51,126 matches
-
Solitarul. -Mai bine zis, Google în persoană ! râse Americanul. Papa, învins, căută scăpare chiar la Flower-Power: -Hai, zi-i mai departe... Aceasta așeza preocupată pe o farfurie felii de kiwi alternând cu bucăți de tangerine și felii de banană. În final, împinse opera către Miramoț, care exclamă plăcut impresonată: -Mi-ai oferit portretul tău?! O floare desăvârșită! -Mă bucur că-ți place... Apoi, condescendentă excesiv în scop terapeutic, i se adresă colegului : -Papa, ce să-ți zic, cel mai greu era cu
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
ochii - scobiți în pulpa vinetei, îmbogățiți cu două lucioase măsline ce însuflețeau chipul animăluțului. Tot din cuțit, desenase prin decupaj, liniile gâtului, niște pararele verticale, cele ale capului, ale trupului, o minunăție multilineară dând expresie micuței zebre, ce mai?! În final, unise componentele printr-un smoc de scobitori de plastic, păgubindu-mă de niște accesorii multicolore pentru servitul antreurilor, deh! Secționând în lung și pieziș o altă vânătă, dăduse întruchipare unui delfin șugubăț și strălucitor cu pieptul din pulpa decojită. Pe
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
reperată. Constată că și ea e în brațele lui Morfeu, la fel de frumoasă, la fel de ispititoare ca-n semi-lumina clubului... Așezată pe pat, ține-n mâini o minusculă oglindă în care privește intens, mai întâi cu interes, apoi cu stupoare și, spre final, cu adâncă mulțumire. După ce-i proiectează în oglindă imaginea hotărâtoare, parcurgând traseul luminos în sens invers, el revine în starea de veghe, nu înainte să perceapă nerăbdarea ei de a trece prin noapte și prin ziua de mâine mai repede
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
Nicolas câștigase chiar mai multe suflete la credință, decât ar fi câștigat prin predici îndelungi, zilnice. Multă lume cunoscuse măreția noii credințe, căutând să urmeze întru-totul Cuvântul Evangheliei și a minunatelor ei învățături! FINAL Referință Bibliografică: Frați de suferință (2) - Final / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
din magazin și cele din depozit. Au amenajat și un birou, ceva mai mare decât cel din Ciulnița, în care au adus o casă de bani, ultimul tip, care avea pe lângă chei și un cod cu cifru de acces.În final, l-a chemat pe Mache și i-a spus: - Marinache, eu sunt destul de bătrân ca să pot conduce cu atenție o afacere așa de mare. Îți place cum am mobilat biroul? De mâine, tu ești șeful! Aici va fi biroul tău
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
numără-mă acum numără-mă mâine aliniază-mă unde vrei dar lasă-mi liber cerul când ochii îl caută pe El când în mine ruga crește neîncetat când prin tine îmi văd orbirea de patruzeci și șase de ani la final cântă-mi și lasă-mă să nu te număr să nu te aliniez te desenez pe o filă curgătoare atunci când într-o zi de martie cerul a lăsat soarele să clipească larg din ochiul de vis al copilei cu ochii
NUMĂRARE ALINIERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377254_a_378583]
-
Eu sunt mai tare decât șarpele. Nu spun de ce. Enter a world of surprise. Noaptea am visat un cutremur. Nu muream, visam, vedeam, plafoane, praf, totul cade în tăcere, apoi în vuiet, nu sunt speriat, chiar bucuros, a venit un final, va veni un început. De mult n-am recitit O MIE ȘI UNA DE NOPȚI, singura carte ( ediție restrânsă de Eusebiu Camilar) pe care am citit-o integral. Eu nu citesc nicio carte integral. Nici nu am iubit integral pe
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
vin cascadă peste mine Și șovăind, călcând peste ruine, Îmi depăn viața ce-am trăit cândva. Năframa amintirilor se-așterne Peste trecutul zbuciumat și slut Și în bătăi de orologiu cerne Trăiri și vorbe, idealuri terne Ce n-au avut final, doar început. Nu pot să-mi amintesc intrarea-n lume, Nici primul pas, primul cuvânt, s-au dus... Am răsărit, m-am înălțat spre culme, Firav la început și fără nume, Astăzi sunt clipe care au apus. Oare mai am
O NOUĂ ZI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377287_a_378616]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Reflectii > ALEXANDRA MIHALACHE - AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului „Poezia vindecă rănile create de rațiune”. (Novalis) „Coroana literaturii este poezia. Poezia este finalul și țelul literaturii.Ea reprezintă cea mai sublimă activitate a minții umane; constituie atingerea frumuseții și delicateții.” ( W. Somerset Maugham) Poeta Aura Popa ne vindecă rănile interioare, atingând frumusețea și delicatețea prin versul său deosebit. Originalitatea cu care creează o
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Spera ca centrul orașului să nu aibă aceeași soartă, iar arhitecții să fie ceva mai inspirați. Schema de sistematizare pe care a avut ocazia să o vadă la o expoziție de ziua recoltei, arăta frumos, însă cine știe ce vor construi în final? Au mers pe faleză și, când au ajuns în dreptul fostei nave regale cu pânze, „LIBERTATEA”, acum local de alimentație publică, au intrat în salonul de cofetărie, unde au cerut câte o prăjitură și o casată. Pepsi Cola era cald, așa că
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
care să aducă necesarele corecții în ceea ce privește rolul statului și al societății laice în viața umanității căzute. Credința că un stat întreg ar putea − prin aceasta simbioză − deveni creștin s-a dovedit a fi fără suport și s-a constituit in final în marea tragedie a Bizanțului ( ). S-a dovedit ca "simfonia" gândită de Împăratul Iustinian a fost o utopie, Bizanțul nereușind să devină un imperiu creștin universal așa cum s-a dorit de aceea, dacă în planul ideatic cel puțin, Biserica și
BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ÎNTRE IDENTITATE CONCRETĂ ŞI AUTOCEFALIE RODNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382045_a_383374]
-
pentru pian, Triptic maramureșan, Mândruță bucovineancă, Frunză verde mărăcine, Badea-l meu e humorean, Satul meu bucovineran, O, lele Frevoniță, Are lelea, are măi!, Uite, mamă, Ionel, Aoleu, frate Peline! și romanța Din scrisori facem palate, versuri Marin Voican-Ghioroiu. La finalul spectacolului, artiștii susmenționați cu întreaga sală i-au cânta „MULȚI ANI TRĂIACĂ!”, iar maestrul Constantin Arvinte, la ovațiile și aplauzele care au continuat minute în șir, profund emoționat ne-a adresat din inimă, cuvinteel: „VĂ IUBESC!” , iar un adevărat vulcan
CONSTANANTIN ARVINTE, CONCERT ANIVERSAR LA 90 DE ANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382122_a_383451]
-
grav, pentru cei în cauză, tatăl Lorenei amenință că instanțele vor intra în posesia casetelor compromițătoare dacă nu i se eliberează copila. Din ordinul Rechinului, este pus sub urmărire, i se fac percheziții la birou și la domiciliu și, în final, pentru că nu se găsesc casetele, se ia hotărârea de a fi lichidat. Oameni de bine îl ajută pe inginer. Este prevenit și acesta se hotărăște să dispară din localitate, după ce organizează transferarea soției sale, Mira - inginer la aceeași uzină și
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
Nu avea curaj să meargă la Slatina. Teama pentru ea și teama pentru părinți, inoculată de cei doi răpitori, au hotărât-o să ia această decizie. Urmează să parcurgem momente și etape, zile și ani, de la acest moment și până la finalul cărții, însoțind eroina și toate personajele apărute în viața ei, oameni de mare omenie, care au ajutat-o necondiționat să depășească toate situațiile grele. Unele sunt tensionate, pline de neprevăzut, altele visate, sperate și parcurse cu toată hotărârea înspre atingerea
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
a fost bandajat și îngrijit cât de cât, în Constanța, la spitalul de urgențe... Și această carte, plină de suspans, împliniri și sentimente, poate fi numită roman, întrucât îndeplinește toate condițiile specifice speciei literare. Spre deosebire de primul roman, acesta are un final fericit, cel puțin de moment. Cei doi protagoniști se simțeau stăpâni, în dragostea lor, pe mare, plajă, cer și soare. Lorena menționează în jurnalul său: „ Eram fericiți. Râdeam... și glasurile noastre se auzeau ca un ecou, undeva departe... dincolo de țipătul
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
tânără: Opusul a ceea ce faceți voi. (Copiii continuă să râdă și să alerge. În joaca lor unul dintre copii își pierde telefonul. Fără să sesizeze pierderea telefonului pleacă din locul unde se află cele două femei.) Femeia tânără: Într-un final e liniște. Cum te mai simți, bunico? Bătrâna: Încă nu am murit. Femeia tânără: Cum poți să vorbești așa? O să mergem la spital și o să te faci bine. (Femeia tânără observă telefonul pierdut de copii. Se duce spre obiectul pierdut
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
este truda ce îngenunchează omul, Recile sudori transformă îndărătnicu-n supus, Redescoperind valoarea, Infinitul și atomul, Se unesc în ADN-ul Domnului Cristos Isus. Suferința este focul care arde în cuptoare, Lămurind zgura de aur, stânca de trestie și fân, Dar finalul știm cu toții, ca-ntr-o apă curgătoate, Valul vine, valul trece, numai pietrele rămân. De aceea prelucrarea, cât ar fi de dureroasă, Știu că e pentru o vreme, vremea timpului de har, Fiecare curățire mă apropie de Casă, Mulțumesc Preasfinte
SUFERINȚA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382244_a_383573]
-
din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului Cu toții am fost îndrăgostiți, de cineva cu totul special, i-am dat multă iubire,mulți ani din viață și paradoxal, nu am crezut că se vor pierde toate ușor în ceva banal, în final nu ne-a rămas nimic din tot cea fost așa de cordial. Am dăruit și investit mai multe nopți și multe alte zile, am crezut în sinceritate,nu ne-am îndoit de cuvintele abile. Am crezut în devotament și multe
IUBIREA NU DĂ REST de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382253_a_383582]
-
ceva alb ce venea de departe, un fel de voal ce se schimbă în fel de fel de nuanțe. Nestatornic, albul acela se transformă când în gry cenușiu înverzit pe la capete, când se pată de un alb intens, ca în final, să rămână o ceață roșiatica prin care bâjbâiam căutând o ieșire. Afară totul era un amalgam de impulsuri, de culori fără sens și sunete fără finalitate. Parcă urcăm o spirală unde culorile începeau să intre în forme, apoi în imagini
MEMORIA ANTICIPATIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382292_a_383621]
-
vine Judecată de Apoi! An de an, aproximativ din Anno Domini 94, vine sfârșitul lumii adus de cei patru cavaleri apocaliptici - infernus rex, gladius magnus, iniustitia, moris - și după ei vine, tot vine, Mesia cu Judecată de Apoi ce este finalul revelațiilor. Punct și de la capăt. Vechiul Testament începe cu Geneză - Facerea Lumii, care după cei ce au imaginat-o și au scris-o, ar fi fost în urmă cu peste nouă mii de ani, iar Noul Testament sfârșește cu Apocalipsa - Sfârșitul Lumii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93099_a_94391]
-
înțeles. Unde-i, oare, ,,Primăvara (1)” ? Fire inocentă - ca stropii de rouă (sudoarea privighetorilor, care s-au ostenit, cântând toată noaptea), sfielnică precum dalbul ghiocel biruind mantaua de hermină a zăpezii -, Cristina Mariana Bălășoiu ne invită să zâmbim copilărește în finalul iconiței lirice titrată ,,Ciobănaș la oi am fost”, care ne duce cu gândul la spiritul versurilor lui Ioan Stan Pătraș, pictate pe crucile în culori vii din insolitul, unic în lume, Cimitir Vesel din Săpânța, Maramureș. Pastelul ,,Ciobanul, oile și
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
involuntare, pare a fi și poema de notație, în două strofe, dintre care o cităm pe prima: Sta cuminte și căta/ Cum să prindă pasărea,/ În cuib, la ea, mâna băga,/ Cu ea puțin se juca...” - cele trei puncte din finalul deschis al acestui prim catren ne îndeamnă să continuăm: Și păsărica mângâia,/ Tandrul copil de peruzea”... Doamne, ferește-ne! Cine știe ce se mai poate întâmpla... Notabilă este poema cu final mortal ,,Pescarul pescuit de pește”, pe care un artist vizual redutabil
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
mâna băga,/ Cu ea puțin se juca...” - cele trei puncte din finalul deschis al acestui prim catren ne îndeamnă să continuăm: Și păsărica mângâia,/ Tandrul copil de peruzea”... Doamne, ferește-ne! Cine știe ce se mai poate întâmpla... Notabilă este poema cu final mortal ,,Pescarul pescuit de pește”, pe care un artist vizual redutabil o poate transpune într-o gravură ori într-o pictură cu smalțuri argintii. Jucăușă este ,,Alcătuirea unei flori”, care se dorește o satiră înțepătoare la adresa unei profesoare: Toată lumea vreau
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
satul Căciulătești” se derulează într-un evident ritm de folclor muzical și de joc popular: ,,Apa-i rece, la izvor,/ De sete, nu am să mor,/ Întunericul ne-așteaptă,/ ROATA (s.n.) s-o jucăm la poartă” - pentru a îngemăna, în final, zvâcnete viguroase de chiuituri oltenești sau de țâpurituri oșenești: vocea I. ,,Să treceți, voinici, prin foc,/ Fetele s-aibă noroc!; vocea a II-a. ,,Focul dragostelor mele/ A ajuns până la stele.” Sau ...I. ,,Carul Mic și Carul Mare/ Luminează pe
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
de la Filologia din „Haidelbergul Ardealului”, cum frumos numește domnul Lădariu Clujul... Iar din cetatea Sighișoarei a poposit în „cetatea” noastră de lumină, un menestrel modern, folkistul Traian Comșa, care a cântat un cântec pe versurile poetei sighișorene Anda Voican. La finalul manifestării a venit rândul „greului” serii, invitatul de la Antipozi, George Roca. Speech-ul domniei sale a fost unul echilibrat (că tot suntem la echinocțiu), cu multă trăire, sentiment, și cu mult umor, vorbe de duh. Chiar în titlul cărții domniei sale, „Căutând
Punţi de lumina SPOR DE LUMINĂ LA ECHINOCŢIU [Corola-blog/BlogPost/93095_a_94387]