3,450 matches
-
Pătruț" care avea grădina din "capu satului", teren care a fost expropiat și pe care s-a construit Cooperativa Agricolă de Producție (C.A.P.). [[Fișier:Schlehen.jpg|150px|left|thumb|Prun]] În mod curent se întâlnesc [[măr]]ul, [[Păr (pom fructifer)|părul]] și [[prun]]ul și doar sporadic [[cireș]]ul, [[vișin]]ul, [[nuc]]ul, [[frăgar]]ul și [[zarzăr]]ul. Dintre arbuștii fructiferi prin grădini se întâlnesc doar [[agriș]]ul și [[rozânchin]]ul. Localnicii fac semipreparate din fructe cum sunt "liurul"(mustul
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
Producție (C.A.P.). [[Fișier:Schlehen.jpg|150px|left|thumb|Prun]] În mod curent se întâlnesc [[măr]]ul, [[Păr (pom fructifer)|părul]] și [[prun]]ul și doar sporadic [[cireș]]ul, [[vișin]]ul, [[nuc]]ul, [[frăgar]]ul și [[zarzăr]]ul. Dintre arbuștii fructiferi prin grădini se întâlnesc doar [[agriș]]ul și [[rozânchin]]ul. Localnicii fac semipreparate din fructe cum sunt "liurul"(mustul de mere) și chisălița(din [[prun]]e), la loc de cinste se situează însă magiunurile de prune numite "miere" sau "lictar
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
în una din zonele cele mai secetoase ale Westfaliei și are numeroase suprafețe calcaroase semiuscate se dezvoltă acolo nenumărate plante de cultură agricolă și plante medicinale care se regăsesc extrem de rar în zona Europei Centrale. Pe câmpii sunt nenumărați pomi fructiferi. Multe parcele de teren au fost definite drept rezervații naturale. Suprafața calcaroasă semiuscată este de o importanță deosebită pentru arealul vital al fluturelui de zi din familia papilipnpidea și al fluturilo de noapte din familia zygaenidae. Aceste specii se pot
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
fierărie. De asemenea, existau brigăzi de construcții formate din zidari, dulgheri și zugravi care în anul 1964 numărau 40 de meseriași ca: Iosif Limbășan, Ioan și Cornel Stoica, Ioan Murărescu și David Murărescu. "Colectivul" deținea 123 de hectare de pomi fructiferi amenajate pe „"Valea Lupului"” și „"Dealul Brăniștii"”, livezi care nu au dat niciodată o producție semnificativă de fructe. În conformitate cu Legea nr. 18/19 februarie 1991, articolul 26 precum și cu „Legea Fondului Funciar” adoptată la data de 14 februarie 1991, "Colectivul
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
ul ("Cydonia oblonga"), unicul membru din genul "Cydonia", este un arbore de mărime medie, originar din regiunea Caucazului, în sud-vestul cald al Asiei. Este un arbore fructifer înrudit cu mărul și părul. Este cunoscut din antichitate, fructele sale fiind folosite în gastronomie sau în medicina populară, alături de semințe și frunze. În stare naturală, gutuiul atinge înălțimi medii de 3-4,5 m (cu extreme între 1,5-6 m
Gutui () [Corola-website/Science/309707_a_311036]
-
toate casele sunt construite cu „spatele în Crivăț”. Vegetația lemnoasă este în prezent absentă în cuprinsul teritoriului extravilan. Înainte de colectivizare existau păduri unde se întâlneau salcâmi, rugi și porumbari. În cuprinsul vetrei satului se întâlnesc salcâmi, plopi, duzi și pomi fructiferi. Pe marginea ulițelor există pruni și zarzări. Fauna cuprinde specii puține: iepurele de câmp, lupul, căprioara și mistrețul. În pădurea Brebu au fost crescuți fazani; dropia nu s-a mai văzut de ani de zile, în schimb prepelițele și potârnichiile
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
se așterne o zonă de dealuri piemontane alcătuite dintr-un material foarte complex de nisipuri intercalate cu pietrișuri, argile și marne. O parte din aceste dealuri sunt împădurite, o parte ocupate cu pajiști naturale, culturi agricole și plantații de pomi fructiferi și viță de vie. În zona colinară s-au semnalat slabe alunecări de teren fiind luate măsuri de combatere a eroziunii prin plantări de pomi. Teritoriul comunei Beltiug se încadrează în sectorul climatic al Câmpiei de Vest. Aceasta se caracterizează
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
de câmpie și ce le deal. Clima localiății Beltiug se caracterizează ca fiind una temperat continentală cu un regim termic mai cald, cu desprimăvăriri timpurii și cu precipitații relativ reduse, fiind o climă favorabilă majorității culturilor agricole precum și pentru pomi fructiferi și viticultură. La sud- vest de localitatea Beltiug curge râul Crasna, care izvorăște în Munții Apuseni și se varsă în Tisa, iar la nord-est de aceasta localitate își are cursul râul Bolda. La 2,8 km de localitatea Beltiug, se
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
ul dulce (Citrus sinensis) este un arbore fructifer din genul Citrus, care face parte din familia Rutaceae. Este vorba despre un arbore de mărime mijlocie, dar în condiții optime poate ajunge la 13 m înălțime, are coroana mare, rotundă sau piramidală, cu frunze ovale de 7-10 cm cu
Portocal () [Corola-website/Science/309804_a_311133]
-
calciu, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, zinc (în fruct) Portocalul a fost considerat în mod tradițional ca specia C. sinensis din genul Citrus. Lămâiul, Lima și Portocalul amar (Citrus aurantium) aparțin aceluiași gen. Investigații recente au demonstrat că majoritatea acestor pomi fructiferi sunt în realitate hibrizi produși din Pomelo (Citrus maxima), mandarina (Citrus reticulata) și Chitra (Citrus medica), iar numele științific corect este (Citrus sinensis). Vechiul nume, fără specificația de hibrid, se folosește încă mult. Portocalul are origine în India, Pakistan, Vietnam
Portocal () [Corola-website/Science/309804_a_311133]
-
sudul Franței, numit "naurange" (pronunțat noránsh) Apoi în engleză și franceză s-a transformat în "orange". Nu în toate limbile se folosește acest nume, în olandeză se numește „sinaasappel” „măr chinezesc”, iar în română, "portocală". În limba română denumirea pomului fructifer "portocal" provine de la denumirea fructului său, "portocală", împrumutată din limba greacă modernă, "portokálli", în alfabetul grec, "πορτοκάλι", „portocală”. Toate cuvintele provenite din această denumire (de exemplu „portakal” în limba turcă sau „portacola” în limbile italice de sud precum siciliana și
Portocal () [Corola-website/Science/309804_a_311133]
-
cumpărată pentru biserică de către Simion Ghiran. Biserica este amplasată aproape în centrul satului, spațiul destinat acesteia și cimitirului fiind delimitat de cele două ulițe principale ale satului, una spre nord și cea de-a doua spre sud. Ascunsă printre pomii fructiferi, biserica se face remarcată dintre casele satului prin turnul său acoperit cu șindrilă. De dimensiuni mai de grabă mici, având aproximativ 10 m lungime și 6 m lățime (măsurătorile făcute pentru documentația restaurării din 2011 precizează că lungimea bisericii este
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
plante specifice zonelor de câmpie, cu unele particularități de stepă și silvostepă. Speciile de arbori și arbuști mai răspândite sunt stejarul, carpenul, fagul, frasinul, arțarul, plopul, salcâmul. Flora este bogată și în plante de cultură: cerealiere, legumicole, tehnice, floricole; pomi fructiferi, viță-de-vie . Fauna o alcătuiesc speciile tipice de câmpie: vulpea, iepurele, țistarul, iar dintre păsări - vrabia, ciocârlia, graurul, pițigoiul, cucul, cioara, potârnichea, prepelița, porumbelul de câmp, ciocănitoarea. Speciile de pești cele mai răspândite, din lacuri și iazuri, sunt crapul, carasul, șalăul
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
cultivă cereale, legume, fructe, culturi tehnice, viță-de-vie. Cercetătorul istoriei Basarabiei A. Scalovschi scria în 1848 că tot drumul districtului Cahul-Prut trecea prin livezi nesfîrșite, amintind drumul printre vilele de pe litoralul sudic al Crimeii. Pe atunci satul avea 17.000 pomi fructiferi. În 1948 nouă familii de colibășeni au hotărît să organizeze un artel agricol. Doar unul avea boroană, altul plug, al treilea cal. În anul următor 27 familii, ajutați de puterea sovietică, au înființat prima gospodărie colectivă numită „Sovetskii Pogranicinic”. Primii
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
în jud. Bălți, așezat pe malul Prutului, între satele Rîteni și Avrămneni (punct vamal). Poartă și numele Butești - Stavro; aparține volostei Bolotina. Numărul caselor 85; populațiunea răzeși români în număr de 925, cari posedă 604 deseatini, sunt vii și grădini fructifere. Răzeșii se ocupă și cu cărăușia spre Avremești". Braniște e baștină generalului basarabean Matei Donici, despre care Iurie Colesnic scrie în enciclopedia „Sfatul Țării” și în vol. I al cărții sale „Basarabia necunoscută”: „Donici Matei s-a născut în 1847
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
zootehnie este cea care în viitor are cele mai mari șanse de extindere și dezvoltare. Zonele întinse prielnice agriculturii sunt puține fiind și o cauză a faptului că până in anul 1989 localitatea Sâg a fost colectivizată. Livezile de pomi fructiferi în special pruni și meri sunt des întâlnite, de aici de-a lungul timpului s-a întreținut producția de băuturi spirtoase, în acest caz a pălincii de prune. Pălinca de Zalău, cea mai cunoscută în întreaga țară își trage rețeta
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
partea superioară în stare umedă, cu fragmente de calcar, care înaintează în profunzime până la 200-500 metrii. Spre alocuri „terra rossa” evoluează spre soluri podzoloce roșii, unde folosință lor se raportează nu numai la păduri și pășuni, ci și la pomi fructiferi, cereale și plante tehnice. Solurile slab dezvoltate sunt reprezentate prin cele aluviale cu carbonați din lunca văii Cernei . În ceea ce privește conținutul în argilă, acesta nu depășește grosimi de 100-120 cm, înlesnind declanșarea unor alunecări de teren, în timp ce calitativ humusul ajunge la
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
Carstul din Munții Pădurea Craiului). Principalele culturi care se practică în arealul Depresiunii Damiș sunt cele ale cartofului, secarei, grâului, ovăzului și orzului. Pentru consumul propriu se cultivă și o serie de legume (fasolea, ceapa, usturoiul, morcovul etc.). Cultura pomilor fructiferi este restricționată de condițiile pedoclimatice, fiind întâlniți totuși prunul, mărul, părul, cireșul, vișinul etc. În schimb, pajiștile și fânețele acoperă întinse suprafețe de teren, acestea constituind, alături de bogatele pășuni, principala sursă de hrană a animalelor crescute de localnici (bovine, ovine
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
tuia pentru a face ceai, care, s-a dovedit mai târziu, conținea 50 mg de vitamina C la 100 grame. În expediția din 1497 condusă de Vasco de Gama, efectele curative ale citricelor erau deja cunoscute. Portughezii au plantat pomi fructiferi și alte plante comestibile în insula Sfânta Elena, pe atunci un important punct de oprire în călătoriile de întoarcere din Asia, pentru ca suferinzii de scorbut, dar și de alte afecțiuni, să se poată reface. De-a lungul istoriei, beneficiile plantelor
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
pot folosi: trandafiri, iriși, crizanteme, floarea-soarelui, lalele, gladiole, crini, flori de pai, margarete. Se pot folosi frunze de ferigă și ramuri de stejar, alun, salcie, liliac etc. De mare efect sunt ramurelele înflorite de măr, de cireș sau alți pomi fructiferi. Se pot folosi și plante exotice, precum gerbera, diverse specii de orhidee, anthurium, croton, ficus, flori de bromelii și frunze de palmier. Vasul constituie o parte importantă a aranjamentului și trebuie ales cu atenție. În funcție de dimensiunile plantelor și ramurilor folosite
Ikebana () [Corola-website/Science/301474_a_302803]
-
s-a încheiat în conformitate cu schimbările climatice, geografice și demografice, principalele ocupații fiind modificate, iar mobilitatea triburilor locale a sporit. Erau cultivate graminee-grâu, orz, secară, mei și ovăz, precum și leguminoase că bob, mazăre și linte, plante tehnice-in și cânepă, și pomi fructiferi ca mărul, atestat doar în aria Cucuteni. Probabil cultivau "Triticum monococcum", cea mai veche specie de grâu, ce descinde din triticum boeticum, originar din Orient și sudul peninsulei Balcanice, ce ulterior s-a răspândit pe spații largi pentru că se adapta
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
45,9 % (1934 ha). În cadrul acesteia, principala resursă o constituie pășunile (436 ha) și fânețele (758 ha), care împreună reprezintă peste 61,7 % fiind amplasate pe terenuri cu fertilitate bună. Această situație influențează pozitiv dezvoltarea sectorului zootehnic. Livezile de pomi fructiferi ocupă de asemenea o suprafață importantă : 26,2 %, din suprafața terenului agricol. Terenul arabil (223 ha), care deține aproximativ 11,5 % din terenul agricol, nu este foarte fertil, împiedicând cultura plantelor cerealiere. Totuși, pe areale restrânse și în special în
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
Tambov)) a fost un botanist rus, practician al selecției plantelor, membru de onoare al Academiei Sovietice de Științe. În România a rămas cunoscut sub denumirea de „Grădinarul Miciurin”. În 1875 își începe activitatea care îl va face celebru, selecția pomilor fructiferi. În 1918 Miciurin a dat în primire statului pepiniera sa experimentală rămânând conducător al ei. În 1920 Lenin ordonă o analiză a rezultatelor activității lui Miciurin. În 1923 Consiliul Comisarilor Poporului acordă „livezii lui Miciurin” statutul de instituție de importanță
Ivan Vladimirovici Miciurin () [Corola-website/Science/314727_a_316056]
-
distrugerea suferită. Această regenerare în combinație cu suprafața calcaroasă presărată cu piscuri ascuțite au transformat mare parte a insulei într-o zonă foarte greu accesibilă. De-a lungul anilor în care aici s-a practicat mineritul, anumite specii de pomi fructiferi au fost introduse în cadrul insulei. Bananierii au dispărut în urma ultimei perioade de secetă, însă un număr limitat de cocotieri și arbori "pandanus" a supraviețuit totuși.
Insula Banaba () [Corola-website/Science/313627_a_314956]
-
foc», ce li se acorda de către stăpânii de pământ era atât de mic, încât iarna frigul devenea de nesuportat. Deoarece, sătenii trebuiau să dea lemne și pentru armată, ei s-au văzut nevoiți pe de o parte să taie pomii fructiferi din livezile lor, iar pe de altă parte să cumpere diferite cantități de lemne de la cei avuți. Pământurile lor de arat au căzut pradă jafului. Pe câte o delniță de iobag se strânseseră, în unele cazuri, câte trei familii și
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]