4,972 matches
-
cu fața la perete. Frânt de oboseală, aștepta, așezat pe scaun, cu mâinile odihnindu-i-se pe genunchi cu palmele în sus. Își spunea că de acum înainte nu va mai picta niciodată, era fericit. Auzea strigătele copiilor, zgomotul apei și al farfuriilor. Louise vorbea. Când trecea vreun camion pe bulevard, ferestrele mari zăngăneau. Lumea era acolo, tânără, vrednică să fie iubită. Jonas asculta minunata larmă a oamenilor. Venind de atât de departe, ea nu mai zădărnicea acea forță fericită din el, arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
către tovarășul său. O apucară înspre biserică, ce se vedea pe deasupra caselor, ajunseră la marginea pieței, străbătură apoi alte străzi pline de noroi, peste care stăruia un miros agresiv de mâncare gătită. Uneori câte o femeie, în mână cu o farfurie sau o unealtă de bucătărie, își arăta pentru o clipă în prag chipul curios. Trecură prin fața bisericii, apoi pătrunseră într-un cartier vechi, strecurându-se printre aceleași case scunde, și, pe neașteptate, se auzi deslușit vuietul fluviului nevăzut, în spatele cartierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nonconformistă, continuă regizorul cu barba sprijinită în pumni. Repede sosesc și fripturile. Suntem cam înghesuiți. Neagu își retrage scaunul : el nu mănâncă, bineînțeles. Pentru băutorii adevărați mâncarea e umilitoare... Partenera mea vine mai aproape : mâinile ei lungi și delicate, deasupra farfuriei. Profilul e palid. Pare con centrată, absentă. Neagu trece farfuria uriașului, care golește conținutul într-a sa, așezând-o apoi alături, fără nici un cuvânt. Totul se petrece rapid, după o regulă statornicită, care nu mai are nevoie de explicații. Paharul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și fripturile. Suntem cam înghesuiți. Neagu își retrage scaunul : el nu mănâncă, bineînțeles. Pentru băutorii adevărați mâncarea e umilitoare... Partenera mea vine mai aproape : mâinile ei lungi și delicate, deasupra farfuriei. Profilul e palid. Pare con centrată, absentă. Neagu trece farfuria uriașului, care golește conținutul într-a sa, așezând-o apoi alături, fără nici un cuvânt. Totul se petrece rapid, după o regulă statornicită, care nu mai are nevoie de explicații. Paharul rămâne, însă, neatins. Sărbătoritul până la urmă se retrage spre noi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lui Neagu, vin din dreapta, din apropiere. Capul Balaurului pare gata să vină spre noi, ca o sferă de plumb ce se rostogolește pe masa de biliard de la o țintă la alta, de la unul la celălalt, să ne izbească fiecăruia frunțile. Farfuriile se clatină, pornesc, se ating, schimbă poziția, se înlocuiesc, revin, încremenesc iar, cum au fost. Oase ronțăite, coada unei așchii de cartof prăjit, rana tăiată în resturile de carne învechită, dormind în gelatina sosului sleit, sub protecția obosită a cuțitelor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sosului sleit, sub protecția obosită a cuțitelor și furculițelor inutile. Și un castron mare, ca un iaz verzui, în care plutesc cozile gogoșarilor, capete de castraveți, gogonele cu burțile sfârtecate. Capetele noastre se aliniază, retezate, în careu, pe masă, printre farfurii și furculițe. Dovleacul răscopt și rumen al Balaurului, cu polii aprinși, sângerii. Efigia prelungă a Regizorului, iarba îngălbenită a bărbii lui mătăsoase. Masca de carton mâncat de molii a Studentului, cu dantura cuneiformă. Marmora lustruită a capului farmacistului stă vizavi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În ușă se mai întoarce o dată, cu un scurt semn cu mâna, în care ține poșeta. Cu cealaltă se sprijină, ușor aplecată, în baston. ...Capul ei se apropie, se depune pe masa netedă și albă, de pe care au dispărut măștile, farfuriile, paharele. Coama sârmoasă a părului ruginit, de aceeași culoare cu fața cărămizie. Ceafă viguroasă, rotită lent. Se vede lobul îndelung ornamentat al urechii. Nările mari. Din nou fruntea rugoasă. Lentilele, în spatele cărora răsare, treptat, chipul de altădată... Prelung și palid
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acces la litoral. Pat la hotel, plajă cât vrei, băutură cât vrei, mâncare cât ți se dă. Înguste porți laice, de sticlă, modeste temple unde se celebra supremația clipei. Cercetă chipurile obosite. Câte o friptură grasă, de porc, în fiecare farfurie. Sticle de bere, de vin, de rachiu... cunoștea ritualul. La fiecare colț de stradă, cuplul de milițieni înarmați, câinele-lup între ei. Zumzetul rămase treptat în urmă. Nu se decidea să revină la hotel. Somnul pieri, pierduse oboseala. Suflul nopții îi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de la care a păstrat decența și dragostea pentru câini. Și pentru mașini, firește ! Proprietarul unei jucării adorabile, cu carcasă roșie, Fiat 600. Își poartă cu grijă părul frumos ondulat, graseiază plăcut. Amic cu domnul Pasăre, un bărbat chel ca o farfurie, cetățean modest și bun meseriaș. Luminița Creangă : înaltă, buzată, mare schioară. Iat-o și pe Mina : grațioasă, înceată, cu vicleșuguri ademenitoare și accentul încântător, de străină. Sunt trei în jurul ei, firește : distinsul domn Varlam, cu excesul său de maniere interbelice
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
subretele, telefonistele, dactilografele. Clanul micilor vânzătoare din magazine, cu figurile lor șirete și dulci, lunecând, ca niște țipari, trăgându-l după ele, noapte de noapte. Sila scăzuse cu timpul. Un dezgust scăzut și urât, ca sosul scârbos, sleit pe marginea farfuriei... Buzele strâmbate, știa, nu-și putea reține ticul. Trecu palma peste frunte și peste păr. Becul se stinsese, uitase de liftul care o aștepta. Ce caută aici, zi de zi, printre acești soldați de plumb, cu riglă și cronometru ? Desenatoare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
merită privite, legătura cu astrul nostru îngăduitor : iată, arătătoarele prelungi, ca și cum și-ar întinde mădularele, distilându-și veninul, puterile, subțiindu-le, pregătindu-le pentru aventurile unei noi zile. Primul venit : modestul domn Pasăre. Ochii micuți, gămălii negre. Chelia ca o farfurie. Aceiași pantaloni negri, lucioși. O găsește pe doamna Mitulescu la locul ei, cu capul înfundat în palme. Al doilea venit al acestui început de săptămână : tânărul inginer A.P. Insomnie, cine știe, sau o fi dormit adânc, trezindu- se devreme, într-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeților, și a plăcut lui Irod. 7. De aceea i-a făgăduit cu jurămînt că îi va da orice va cere. 8. Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: "Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!" 9. Împăratul s-a întristat, dar din pricina jurămintelor sale, și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10. Și a trimis să taie capul lui Ioan în temniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
a întristat, dar din pricina jurămintelor sale, și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10. Și a trimis să taie capul lui Ioan în temniță. 11. Capul a fost adus într-o farfurie și dat fetei, care l-a dus la mamă-sa. 12. Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat, și s-au dus de au dat de știre lui Isus. 13. Isus, cînd a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
ale diviziei. Fiindcă întîrziase, Bologa nu mai vru să treacă prin sala cea mare, ci coti prin ogradă și intră în tindă, unde câțiva soldați spălau vase, ștergeau tacâmuri, desfundau sticle, în vreme ce alții veneau de pe coridor, de la bucătăria îndepărtată, cu farfurii pline cu mâncăruri ori cu butelii de vin... De aici o ușă dădea direct spre popota mare, iar alta, în stânga, spre cuibul trecătorilor. Un soldat se repezi și deschise lui Bologa. În odăiță erau numai două mese lungi și o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ne fie trecute cu vederea! Klapka dădu din cap cu un surâs indulgent, care însă nu se potrivea deloc cu lumina ciudată din ochii lui bulbucați. Gross vru să protesteze, dar tocmai atunci ușa se deschise și soldatul intră cu farfuriile pline, așezîndu-le dinaintea lui Bologa. Peste câteva minute, după oarecare șovăiri, convorbirea se aprinse iarăși, mai ales între Gross și Varga. Apostol Bologa înghițea în silă. Deși nu luase nimic în gură de la prânz, nu-i era foame. Se simțea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
scăpat dintr-o cameră de tortură și parcă toate zbuciumările ar fi rămas acolo, în satul cu spânzurătoarea... De afară cobora o înfumurare de lumină, în care se conturau vag intrarea adăpostului, masa improvizată, cu hărți, compasuri, cărți și niște farfurii goale, apoi aparatul telefonic în perete, două scaune fără spate, aruncate la o parte... Auzea ploaia monotonă, plicticoasă, adormitoare și se bucura că în creieri îi furnicau, ca și altădată, numai reflectoare, tunuri, muscali, hărți, decorații... Spre seară veni căpitanul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fie și în gând... Petre ieși pe afară după treburi, făcând semn fetei să plece și ea, să lase pe locotenent să se odihnească puțin. Ilona nu se clinti, parcă n-ar fi înțeles semnele ordonanței. Apostol, cu nasul în farfurie, se silea să rupă tăcerea și se necăjea că nu găsește ce să vorbească. În sfârșit, o întrebă brusc, fără să o privească: ― Românește nu știi, fetițo? ― Știu puțin, dar pe-aici toată lumea mai mult ungurește vorbește, c-așa-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
unei hotărâri neîndreptățite, când e în joc onoarea unei domnișoare... ― Hotărârea mea e nestrămutată, domnule Domșa, îi răspunse Apostol cu același calm imperturbabil, după ce, în vremea cât vorbise avocatul, mâncase tacticos, ciugulind cu mare băgare de seamă toate oscioarele de pe farfurie. Și e nestrămutată fiindcă nu mai iubesc pe domnișoara Marta! ― Cum n-o mai iubești? De ce? întrebă Domșa, căscând mari ochii. ― De ce! Pentru că n-o iubesc! zise Apostol, ștergîndu-și gura cu șervetul și uitîndu-se surâzător la doamna Bologa, care ședea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și speriați, deși cu nici unul n-a vorbit decât nimicuri, cum zicea dânsul. Acuma înțelegea și schimbarea, și spaima lor, acuma simțea că toți s-au ferit de el pentru că n-a îngăduit Martei să grăiască ungurește. Plecă ochii în farfuria goală, ca și cum n-ar mai fi putut îndura privirea mamei sale. Din clipa aceasta însă toate cuvintele ei i se încuibară în inimă ca niște spini și rămaseră acolo, încremenite într-o durere amară. Apoi, când glasul doamnei Bologa tăcu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vremea cinei, senin, ba găsi de cuviință să și glumească, la masă, cu Rodovica, amintindu-i cum s-au bătut odată, în copilărie, ca orbeții, pe malul Someșului. Slujnica se zăpăci, râse, vru să umble mai sprintenă și scăpă jos farfuriile murdare, lângă doamna Bologa, făcîndu-le țăndări. Ca să nu strice cheful domnișorului, stăpâna își reținu dojenile aspre ce-i stăteau pe limbă pentru Rodovica, sperând în taină că Apostol îi va povesti din fir în păr ce-a pățit cu notarul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Mai bine șezi colea, odihnește-te puțin și să ciocnim ouă roșii, că e a doua zi de Paști. Și, în vreme ce Klapka se așeză la masă, aiurit, Apostol ieși în tindă și se reîntoarse apoi împreună cu Ilona, care aducea o farfurie cu ouă roșii și alta cu pască și cozonac. Căpitanul se sculă în picioare și, foarte galant și încurcat, zise către Ilona: ― Adineaori am fost rău-crescut... dar n-am știut că... am crezut că... să mă ierți... Deși nu știa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i Dumnezeu, căpitane! Atunci însă, parcă exuberanța I-ar fi rușinat, se uită la Klapka o clipă și urmă cu alt glas, foarte schimbat: ― Vorbesc, vorbesc și... Nu te supăra! Mi-e plină inima... Te rog! adăugă zâmbind și arătând farfuriile de pe masă. Sunt făcute de logodnica mea... O cheamă Ilona... Șezi! De ce stai în picioare? Se așezară amândoi. Klapka îmbucă din pască și vorbi mestecînd: ― Îmi aduc aminte când ai fost pe la mine, pe front... Știi, când cu ofițerul român
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mă iertați și să nu vă supărați!... Eu aș fi lăsat-o, ca și ieri... dar domnul căpitan tot prin ogradă se învîrtește și, dacă ne-ar prinde, Doamne ferește... Am să vă aprind lampa când o veni băiatul să ia farfuriile, că încă nu s-a întunecat de tot. Glasul plutonierului rămase în sufletul lui Apostol ^i după ce se închise ușa, ca un izvor de speranțe luminoase. Ii bătea inima năvalnic, voioasă. Îi părea rău că n-a trimis o vorbă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ne duceai pe toți pe brațe, la neveste, și ziceai doamnelor, acesta este soțul dumneavostră, Îmi face o deosebită plăcere să vi l Înmânez În condiții un pic afumate. Al dracu’ erai și tu... Tresărind, Gicu saltă un castravete din farfuria cu murături, apucă și o bucată de pastramă de lângă mămăligă și plescăie a Încântare. Tovarăși, că domni nici nu pot să vă mai spun, nu ne-a fost ușor... Iată că semnarea acordului cu FMI-ul ne dădu prilej de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
zis popa vorba asta mare parcă i-am și văzut pe drăcușorii ăia cum agitau pașapoartele, mi s-a răcit vinu-n pahar. Că pe un pașaport scria Sandu Șpriț. Gicu ridică din umeri și Înmoaie o bucată de chiflă În farfuria cu mujdei. Păi și tu, Sandule, bagi totul În seamă? La ce-ți trebuie ție pașaport, te duci la Butimanu, la pescuit, cu pașaport? N-ai nevoie de pașaport pentru Butimanu, așa că Sarsailă te-a ratat! Gore bate din palme
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]