3,561 matches
-
cafeaua cu zahăr ca oamenii, nu-i era teamă de cântar, n-auzise în viața lui de zaharină, dieta clinicii Mayo, "puncte", "fără sare și grăsimi". Ca toți oamenii grași, Azimioară avea impresia că mănâncă extrem de puțin. Era în permanență flămând, dispus la orice oră să se așeze la o masă completă de patru feluri, evita să se cântărească, îi plăcea să facă piața și adora bucătăria cu mecanismele ei complicate. Aluziile la gabarit le primea cu calm filozofic: "Chestie de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ai juca ca nuca-n ciur La străini tot nu ești bun, De-ai juca ca aluna Străinu-ți bagă vina; Că să aibă strinul vreme Către mine - ar tăia lemne Și să aibă strinul rând Zău m-ar ținea tot flămând; De-ar urla valea de zamă Din strin dracu-a face mamă, De-ar urla valea de lapte Din strin dracu a face frate. 113 F... -ți morții, țară strină, Cum mi-ai făcut barba lână, Obrazul scoarță bătrână. 114
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca focul ars pătrundeau în rărunchii fetei. - Aruncă peria - zise fata. Făt-Frumos o ascultă. Și de odată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure neagră, deasă, mare, înfiorată de un lung freamăt de frunze și de un urlet flămând de lupi. - Înainte - strigă Făt-Frumos calului, care sbura asemenea unui demon urmărit de un blestem prin negura nopții. Luna palidă trecea prin nouri suri ca o față limpede prin mijlocul unor vise turburi și seci. Făt-Frumos zbura... zbura necontenit. - Mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acolo era largul meu și strâmtul tău - de-acu ești prea bun la D-zeu și nu te lasă să te mănânc (știi D-ta, că sub pământ era locul dracilor). Și omul se face nevăzut. Da băietul era saracul flămând, da el uitase că are merele cele-n sân și cheia ceea. Se ia el ș-aleargă, ș-ajunge la casa mîni-sa. Da, știi d-ta, el era leneș, da era de duh, nu așa (parcă numai la Dv. sunt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de votare, perioadă la care a fost nevoie să se adauge încă o jumătate de oră pentru ca alegătorii care se îngrămădeau în clădire să-și poată exercita dreptul de vot, când, în sfârșit, membrii prezidiului și delegații partidelor, extenuați și flămânzi, se aflau în fața muntelui de buletine care fuseseră descărcate din urne, a doua solicitare de urgență făcută la minister, grandiozitatea sarcinii pe care o aveau în față i-a făcut să freamăte de o emoție pe care nu au ezitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ministerul plătea factura, apoi se săpuni lent și din nou curse apa pentru a-i îndepărta de pe corp restul de murdărie, atunci memoria îl transportă în cârcă cu patru ani în urmă, când toți erau orbi și rătăceau imunzi și flămânzi prin oraș, dispuși la orice pentru un rest de pâine uscată acoperită de mucegai, pentru orice ar fi putut fi ingerat, cel puțin mestecat, astfel încât să înșele foamea cu sucurile sale sărace, și-o imagină pe soția medicului conducând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
zis, dar să știi că vorbesc serios. Din giuvaierele înțelepciunii mele. Câteva ponturi după o viață de rânit în tranșeele experienței. Șarlatanii și potlogarii conduc lumea. Pungașii stăpânesc. Și știi de ce? — Spune-mi, maestre. Sunt numai urechi. Pentru că sunt mai flămânzi decât noi. Pentru că știu ce vor. Pentru că ei cred mai mult în viață decât credem noi. Poate tu, Socrate. Eu, dacă n-aș fi flămând tot timpul, n-aș avea burtoiul ăsta gigantic. — Tu iubești viața, Tom, dar nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lumea. Pungașii stăpânesc. Și știi de ce? — Spune-mi, maestre. Sunt numai urechi. Pentru că sunt mai flămânzi decât noi. Pentru că știu ce vor. Pentru că ei cred mai mult în viață decât credem noi. Poate tu, Socrate. Eu, dacă n-aș fi flămând tot timpul, n-aș avea burtoiul ăsta gigantic. — Tu iubești viața, Tom, dar nu crezi în ea. Nici eu. — Încep să nu mai înțeleg. — Gândește-te la Iacob și la Esau. Ți-i amintești? — Aha. Da. Acum pricep. — O poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nimic, dar eu încep să mă întreb dacă tânăra aceasta dominatoare, inteligentă, nu este cumva soluția pentru problemele mele. Nu M.F.P.-uri eterice, ci o femeie nemăritată, disperată să pună mâna pe un bărbat. Un buldozer. O tornadă. O muierușcă flămândă, vorbăreață, care îl poate strivi pe băiatul nostru, punându-l cu botul pe labe. Pentru a doua oară în după-amiaza aceea, decid să îmi păstrez ideile pentru mine și să nu-i spun nimic lui Tom. Conform promisiunii lui Stanley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Să mai spună cineva că românii nu sînt o echipă ! Echipa lui Gargantua... Țara lui Călin Țara lui Gargantua... Nici n-am deschis bine gura și mi-a ieșit porumbelul. Așa ne-a fost dat, să fim un neam de flămînzi ! - s-a oțărît un cititor. Hai, fugi cu ursu’ ! - mi a zîmbit cu gura plină de cuvinte tizul meu de peste gîrla Atlanticului, Călin Mihăilescu. Care Gargantua, monșer ? Ce-i porcăria asta, ce-i cu dulcegăriile astea nesărate ? Nu mă fierbe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
încărcată de primejdii. LUNI 22 DECEMBRIE Un început de săptămână greu 1 A m un obraz dolofan, cum nu l-am mai avut dincopilărie. Parcă aș fi cu gura plină. Nu mi-arsta rău, dacă celălalt n-ar arăta, în schimb, flămând, ba chiar flămânzind de multă vreme. Deci jumătate din față e îmbuibată, jumătate lihnită. Descoperirea am făcut-o de cum am deschis ochii. Am simțit boala în mine. M am speriat și, desculță, m-am dus până la oglindă. Și-acolo am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sau de arma ucigașă a vânătorului. Acum Țup-Țupăilă are blănița gri, aproape albă și de multe ori lasă ninsoarea să îl acopere ca o căsuță ocrotitoare, iar ca ferestre rămân doar nările afară, topind zăpada cu respirația lor caldă. E flămând iepurașul nostru. Iarba e la mare adâncime, pentru că zăpada s-a înălțat cât un munte în urma viscolului de săptămâna trecută. Copăceii din pădure sunt înghețați, așa că urecheatul nostru a ieșit la marginea pădurii și privește dezorientat încotro s-o apuce
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
creatori duc nedumeririle epocii spre mister. Nu orice femeie poate transforma frumusețea în mister. Există întrebări mai durabile decât piramidele egiptene. Apetitul cognitiv ne-a debarcat din rai. Alergăm după propria noastră definiție. Există două filosofii: a sătulului și a flămândului. S-ar fi cuvenit ca stomacul să fie rezistent la foame, nu creierul. În viață nu poți să spui decât adevărul, ori să arunci cu pietre în cei care fac acest lucru. Adevărul propriu e ca o religie. Fiecare îl
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dat un popor. Ci dacă le - a aplaudat sau le - a insultat. Ratează unii alfabetul, nu și contul în bancă. Cultura actuală seamănă tot mai mult cu un câmp de luptă al cauzelor pierdute. Intelectualul român salivează prin librării precum flămândul pe scările cârciumii. Trăim în plină teroare a vizualului. Pe seama culturii se ameliorează silueta multor bugete din lume. Marile puteri economice sunt gata să cadă de pe harta culturală a lumii. În fiecare cultură se scufundă, iremediabil, din când în când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
devine dietetică. Multe ambițioase proiecte umane mor de sete în preajma fântânii. Aștept până când canibalii vor deveni vegetarieni. Milioane de oameni mor pe planeta noastră de sete. Pentru că nu au după ce să bea apă. Cultura nu îl interesează deloc pe cel flămând. Și nici pe cel veșnic ghiftuit. Marile utopii au naufragiat în violență, sexualitate, droguri, incultură. Vom căuta sublimul în angoase? Trăim laolaltă, dar în vremuri diferite. Viitorul speranțelor noastre poate fi asemănat cu cel al bulgărilor de zăpadă în iad
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
hibrid pentru semințe, la copilit roșiile sau la alte treburi la care nu se așteptau. Unele fete, mai pricepute în arta culinară, rămâneau alături de bucătăresele consacrate pentru a pregăti mâncarea pe gustul celor aproximativ o sută și ceva de guri flămânde. Masa de dimineață și cea de seară o serveau toți cam la aceeași oră, la cantină, împreună cu miile de muște și bâzoi de tot felul ce roiau în jurul castroanelor sau a cănilor ușoare din tablă de aluminiu boțite și strâmbe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
diferite dobitoace și orătănii domestice, cu șandramale învelite cu bucăți de carton gudronat, tablă ruginită sau șindrilă putredă, înnegrită de vreme în jurul cărora roiau din zori și până noaptea târziu droaie de copii murdari, desculți, cu hainele zdrențuite, probabil și flămânzi, impresionau neplăcut pe cei ce le priveau. Câțiva dintre acești copii ștrengari, năstrușnici și cu chef de joacă, făceau cu mâinile semne de salut. În naturalețea și spontaneitatea lor, erau chiar simpatici, iar călătorii priveau la ei cu drag. Alții
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a servit numai pe el? Oare ca recompensă pentru că i-a cedat locul sau, mai probabil că, în timp ce el era pe coridor în picioare, ceilalți și-au luat gustarea, iar femeia, cu spiritul ei de gospodină a sesizat că e flămând lup și că înghite în sec. Asta era explicația. Cu gândul la stomac și la foamea care trebuia astâmpărată, își reveni imediat și continuă dialogul. Dar cum a murit? Bănuiesc că era tânăr. Era totuși plăcut să o asculți. Vorbea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
el acolo, iar așa devreme nici gestionarul nu i-ar deschide. Să fi dormit în sat? Mai știi... Știam una focoasă, care a pus ochii pe el. Am început, Doamne iartă-mă, să intru la bănuieli, să mă frământ. Copiii flămânzi așteptau cu gurile deschise mâncarea care parcă nu se mai gătea. Am făcut un scrob cu ouă, brânză și măliguță caldă, le-am dat să mănânce. Mie nu-mi ardea nici de mâncare, nici de nimic. Ași fi vrut doar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Trebuia s-o ridice și pe sora lui. O ținea strâns de mână. Era foarte grea. Îl trăgea în jos. Cu eforturi supraomenești a reușit și de data aceasta. Acum erau sus amândoi. Mai aveau de urcat câteva trepte. Dulăii flămânzi, nervoși și nerăbdători se străduiau în urma lor, voiau să facă același lucru hămăind și urlând din ce în ce mai tare, din ce în ce mai amenințător. Nu izbutiseră chiar de la prima încercare. Încă puțin și vor urca și ei, vor fi din nou pe urmele lor. În fața
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
foamea celor nevoiți să se ascundă în peșteră, se solda cu victime omenești. Lupta decisivă nu mai putea fi amânată. Forțele, ce trebuiau să se confrunte, nu erau egale. Diferența între ei era cea dintre un motan nedomesticit: rotofei, vânjos, flămând și lacom și niște amărâți de șoricei ce se ascund undeva, despărțiți și apărați de o găurică prin care motanul nu poate pătrunde oricât s-ar strădui. Situația fiind care pe care, nu lăsa loc pentru altă alternativă. Din acest
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care dădea dovadă, oferind prin aceasta hrană pentru întreaga comunitate, ori întreaga lor comunitate va muri de foame sau devorați pe rând, unul câte unul. O femeie mai iute în mișcări, pentru câteva secunde se desprinse din ceata de suflete flămânde, îl ajunse din urmă, cu o mișcare rapidă îi luă mâna, i-o lipi de burta rotundă pe jumătate acoperită de niște țâțe uscate ce-i atârnau până aproape de buric și, cu un glas slăbit îi șopti chiar lângă ureche
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de foame și de bucuria victoriei, cei rămași în peșteră au ieșit la același îndemn, pentru a veni în ajutorul bărbaților. Precum sar broaștele de pe mal în apa unui lac stătut, la apariția unui intrus, așa și vânătorii din ceată flămânzi, cu sulițele în cumpănire pentru a fi aruncate la nevoie, săreau pe trupul greoi cu scopul de a-i grăbi sfârșitul. Bidaru procedă la fel ca toți ceilalți. După ce înfipse sulița în animalul muribund, se pipăi la nas. Locul i
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mici, de unde scoteau sumedenie de inele din metale și aliaje colorate, cunoscute numai de ei; copiii trențăroși, mucoși și gălăgioși ce se smiorcăiau într-o limbă stridentă, cam încâlcită și neînțeleasă; precum și ursul cu blană neagră, bătrân, greoi, ascultător, mereu flămând și cam leneș. După părerea lui Bidaru, acesta era punctul lor forte. Cu ajutorul bătrânului urs, a lui MoșMartin, care-și făcea programul numai la comandă supus și conștiincios, își câștigau existența numeroșii membri ai familiei, a cărui cap era bătrânul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
avut și el noroc de constructorii veniți de departe, care i-au durat un iglu cu două încăperi pentru locuit și una pentru provizii, cu care încă nici nu se acomodase. În igluul acela de lemn îl așteptau trei guri flămânde: femeia și cei doi copii. Băiatul cel mare, Naganok trecuse cu bine deja peste zece nopți polare în timp ce Zagadok, abia peste șapte. În plus îl mai aștepta și o cățea care trebuia să fete. Înainte de a pleca la drum, trecuse
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]