5,879 matches
-
Bagdasar. În dreapta șoselei se găsește, la o bună distanță, un alt sat, ascuns într-un pâlc de salcâmi, satul Șuletea, comună natală a scriitorului Virgil Caraivan, unde a trăit mai toată viața și unde a redactat revista sa cu preocupări folclorice și materiale inedite istorice: ”Răzeșul”. În fine ajungem la Dodești, satul bunicilor scriitorului, cu căsuțe răsfirate pe deal, între livezi. Romanul Sfîrlează cu fofează descrie această regiune apreciată de inima lui, în care evocă oamenii, obiceiurile, ocupațiile, aspirațiile, durerile lor
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
în mod pragmatic, o sursă a literaturii culte și, în aceste condiții , scriitorul este cel care valorifică resursele culturii populare. Pornind de la cele două capodopere ale spiritualității românești,Miorița și Meșterul Manole,literatura modernă s-a dezvoltat în prelungirea creației folclorice.O trăsătură esențială a neamului românesc ar fi "simpatia față de cosmos "care nu se prezintă ca " un sentiment păgânesc", ci ca o formă a "spiritului liturgic" preciza Mircea Eliade în articolul Destinul culturii românești. Pornind de la numeroasele întrebări Ce este
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
a consemnat atât atitudinea față de soartă a omului tradițional , cât și cea a intelectualului. Există în limba română o stratificare înscrisă într-o aparentă coexistență sinonimică, ce ajută la decorarea sau cel puțin la interpretarea, poate, mai adecvată , a faptelor folclorice.Mi-am propus ca în această lucrare să discut despre noțiunile de soartă și destin , cât și despre ecourile temei cercetate în literatura română cultă. În cele cinci capitole ale lucrării am realizat o sinteză a reprezentărilor destinului în creația
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
care influențează destinul individului și al colectivității din care acesta face parte. În filosofia românească, destinul, ca entitate distinctă, a început să fie studiat destul de târziu, în prima jumătate a secolului al XX-lea. Proximitatea culturii populare, sugestiile de natură folclorică în construirea conceptelor legate de soartă, noroc se observă ușor.Filosofia universitară din prima jumătate a secolului XX a cercetat doar incidental semnificația destinului, asociindu-l, de obicei, cu considerațiile asupra timpului. Cel care s-a ocupat cu oarecare stăruință
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
fatal chiar din poziția sa pe traiectoria descendentă a ciclului căruia îi aparținea." Mircea Eliade susține în articolul Destinul culturii românești că Miorița și Meșterul Manole sunt capodoperele spiritualității românești, iar literatura română modernă s-a dezvoltat în prelungirea creației folclorice. O trăsătură esențială a neamului românesc ar fi "simpatia față de Cosmos" care nu se prezintă ca "un sentiment păgânesc", ci ca o formă a "spiritului liturgic creștin". Regăsind această "liturghie cosmică" în folclorul românesc, având în centru misterul Morții salvatoare
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
să fie" se apropie de fatalismul oriental, dar concepția despre Ursitoare poartă amprenta Destinului elenic (putere oarbă, surdă, inexorabilă).în basmul românesc, ca și în unele versiuni paralele, elementul creștin s-a suprapus și a fost asimilat. Capitolele din Studii folclorice (Ielele sau Zânele Rele, Zilele Babei și Legenda Dochiei) sunt tot atâtea exemple de influențare a destinului individual și colectiv. Chiar dacă a trecut aproape neobservat, în 1884, studiul lui Atanasie Marian Marienescu, Cultul păgân și creștin, un amplu proiect, din
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
astfel, un dat, un înscris sacru de la care omul nu se poate abate nici în momentele de răscruce ale vieții, precum alegerea soțului (soției) și felul morții. Aceeași vastă problematică a destinului revine în alte contribuții monografice, consacrate unor chestiuni folclorice specifice, dar unde ideea de destin survine obligatoriu. Valer Butură, în Cultura spirituală românească, definește cultura spirituală prin raportare la cultura materială și ajunge la concluzia că există între cele două o strânsă interdependență. Un exemplu în acest sens ar
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
care s-au păstrat și în obiceiurile din ciclul vieții: nașterea pe pământ, depunerea copiilor pe pământ după naștere ori la botez, îngroparea morților în sânul pământului etc. Implicarea destinului în riturile de construcție ne îndrumă spre o altă zonă folclorică extrem de bogată. Ion Taloș, în Meșterul Manole. Contribuție la studiul unei teme de folclor european, arată că, printre măsurile cele mai importante pe care le ia omul spre a se sustrage unui destin rău la construirea casei, este "alegerea unui
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
tratarea altor probleme, ajung, în mod logic, și la semnificația, ori la funcțiile destinului, ca entitate distinctă. Astfel, Ivan Evseev, în Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale și în Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, aprofundează și îmbogățește latura folclorică și mitologică a simbolurilor fundamentale din cultura populară românească, acordând larg spațiu articolelor despre noroc, ursitoare, deochi, descântec, Ceasul Rău, Dragostele, iarba fiarelor, magia, mana, moroiul, Numerele, șarpele casei etc. La fel, Germina Comănici, în Cercul vieții. Roluri și performanță
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
că această idee rămâne primordial de origine religioasă. Scriitorii privesc lumea cu resemnare, cu împăcare, chiar dacă sunt nemulțumiți de faptele negative cu care se confruntă. In epoca veche, literatura cultă s-a aflat foarte aproape, ca viziune și de înțelepciunea folclorică. IV „Aducerea pe lume a unui copil a fost simțită de oameni din totdeauna drept un act miraculos, misterios, cei implicați direct în aceasta (mama și fătul) fiind investiți cu forțe deosebite și tratați ca atare de întreaga colectivitate. Subsumată
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
căci de-o întâlnește dracul, o ia la nevasta lui; măcar oleacă de făină și sare, că atunci se chiamă că lucrul ei s-a plătit." Una dintre finalitățile legendei pare a fi fost aceea a justificării si transmiterii credinței folclorice. Actualizând dramele si întâmplările tragice consacrate în locuri și momente nefaste, colectivitatea, prin vocea naratorului, îl îndeamnă pe om să se încadreze codului comportamental comun, spre a· ocoli primejdiile. Legendele și povestirile pun în lumină capacitatea extraordinară a colectivității arhaic-folclorice
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o cultură orală dinamică, omogenă în cele din urmă, jalonată de mituri construite solid, dintre care cele mai importante se bazează pe modelele puterii, laice sau religioase, culte sau populare. Apelul la tradiții (mai ales la cele păstrate în depozitele folclorice) pentru refacerea unei epoci sau explicarea unui anumit proces nu va fi contestat la noi decât foarte târziu, în ultimii ani ai secolului al XVII-lea, când un Constantin Cantacuzino stolnicul, spirit eminamente pozitiv, nu mai este dispus să-și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ale imaginarului, care își află și o altă întruchipare în sbornicele-manuscrise, în Erminii și în cartea populară Întrebări și răspunsuri, oglindire a nevoii de mister și de lucruri exotice. Din nou imaginarul cult se dovedește a fi consonant cu cel folcloric, răspunzând unei curiozități fanteziste, unei ... înclinații spre gratuitate și neobișnuit, unei dorințe de a ieși de sub tirania banalității, ternului și raționalului. (Negrici, "Panorama prozei medievale epice în limba română" 12) Tot de această factură sunt și textele parabiblice care completează
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
poate fi cerut ajutorul divin, cum adesea face Alexandru Macedon pentru a învinge într-o manieră pur creștină păgânitatea sau bestiile stihiale (ce reprezintă diformul și lumea sălbatică), împlinind astfel rolul de întemeietor de lumi "normale". Sitaute între cult și folcloric, imaginarul cărților populare își asigură aderența la stratul cultural "minor" prin schemele narative mitizante și prin fabulosul și rolurile specifice basmului; pe de altă parte, elementul creștin suprapus peste cel păgân adaptează materia narativă la exigențele unei lumi guvernate de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
vis/ În pomul cu frunzișul între oameni.// Pe-aici îmi las singurătatea numai eu,/ Când toamna scutură rugină pe tufani,/ Și drumurile-mi suie pulberea de ani/ În nouri grei, de rod, spre Dumnezeu”. Popas lângă pământ exprimă, în metru folcloric, iubirea pentru pământul natal: „Negrule pământ,/Pentru cine cânt,/ De tot stau și-aștept/Cu toamnele-n piept!// Stoluri de lăstuni,/ Toamna, prin goruni,/ Frunza-și scutură/Ca o ciutură”. Terține atent cizelate concentrează reflecții cu o vagă amprentă de
VORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
vechi a Facultății de Litere din București (1944-1957), cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor (1957-1962), apoi profesor de folclor la Institutul Pedagogic din Pitești (1962-1973). A colaborat la „Ethnos”, „Gândirea”, „Revista vremii”, „Curentul”, „Viața românească”, „Argeș”, „Cronica”, „Cercetări folclorice”, „Limbă și literatură”, „Studii și cercetări de istorie literară și folclor” ș.a., la publicații din străinătate. Este laureat al Premiului Herder (1987). Primii ani de activitate literară ai lui V. nu îl anunțau pe folcloristul de mai târziu. Dimpotrivă, colaborator
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
1986, 34; Petru Ursache, Eseuri etnologice, București, 1986, 269-287; I.C. Chițimia, Un nou premiu Herder pentru folcloristica românească, REF, 1987, 2; Adriana Rujan, Profesorul Gheorghe Vrabie la 80 de ani - clasicitatea modernă a operei, REF, 1988, 2; Marian Vasile, Teorii folclorice românești în ultimele decenii, REF, 1989, 1; Iordan Datcu, Gheorghe Vrabie. In memoriam, ADV, 1991, 450; Adriana Rujan, „Proza populară românească”, AAF, 1991; Ion Cuceu, Gheorghe Vrabie (1908 - 1991), AAF, 1993; Iordan Datcu, Gheorghe Vrabie și valorificarea estetică a literaturii
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
de regim, precum și a unor probleme ce țin de igiena spiritului, de misiunea poeziei și a poetului a intensificat caracterul polemic al cărților din ultimii ani, dramatizând și îmbogățind registrul de tonalități. Farmecul lirismului rezultă din mișcarea frazei în manieră folclorică, din armoniile și plasticitatea versului, din construcțiile anaforice și epiforice bine geometrizate. Z. a scris și câteva cărți pentru copii: Tabloul fără un colț (1956), Lădița lui Ionel (1958), Titirezul (1962) ș.a. Și-a dat concursul la întocmirea unor manuale
ZADNIPRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290683_a_292012]
-
Râd și mă cațăr cu fânul pe clăi. Sună zefirul în mine neștersul /Imn pentru flacăra ochilor tăi” (Dans euforic, din volumul Frumusețe continuă). În versurile ulterioare culegerii Dragoste (1968) registrul tematic se îmbogățește prin explorarea mitologicului de sursă îndeosebi folclorică, autohtonă. În Inia Dinia (1971) simbolul iubirii e un Orfeu feminin care străbate infinitul călare pe Galben de Soare, metaforă a inspirației. Z. se încearcă și în teatru, dar Gheorghe Șincai sau Lumea și cucul sunt nerealizate ca scrieri dramatice
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
îmbracă de acum un caracter eminamente antiintelectual. Se urmărește extirparea tuturor elementelor străine din punct de vedere social și, deopotrivă, crearea unei noi forme de cultură, cu adevărat proletare. Lumea rurală, pradă colectivizării*, asistă la distrugerea culturii ei populare și folclorice. La fel, cultura urbană, formalistă, decadentă, de spirit mic-burghez (meștșanstvo) suferă ofensiva artiștilor proletari. Jazzul este condamnat, deoarece, cum scrie Maxim Gorki într-un articol din Pravda, la 18 aprilie 1928, intitulat „Muzica grangurilor”: „Ce îmi spune mie jazzul e
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și Buster Keaton, pentru a demonstra mai bine că și în URSS se știe a se râde. Reabilitarea muzicii de jazz, transmutată în „jazz roșu”, și practicată în special de muzicieni ca Aleksandr Tsfasman, participă la această concurență culturală. Cântecul folcloric, fie că e țigănesc, cu Vadim Kozin, sau evreiesc, cu Matvei Blanter și Leonid Utiosov - interpret al poemelor scriitorului de limbă idiș Lev Kvitko -, exprimă voința de a promova un eclectism muzical care să întruchipeze societatea socialistă. Deschiderea unui parc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de stăpânire romană, pe un teritoriu foarte limitat, doar un sfert din teritoriul Daciei Mari, stat întemeiat de Burebista. Dacă am admite această aberație atunci ne punem întrebarea cine și cum a păstrat intacte atâtea milenii obiceiurile, datinile, portul, creațiile folclorice străvechi, structura construcțiilor specific dacică, miturile, misterele religioase, ce țin de monoteismul dacilor, transmis pe cale populară, firesc, fără intervenția vreunei edict al vreunei personalități, cum s-a petrecut la unguri, la ruși sau la bulgari ori sârbi și câte argumente
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
antropologice americane, care Își va găsi epigoni În Italia, unde va fi și foarte criticată, sau În Olanda, prin Fischer, care o va adapta. În ceea ce privește Franța, În același spirit, Arnold Van Gennep a propus, În jurul anilor 1927-1934, conceptul de zonă folclorică. El căuta astfel eventuale coincidențe Între geografie și folclor (vezi „provinciile geografice” ale lui Adolf Bastian, 1860). Deși este evidențiată cu ajutorul cartografiei, Van Gennep o definește doar negativ, prin absență. Astfel, conform acestui autor, zona folclorică este un fenomen autonom
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
1927-1934, conceptul de zonă folclorică. El căuta astfel eventuale coincidențe Între geografie și folclor (vezi „provinciile geografice” ale lui Adolf Bastian, 1860). Deși este evidențiată cu ajutorul cartografiei, Van Gennep o definește doar negativ, prin absență. Astfel, conform acestui autor, zona folclorică este un fenomen autonom, independent din punct de vedere geografic, istoric sau lingvistic. Dacă fecunditatea lucrărilor care s-au bazat pe această idee a permis efectuarea unor comparații utile Între culturi diferite, ideea În sine n-a stârnit În schimb
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fi distinse și descrise la o populație, considerată adesea primitivă, studiată de acești cercetători. Sub egida noului imperativ de integrare, nou-veniților nu li se mai cere să-și trimită propria cultură, Înțeleasă așa cum am arătat mai sus, În vestiarele activităților folclorice. A te integra Înseamnă cel mult a accepta să participi activ la existența colectivă, ceea ce implică respectarea unui anumit număr de constrângeri care țin de spațiul public, cum sunt cele referitoare la limbă, la dispozițiile legale și la reglementările și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]