4,656 matches
-
pozitiv, apare o a doua întrebare: ce fel de știință, una naturală sau una socială? Aici răspunsul nostru e ferm: una socială, întrucît studiază comportamentul uman (Lionel Robbins), sau acțiunea umană (Ludwig von Mises). Cu astfel de întrebări s-au frămîntat filosofii și economiștii întemeietori ai teoriei economice. Interesul față de economie a sporit foarte mult, iar asta și datorită dificultăților de afirmare ale științei economice și perspectivelor sumbre ale realității economice. Se pricepe cu adevărat cineva să ne aducă prosperitatea? Aici
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
la săraci, hrănindu-i, fără a face deosebire între oameni, fie ei creștini, păgâni sau evrei. Dacă vrem să înțelegem viața acestui episcop din secolul al IV-lea așa cum a fost ea, trăirile sale sufletești, precum și complexitatea grijilor care îl frământau, ar trebui să recitim corespondență să. Scrisorile sale trebuie recitite mai ales pentru a cunoaște în întregime sufletul îndurerat și neliniștit al Sfanțului Vasile, tristețile sale, dezamăgirile sale, dar și devotamentul sau de nebiruit pe care îl consideră o datorie
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
oamenii excepționali, pe care și-i dorește autorul, nu pot trăi decât dublați de o energie psihică (libido, în accepția lui Jung) pe măsură. O atare fascinație a masivității și mașinismului devine congruentă cu una din imaginile care l-au frământat pe scriitor de-a lungul vieții: "Dealtfel, și ca literatură imaginea trenului deraiat din cauza omizilor nu m-a părăsit. Tren deraiat din cauza omizilor."26 Prin suprapunerea cu textul din interviul-manifest, apare limpede că trenul (locomotivă) conotează o tipologie puternică. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
adevărul că mlaștina îmbină două elemente primordiale: pământul și apa. Prin contopire, ele creează, în opinia lui Gaston Bachelard, schema esențializată a materialității: "De aceea vom acorda o mare atenție combinării dintre apă și pământ, combinare care află în pământul frământat cu apă pretextul său realist. Pământul frământat cu apă este atunci schema fundamentală a materialității. Însăși noțiunea de materie este, credem noi, întru totul solidară cu noțiunea de pământ frământat cu apă."68 În contextul imaginarului poetic, viermele (izomorf șarpelui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pământul și apa. Prin contopire, ele creează, în opinia lui Gaston Bachelard, schema esențializată a materialității: "De aceea vom acorda o mare atenție combinării dintre apă și pământ, combinare care află în pământul frământat cu apă pretextul său realist. Pământul frământat cu apă este atunci schema fundamentală a materialității. Însăși noțiunea de materie este, credem noi, întru totul solidară cu noțiunea de pământ frământat cu apă."68 În contextul imaginarului poetic, viermele (izomorf șarpelui) devine el însuși coextensiv cu materialitatea htonică
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
combinării dintre apă și pământ, combinare care află în pământul frământat cu apă pretextul său realist. Pământul frământat cu apă este atunci schema fundamentală a materialității. Însăși noțiunea de materie este, credem noi, întru totul solidară cu noțiunea de pământ frământat cu apă."68 În contextul imaginarului poetic, viermele (izomorf șarpelui) devine el însuși coextensiv cu materialitatea htonică: "Bineînțeles, pentru imaginație, orice ființă care se târăște se înrudește cu șarpele. Viermele, care ar putea face obiectul unei monografii literare, este adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
asta, de o lună de zile. Un adevărat subiect de roman... S-a întors brusc spre mine: Ai iubit vreodată? Și fără să mai aștepte răspunsul, frângând ceva din el: Patru generații dintr-ai mei n-au gândit cât mă frământ eu de-o lună."100 În logica faptelor, pasiunea lui pentru aviație nu are nimic de a face cu modernitatea, întrucât membrii societății moderne (și aici îl includem și pe autor) văd în aviator pe exponentul propriilor vise de putere
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
după-amiază de august. Eroul este Pământul însuși sau, făcând apel la un termen mistic, e Stâlpul cărții, textul (prin scrisori) din textul lui Fred. Adică Centrul! Argumentul decisiv, care îl consacră, ca persona autorului, stă în visele ce l-au frământat în copilărie pe Camil Petrescu, relatate și comentate în Doctrina substanței. Pentru filosoful substanței, emoțiile stipulează luciditatea, iar visele, datorită acurateței și bogăției de amănunte reținute sunt superioare imaginației de care este capabil în viața diurnă. Onirismul său stă sub
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Jocul ielelor și până la a doua variantă a Actului venețian din 1947, ca și raporturile complexe dintre conștiință și pasiune. Unde sfârșește rațiunea și când apare patologicul, sau dacă luciditatea exercită vreun control asupra erosului descătușat sunt întrebări care îl frământă pe Al. George: "Luciditatea care determină cuantumul pasiunii și, deci al dramei, nu înseamnă un control asupra pasiunii. Aceasta ia de multe ori forma devastatoare pentru întreaga viață interioară a celui stăpânit de ea, și efectele nu sunt un câștig
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Camil Petrescu, foarte atent la onomastica unor caractere, ironiza procedeul simplist prin care numele deconspira o carență de ordin moral sau fizic. Din perspectiva relației complex matern apă arborele morții, numele de Răchitaru își găsește simbolistica răchitei. O întrebare ne frământă totuși: ce l-a făcut pe scriitor să ezite atât de mult între numele Emilia Mogoleanu și Emilia Răchitaru? De ce a optat pentru ultima formulă? E o întrebare retorică. Capitolul al II-lea CÂMPURI MITICE ȘI ARHETIPALE Motto: ,,Cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
trecut pe lângă noi o fostă artistă a Teatrului Național, o stagiară angajată aproape în fiecare an, căci exaspera pe directori cu tot soiul de intervenții... A rămas îngândurat, tulburat, și nu mi-a răspuns nici când am repetat întrebarea, mereu frământat de amintirea lui... Era mereu frământat de vederea lui dinăuntru... Bine, într-o săptămână am să-ți aduc un caiet întreg."181 Spre sfârșitul capitolului, tot Emilia este văzută pe stradă de Cibănoiu și Ladima. E pentru ultima dată când
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a Teatrului Național, o stagiară angajată aproape în fiecare an, căci exaspera pe directori cu tot soiul de intervenții... A rămas îngândurat, tulburat, și nu mi-a răspuns nici când am repetat întrebarea, mereu frământat de amintirea lui... Era mereu frământat de vederea lui dinăuntru... Bine, într-o săptămână am să-ți aduc un caiet întreg."181 Spre sfârșitul capitolului, tot Emilia este văzută pe stradă de Cibănoiu și Ladima. E pentru ultima dată când actrița apare în text, o apariție
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
unor adevăruri. La acest tip de gnoză, situat în vecinătatea tanatosului, ajunge și Fred Vasilescu. Deslușind tainele morții lui Ladima, se cunoaște mai bine pe sine defulând această tulburătoare revelație în meandrele jurnalului său. Tipul acesta de cunoaștere substanțială îl frământă și pe Unamuno când comentează accesele de melancolie (aparent) nejustificate ale lui don Quijote. În fine, o ultimă observație: "duelgii" lui Camil Petrescu se feresc să lupte cu cei care nu cunosc regulile acestui joc al onoarei și al morții
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
literatura noastră, Ibsen și Bernard Shaw, din cea universală, sunt nume elogios evocate. Neîndoielnic, "Marele Will" a exercitat față de autorul român o fascinație aparte. Și asta, pentru că opera shakesperiană reprezintă o sinteză a tuturor problemelor de natură intelectuală, care au frământat gândirea umană încă de la origini, cu un accent special pe formele cunoașterii. Alături de Platon și, dintr-o altă perspectivă, Biblia, Shakespeare este un moment exegetic, reușind să inducă cititorului o stare imprescriptibilă de aglomerare a contradicțiilor. Dramaturgul englez surprinde ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mai profundă, Golemul simbolizează chiar imaginea artistului, a idealurilor și năzuințelor sale, care riscă să-l strivească. Opera, prin măreția sa, devine cavoul, sicriul de plumb bacovian, al Creatorului. Explicația rezidă în mimesis: dacă Dumnezeu l-a făurit pe Adam frământând îndelung și gânditor lutul roșu, gestul va fi repetat de Artist, dar îndrăzneala lui e pedepsită prin opera care îl devorează până la descompunere: Va geme de patemi/ Al mării aspru cânt.../ Ci eu voi fi pământ/ În singurătate-mi.//" Acceptând
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o soluție teoretică, ci o speranță pe drum”<footnote PIERRE SEMPE, Souffrance, în Dictionnaire de Spiritualité ascetique et mystique. Doctrine et histoire, tom XV, Paris, 1937, p. 1097. footnote>. Suferința Și creșterea spirituală Deseori ne răsună în urechi sau ne frământă mintea următoarea întrebare: care este rolul pozitiv al suferinței în viețile noastre? Într-un sens logic sau filosofic, faptul suferinței este neutru. Ceea ce importă cu adevărat este finalitatea acesteia - atât în privința modului în care o înțelegem, cât Și a modului
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
nu-mi pierd îndrăzneala. Stărui. Mă rog să-mi ierte Dumnezeu păcatele. Am auzit pe mulți spunând: <<Nu pot să mă rog>>. Eu așa ceva n-am pățit. Numai în ziua neascultării mele în Sfântul Munte am pățit asta. Nu mă frământă dacă și cât trăiesc. Asta am lăsat-o în seama iubirii lui Dumnezeu. Se întâmplă de multe ori ca cineva să nu vrea să-și aducă aminte de moarte. Este pentru că dorește viața. Aceasta este, dintr-un punct de vedere
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
o soluție teoretică, ci o speranță pe drum”<footnote PIERRE SEMPE, Souffrance, în Dictionnaire de Spiritualité ascetique et mystique. Doctrine et histoire, tom XV, Paris, 1937, p. 1097. footnote>. Suferința Și creșterea spirituală Deseori ne răsună în urechi sau ne frământă mintea următoarea întrebare: care este rolul pozitiv al suferinței în viețile noastre? Într-un sens logic sau filosofic, faptul suferinței este neutru. Ceea ce importă cu adevărat este finalitatea acesteia - atât în privința modului în care o înțelegem, cât Și a modului
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
nu-mi pierd îndrăzneala. Stărui. Mă rog să-mi ierte Dumnezeu păcatele. Am auzit pe mulți spunând: <<Nu pot să mă rog>>. Eu așa ceva n-am pățit. Numai în ziua neascultării mele în Sfântul Munte am pățit asta. Nu mă frământă dacă și cât trăiesc. Asta am lăsat-o în seama iubirii lui Dumnezeu. Se întâmplă de multe ori ca cineva să nu vrea să-și aducă aminte de moarte. Este pentru că dorește viața. Aceasta este, dintr-un punct de vedere
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
253. 17 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 44. 18 Ibidem, p. 413-414. 68 toate cele ale sale ,,Luceafărul”. El care a numit Academia metaforic ,,republică culturală“, vedea de acolo clar rostul și rolul istoricului: ,, În epoca noastră așa de agitată și frământată de lupte aprige între popoare pentru afirmarea și susținerea drepturilor lor naționale, istoricii sunt cei chemați să se înșiruie în fruntea luptătorilor”19. Alexandru Lapedatu privind cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei horthyste ca o situație vremelnică, ceea ce s-a și
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
253. 17 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 44. 18 Ibidem, p. 413-414. 68 toate cele ale sale ,,Luceafărul”. El care a numit Academia metaforic ,,republică culturală“, vedea de acolo clar rostul și rolul istoricului: ,, În epoca noastră așa de agitată și frământată de lupte aprige între popoare pentru afirmarea și susținerea drepturilor lor naționale, istoricii sunt cei chemați să se înșiruie în fruntea luptătorilor”19. Alexandru Lapedatu privind cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei horthyste ca o situație vremelnică, ceea ce s-a și
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
menționau următoarele: „Animalele de casă au un simț al mirosului mult mai dezvoltat decât al nostru, ele detectează modificări în starea noastră de sănătate, despre care noi habar nu avem. De asemenea simt când puterile ne scad sau când suntem frământați de griji. Animalele produc o relaxare mult mai rapidă (și fără efecte secundareă decât cea dată de diferite preparate medicamentoase.” Cercetătorii britanici au dovedit că atunci când copii cresc împreună cu animalele de casă sunt mai rar bolnavi de gripă, răciți și
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
de a produce stihuri care să definească ființa căutătoare de și trăitoare în sacru: "Adu-Ți aminte de omul Tău, căci sunt trecător pe Pământ ca o adiere", "Da, omul este ca o umbră ce umblă în neștire și se frământă în zadar, căci bucuria lui se poate preface/ într-o clipită în amare tânguieli" sau "carnea noastră miroase a putred din cauza/ nebuniei care ne-a cuprins (...) suntem cocoșați și hidoși, peste măsură de impulsivi" etc. Următoarele două volume de versuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
observația postfațatorului, Liviu Leonte, după care "Nicolae Panaite cultivă (doar) câteva teme, asumate, reluate cu imperceptibile nuanțări până la epuizarea lor". La fel, noctambulismul invocat adesea și în cărțile anterioare pare a deveni acum starea onto-poetică de recurență a unui individ frământat în permanență de preocuparea creației care să dea sens și mai ales să vindece ființa de frigul incertitudinilor: Pe un munte de sare/ îmi fac rugăciunea/ pentru tine,/ deși mustrarea zorilor/ e tot mai aproape.// în ziua sabatului,/ cuvintele,/ ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lucra pentru el: "Eh bien! pourquoi... pourquoi...ne le reprendriez-vous pas... ce métier...sous... sous le nom de Duroy?" [idem]. Secolul al XIX-lea este o epocă importantă deoarece femeile au putut, în sfârșit, să vorbească despre problemele care le frământau, datorită noilor publicații feminine 34. Femeile, fiind publicul-țintă, sunt invitate și la colaborare, cum face revista La Parisienne. "Nous accueillerons avec plaisir, mesdames, toutes leș communications que vous voudrez bien nous faire parvenir et accepterons même de grand coeur votre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]