4,667 matches
-
intră la substrat. Primele două capitole ale ILR au fost realizate de două grupuri de cercetători care au pornit din extremități diferite: unul de la latină spre latina dunăreană, altul de la dacoromână și aromână spre formele lor primitive, rezultatul urmărit fiind fantoma românei comune. Capitolul din urmă, Influențe, tratează ca fapt secundar problema cheie a limbii române, redusă la: 1) influențe dinaintea secolului al IX-lea și 2) substratul autohton dacic. La primul punct autorii subcapitolelor întâmpină greutăți insurmontabile. Problemele rămân nerezolvate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Evului Mediu (mai ales până în secolul XIII), se mânca aproximativ la fel pe toată întinderea continentului, cu excepția spațiului mediteraneean aparținând Imperiului Bizantin, care păstrase în mare măsură gastronomia romană antică. Pretutindeni în afara acestei zone domnea ceea ce M.F.K. Fisher numește, în Fantoma lui Brillat-Savarin, „era tenebrelor“: „Gastronomia, ca toate celelalte arte, a slăbit, s-a clătinat, s-a rarefiat până la a cădea în ignoranță. Bineînțeles că în aceste regiuni oamenii mâncau: fiertură de cereale pentru cei săraci, carne friptă pentru bogați. Dar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
zise el. Arta de a imita este deci foarte îndepărtată de ceea ce este adevărat, și, dacă poate să execute totul, asta înseamnă, se pare, că nu atinge decât o mică parte din ceva, și această parte nu este decât o fantomă. Putem spune, de exemplu, că pictorul va picta un cizmar, un dulgher sau pe oricare alt meșteșugar fără să cunoască meseria niciunuia dintre ei; nu-i va face mai puțin să creadă că este adevărat, dacă este un pictor bun
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
al lumii fenomenelor, himere de la care Platon vrea să-l îndepărteze pe om pentru a-l introduce în universul transcendenței, literatura este o artă a imitației. Ea nu face decât să-l mențină pe om în greșeli grosolane. "Creatorul de fantome, imitatorul, zicem noi, nu înțelege nimic din realitate, nu-i cunoaște decât aparența, nu-i așa?" (601c) Platon consideră teatrul un fenomen cu atât mai periculos, cu cât posedă o forță de iluzionare aproape hipnotică, mult superioară celei a celorlalte
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
conceput acest model la nivel cât mai înalt, cât mai mare, cât mai perfect ce i-a fost posibil; însă modelul acesta pe care l-a împrumutat din istorie sau pe care i l-a creat imaginația ca pe o fantomă de seamă, nu este ea; dacă acest model nu ar fi fost decât la înălțimea ei, cât de slabă și de neînsemnată i-ar fi fost acțiunea! Când, prin muncă, s-a apropiat ea de această idee pe cât a fost
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acolo cu fermitate, înseamnă o pură chestiune de exercițiu și de memorie. Dacă ați fi asistat la repetițiile ei, de câte ori nu i-ați fi spus: "Ați reușit!..." de câte ori [nu] v-ar răspunde: "Vă înșelați!..." (....) odată ce s-a ridicat la înălțimea fantomei ei, se stăpânește, se repetă fără emoție. Așa cum ni se întâmplă uneori în vis, capul ei atinge norii, mâinile-i vor căuta cele două margini ale orizontului; ea este sufletul unui mare manechin care o înfășoară; încercările ei i l-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aprecieze și să aprecieze impresiile pe care le va face. În momentul acesta este o ființă dublă: micuța Clairon și marea Agripină." Comediantul nu joacă "din rărunchi", ci cu sânge rece, făcând referire la un "model ideal", un fel de "fantomă măreață", pe care și-a construit-o pornind de la cea imaginată de autorul dramatic. Acesta și-a elaborat propriul model cu referire la cel pe care i l-a oferit natura. Diderot modernizează această noțiune de "model ideal" pe care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
înfricoșător, chiar și pentru poetul care nu se mai recunoaște, și ne înspăimântă (...) așa cum copiii se înspăimântă unii pe alții ridicându-și hăinuțele scurte deasupra capului, agitându-se și imitând cum pot mai bine vocea răgușită și lugubră a unei fantome pe care o întruchipează." După cum arată Diderot aici, procesul de stilizare are loc la teatru în doi timpi. Este mai întâi fapta autorului dramatic ce stilizează realul, deformându-l prin prisma imaginației, apoi cea a actorului, care transformă, prin propria
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decât umbra. Claudel exploatează neîncetat realitatea și lipsa de realitate a umbrei. În Omul și dorința sa (L'Homme et son désir), scenariu de balet scris în 1917 în colaborare cu Darius Milhaud, un om adormit vorbește în vis cu fantoma unei femei moarte care pare vie15. În Femeia și umbra (La Femme et son ombre), fantoma femeii apare mai reală decât cea vie. Când războinicul spintecă Umbra cu sabia pe care o scoate din trup plină de sânge, adevărata femeie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sa (L'Homme et son désir), scenariu de balet scris în 1917 în colaborare cu Darius Milhaud, un om adormit vorbește în vis cu fantoma unei femei moarte care pare vie15. În Femeia și umbra (La Femme et son ombre), fantoma femeii apare mai reală decât cea vie. Când războinicul spintecă Umbra cu sabia pe care o scoate din trup plină de sânge, adevărata femeie moare. Numeroși vor fi autorii dramatici sau teoreticienii care, după modelul simboliștilor, vor dori să înlocuiască
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Orientalii nu au pierdut, după părerea lui, sensul acestei terori misterioase care este unul din elementele cele mai eficace ale teatrului, iar reprezentațiile lor exploatează neîncetat halucinația și teama. Una din piesele la care a asistat debutează prin intrarea unor fantome. Personajele "hieroglifice" apar mai întâi, cum explică chiar el, sub aspectul lor spectral, ca și cum ar fi fost halucinate de spectator. În Teatrul și ciuma (Le Théâtre et la peste), Artaud compară teatrul cu această pandemie înfricoșătoare care a bântuit imaginația
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cea a unei legende chinezești pe care Claudel a descoperit-o cu ocazia sejurului său în China, și care l-a marcat mult căci a povestit-o în mai multe rânduri, La Lanterne aux deux pivoines. Este o întâmplare cu fantoma unei femei moarte care vine, în timpul nopții, să-l seducă pe un tânăr. 16 Vezi analizele lui Henri Béhar, Jarry, le monstre et la marionnette, Larousse, 1973, coll. Thèmes et textes, și Jarry dramaturge, Nizet, 1980. 17 În 1896, Polonia
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
artefacte fantasmatice ale imaginației pseudoștiințifice).762 Jean-Bruno Renard identifica patru trăsături comune ale super-eroilor, atribute care oferă dovezi în plus ale ascendenței lor mitologice. Cel dintâi ar fi superputerea. Și primii eroi pulp posedau capacități superioare, chiar dacă nu super-puteri (astfel, Fantoma era curajos și puternic precum Ahile, iar Mandrake era șiret, itinerant și fidel precum Ulise). Puterile supraumane ale celor mai mulți eroi îi apropie însă de creaturile supranaturale ale mitologiilor și religiilor antice. Unii sunt plasați la intersecția unor domenii separate, între
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fond există ierarhii estetice și în lumea comics, reflectându-le pe cele mainstream).800 "Narațiunile super-eroice dau substanță miturilor ideologice ale societăților cărora li se adresează", personajele examinând realitatea din punctul lor de vedere, neobișnuit (ei fiind extratereștri, mistici, zei, fantome), în parabole moderne care amintesc de "Scrisorile persane" ale lui Montesquieu sau de "Micromegas"-ul voltairian, completează Reynolds. Aceste povestiri nu sunt alienatoare, ci înrădăcinate în familiar (amenințările sunt mai înfricoșătoare dacă sunt plasate pe fundal recognoscibil), iar valorile etice
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
său, care părea ciudat!... Acolo stătea de vorbă cu sine însuși și cu sufletul său... acolo vorbea cu Tudor, nepotul lui, cu prietenii săi, Anton, vânător neîntrecut, care descifra dâra lăsată pe cer de vindereu și Toma, înțeleptul pădurii... cu fantomele lor... Doar de-acolo se putea vedea cel mai frumos răsărit de soare, ori cel mai frumos curcubeu adăpandu-se din Prut, după ploaie... L-a văzut o dată... Cerul se întunecă brusc, ca de un fum gros; urmă o bubuitură tărăgănată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
curge sânge niciodată sunt doar idei îndrăgostite de pagina albă deasupra capetelor plutește înfiorarea unui artist pasăre hulpavă aripi răsfirate larg umbră rotitoare gânduri așezate unele sub altele botezate poeme la apa sufletului 21 iunie 2011 Repetenți Revin din uitare fantomele hâde, Vagoane cu morți, la peron, se opresc În mine, de-o vreme, istoria râde, Și chiar îmi rânjește absurd, nefiresc. Trăiesc și sunt mort, iată vestea finală, Chiar patul acesta îmi pare sicriu, Pe surse vin zvonuri, cu grabă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Să nu mai fiu al tău și tu a mea. S-ar bucura, sărmanii, să ne lase Închiși într-un azil uitat, mizer, Eventual cu mari dureri în oase, Eventual legați de-un pat de fier. Să ne prefacem în fantome, poate, Strigoi îndrăgostiți, fără vreun sfanț, Pe coridoare reci să dăm din coate Ca să primim, la preț redus, un lanț. Această isterie inumană Îmi pune jar sub gânduri, repetat, Iar eu sărut continuu trup și rană Și beau din tine
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
se tăvălea prin iarbă ibovnică depravată dornică de dragoste mirosea ațâțător a fân și a dezmăț nocturn cu sfârcuri strânse între dinți vămuite supte de vlagă sub coroana stejarului din fundul curții dinspre munte se prăvăleau nori mari încălecați de fantomele haiducilor iar tu țipai prelung ca o pasăre de noapte 11 august 2011 Sărutul de la marginea lumii eram doar noi stăteam la marginea lumii nu priveam în jos ca să nu amețim tu mușcai dintr-un măr verde iar eu îți
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mergem în parc, deși am fost o dată astăzi în parc. Acum și-a luat tableta și dinspre pat se aud chicoteli. Știu că nu mai e mult până mă va chema insistent să îmi arate ce monstru a construit. Ce fantomă cu seceră sau cum se dau niște copii spanioli pe un tobogan uriaș într-un parc de distracție din Barcelona. — Mama, te-ai hotărât unde mergem în vacanță ? — Nu. Tu unde vrei să mergem ? — Eu vreau să stăm acasă. Nu
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
în acest oraș relativ tânăr, o senzație bizară. Ciudad de Mexico îmi pare îmbătrînit de o istorie secretă pe care o presimt în aerul rarefiat la această altitudine de peste două mii de metri. Există orașe cărora le ajunge un mit, o fantomă, un monument ca să trăiască în umbra lor. Ca Elsinor, unde călătorul vine să-l caute pe nefericitul și melancolicul prinț al Danemarcei. Întregul Elsinor e vasalul unei legende, pretextul unui castel. La Ciudad de Mexico nu există, aparent, nimic din
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de ziare sau altă marfă, strecurîndu-se printr-o circulație aiuritoare; edificii ultramoderne, pe scările cărora somnolează uneori un bătrân, privind strada fără s-o vadă, ca statuile sculptate de strămoșii săi; o catedrală unde printre băncile de lemn lustruit simți fantomele zeilor azteci... nu poți să confunzi această atmosferă cu alta. dar nici nu reușesc să precizez, dincolo de detalii, ce anume o deosebește... Cândva, am aflat că indienii se împotrivesc în America arheologilor care, își zic ei, vor să le violeze
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
singur locul lui Tlaloc în ierarhia Olimpului aztec... Prin vârtejul ploii parcă se aud săgeți din alte timpuri înfîgîndu-se în trupurile acelor sacrificați, chiotele care salutau norii umflați de apă după ce aztecii priviseră, zile la rând, cu ochii uscați, cerul... Fantoma lui Tlaloc se îndreaptă în această noapte spre Veracruz. Și parcă un imens răpăit de tobe îi anunță trecerea. Plouă peste tunetele încîlcite ca un ghem de șerpi, plouă peste restaurantul unde după miezul nopții, când am sosit, am mâncat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
un regret. Am vorbit prea puțin sau aproape deloc despre Mexicul viu, despre Mexicul de azi. Cine îmi va citi jurnalul va spune, probabil, că n-am fost în Mexicul real, ci într-un Mexic al legendelor, al pietrelor, al fantomelor. Și nu va greși prea mult. Cum arată o cină într-o familie mexicană obișnuită? Nu știu. E, de altfel, principalul cusur al călătoriilor mele. În Egipt am fost de două ori. De fiecare dată, n-am văzut decât Nilul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu fusese în totalitatea facultăților mintale, dar totuși. Iar schimbarea a fost definitivă în ziua în care a cedat două sute de lire pe o sugativă de praf. S-a auzit o bătaie la ușă. Joy, albă la față ca o fantomă, se împletici înăuntru. —Scuze, am cam exagerat cu curățenia, realiză Ashling. Te-am trezit? —E în regulă. Trebuie să ajung în Howth să o văd pe mami, spuse Joy cu o figură disperată. Nu pot să o amân din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o barbarie zdrobitoare. Dinții sparți, care-i ieșeau din obrajii ciopârțiți, m-au făcut să-mi întorc privirea. L-am găsit pe Lee pe trotuar, ajutând la fixarea perimetrului crimei. Se uită prin mine, de parcă n-ar fi văzut decât fantomele din văzduh. — Junior Nash. Îți amintești? l-am abordat eu. Privirea lui Lee se focaliză pe mine. — Nu el a făcut asta. E un gunoi, dar n-a făcut asta. În stradă rumoarea creștea pe măsură ce alți și alți reporteri soseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]