchley Park "chei", și aveau asignate câte un nume de cod, cum ar fi "Red" ("Roșu"), "Chaffinch" ("Cinteza") și "Shark" ("Rechinul"). Fiecare unitate care opera pe o rețea primea o listă de setări
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
de comunicații erau numite la Bletchley Park "chei", și aveau asignate câte un nume de cod, cum ar fi "Red" ("Roșu"), "Chaffinch" ("Cinteza") și "Shark" ("Rechinul"). Fiecare unitate care opera pe o rețea primea o listă de setări pentru mașinile Enigma, valabilă o perioadă de timp. Pentru ca un mesaj să fie corect criptat și decriptat, atât transmițătorul cât și receptorul trebuiau să-și seteze mașina Enigma în același fel; selecția și ordinea rotoarelor, poziția de pornire și conexiunile de pe tabloul de
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
Rechinul"). Fiecare unitate care opera pe o rețea primea o listă de setări pentru mașinile Enigma, valabilă o perioadă de timp. Pentru ca un mesaj să fie corect criptat și decriptat, atât transmițătorul cât și receptorul trebuiau să-și seteze mașina Enigma în același fel; selecția și ordinea rotoarelor, poziția de pornire și conexiunile de pe tabloul de prize trebuia să fie identice. Toate aceste setări (care împreună formau, în termeni moderni, cheia) trebuia să fi fost stabilite anterior, și erau distribuite în
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
de pornire și conexiunile de pe tabloul de prize trebuia să fie identice. Toate aceste setări (care împreună formau, în termeni moderni, cheia) trebuia să fi fost stabilite anterior, și erau distribuite în cărți de coduri. Starea inițială a unei mașini Enigma avea câteva aspecte: Enigma a fost proiectată să fie sigură chiar și dacă este cunoscută cablarea rotoarelor de către adversar, deși în practică s-au depus eforturi considerabile pentru a o păstra și pe aceasta secretă. Dacă cablarea e secretă, numărul
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
de pe tabloul de prize trebuia să fie identice. Toate aceste setări (care împreună formau, în termeni moderni, cheia) trebuia să fi fost stabilite anterior, și erau distribuite în cărți de coduri. Starea inițială a unei mașini Enigma avea câteva aspecte: Enigma a fost proiectată să fie sigură chiar și dacă este cunoscută cablarea rotoarelor de către adversar, deși în practică s-au depus eforturi considerabile pentru a o păstra și pe aceasta secretă. Dacă cablarea e secretă, numărul total de configurații posibile
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
cablarea e secretă, numărul total de configurații posibile a fost calculat a fi de ordinul a 10 (aproximativ 380 biți); când cablajul este cunoscut și cu alte constrângeri operaționale, dimensiunea spațiului este redusă la ordinul a 10 (76 biți). Utilizatorii Enigma erau încrezători în securitatea sa din cauza numărului mare de posibilități; la acea vreme, nu era fezabil ca un adversar să înceapă măcar să încerce fiecare configurație posibilă într-un atac cu forță brută. Majoritatea cheilor erau păstrate în vigoare o anumită
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
folosind mai multe mesaje interceptate, ar putea ataca mesajele folosindu-se de analiza frecvenței. Poziția inițială era transmisă chiar înainte de textul cifrat. Metoda exactă utilizată era denumită "procedura de indicator"—slăbiciunile acestei proceduri au deschis calea primelor spargeri ale mașinii Enigma. Unele din primele proceduri de indicator a fost utilizată de criptanaliștii polonezi pentru a reuși primele spargeri cu succes ale mașinii Enigma. Procedura era ca operatorul să-și seteze mașina în conformitate cu lista de setări, care includea o poziție inițială globală
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
Metoda exactă utilizată era denumită "procedura de indicator"—slăbiciunile acestei proceduri au deschis calea primelor spargeri ale mașinii Enigma. Unele din primele proceduri de indicator a fost utilizată de criptanaliștii polonezi pentru a reuși primele spargeri cu succes ale mașinii Enigma. Procedura era ca operatorul să-și seteze mașina în conformitate cu lista de setări, care includea o poziție inițială globală a rotoarelor ("Grundstellung"), de exemplu AOH. Operatorul întorcea rotoarele până când literele AOH apăreau prin geamuri. În acel punct, operatorul își alegea o
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
era codificată de două ori, având ca rezultat o relație între prima și a patra, a doua și a cincea, respectiv a treia și a șasea literă. Această problemă de securitate a permis Biroului de Cifruri din Polonia spargerea sistemului Enigma dinainte de război încă din 1932. Totuși, după 1940, germanii au schimbat procedurile pentru a îmbunătăți securitatea. În timpul celui de-al doilea război mondial, s-au folosit cărți de coduri doar pentru setarea rotoarelor și a inelelor. Pentru fiecare mesaj, operatorul
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
decripta mesajul. Astfel, fiecare setare inițială era diferită și noua procedură evita defectul de securitate dat de dubla codificare a setărilor de mesaj. Această procedură a fost utilizată doar de Wehrmacht și de Luftwaffe. Procedurile Kriegsmarine de la transmiterea mesajelor cu Enigma mult mai elaborate și complexe. Înainte de criptarea cu Enigma, mesajele erau codificate cu ajutorul cărții de coduri Kurzsignalheft. Kurzsignalheft conținea tabele de conversie ale diferitelor propoziții în grupuri de câte patru litere. Erau incluse numeroase posibilități, cum ar fi chestiuni logistice
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
noua procedură evita defectul de securitate dat de dubla codificare a setărilor de mesaj. Această procedură a fost utilizată doar de Wehrmacht și de Luftwaffe. Procedurile Kriegsmarine de la transmiterea mesajelor cu Enigma mult mai elaborate și complexe. Înainte de criptarea cu Enigma, mesajele erau codificate cu ajutorul cărții de coduri Kurzsignalheft. Kurzsignalheft conținea tabele de conversie ale diferitelor propoziții în grupuri de câte patru litere. Erau incluse numeroase posibilități, cum ar fi chestiuni logistice cum ar fi realimentarea cu combustibil sau întâlnirea cu
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
combustibil sau întâlnirea cu navele de provizii, poziții, nume de porturi, țări, arme, starea vremii, pozițiile și navele inamice, tabele de date și ore. O altă carte de coduri conținea "Kenngruppen" și "Spruchschlüssel": identificarea cheii și cheile de mesaj. Mașina Enigma a armatei utiliza doar cele 26 de caractere alfabetice. Semnele erau înlocuite de combinații rare de caractere. Spațiul era omis și înlocuit cu X. X era în general folosit ca punct. Unele semne erau diferite în alte părți ale armatei
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
în cuvântul "acht" (opt) sau "Richtung" (direcție) au fost înlocuite cu Q (AQT, RIQTUNG). Două, trei sau patru zerouri erau înlocuite cu CENTA, MILLE și MYRIA. Wehrmacht și Luftwaffe transmiteau mesajele în grupuri de câte patru caractere. Kriegsmarine, utilizând mașina Enigma cu patru rotoare, avea grupuri de patru caractere. Numele sau cuvintele folosite des erau variate atât cât se putea. Cuvinte ca Minensuchboot (detector de mine) puteau fi scrise MINENSUCHBOOT, MINBOOT, MMMBOOT sau MMM354. Pentru a îngreuna criptanaliza, era interzisă transmiterea
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
erau împărțite în mai multe părți, fiecare cu propria sa cheie de mesaj. Pentru mai multe detalii, vezi traducerile lui Tony Sale ale „Procedurii generale” și ale „Procedurii pentru ofițeri și personal”. Au existat numeroase modele și variante ale familiei Enigma. Primele mașini Enigma erau modele comerciale de la începutul anilor 1920. Începând de la jumătatea acelui deceniu, diferitele ramuri ale armatei germane au început să folosească Enigma, efectuând un număr de modificări pentru a-i crește nivelul de securitate. În plus, mai
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
mai multe părți, fiecare cu propria sa cheie de mesaj. Pentru mai multe detalii, vezi traducerile lui Tony Sale ale „Procedurii generale” și ale „Procedurii pentru ofițeri și personal”. Au existat numeroase modele și variante ale familiei Enigma. Primele mașini Enigma erau modele comerciale de la începutul anilor 1920. Începând de la jumătatea acelui deceniu, diferitele ramuri ale armatei germane au început să folosească Enigma, efectuând un număr de modificări pentru a-i crește nivelul de securitate. În plus, mai multe alte țări
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
și ale „Procedurii pentru ofițeri și personal”. Au existat numeroase modele și variante ale familiei Enigma. Primele mașini Enigma erau modele comerciale de la începutul anilor 1920. Începând de la jumătatea acelui deceniu, diferitele ramuri ale armatei germane au început să folosească Enigma, efectuând un număr de modificări pentru a-i crește nivelul de securitate. În plus, mai multe alte țări au adoptat sau au adaptat designul Enigma pentru propriile lor mașini de cifrare. La 23 februarie 1918, inginerul german Arthur Scherbius a
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
1920. Începând de la jumătatea acelui deceniu, diferitele ramuri ale armatei germane au început să folosească Enigma, efectuând un număr de modificări pentru a-i crește nivelul de securitate. În plus, mai multe alte țări au adoptat sau au adaptat designul Enigma pentru propriile lor mașini de cifrare. La 23 februarie 1918, inginerul german Arthur Scherbius a depus o cerere de patent pentru o mașină de cifrare cu rotoare și, împreună cu E. Richard Ritter, a fondat firma Scherbius & Ritter. Ei au abordat
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
drepturile asupra patentului firmei Gewerkschaft Securitas, care a fondat Chiffriermaschinen Aktien-Gesellschaft (Societatea pe Acțiuni Mașini de Cifrare) la 9 iulie 1923; Scherbius și Ritter făceau parte din consiliul director. Chiffriermaschinen AG a început să facă reclamă unei mașini cu rotoare—"Enigma model A"—care a fost expusă la Congresul Uniunii Poștale Internaționale în 1923 și în 1924. Mașina era grea și masivă, și conținea și o mașină de scris. Măsura 65×45×35 cm și cântărea aproximativ . A fost introdus și
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
în 1924. Mașina era grea și masivă, și conținea și o mașină de scris. Măsura 65×45×35 cm și cântărea aproximativ . A fost introdus și un "model B", cu o construcție similară. Deși și ele au purtat numele de Enigma, atât modelul A cât și modelul B erau diferite de versiunile ulterioare: atât forma și mărimea, cât și funcționalitatea, prin aceea că lor le lipsea reflectorul. Reflectorul—o idee propusă de colegul lui Scherbius Willi Korn—a fost introdusă prima
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]