10,535 matches
-
de curiști, trâmbițând „Îmi place să mușc. Te tentează?” Polițiștii repartizați pe tarlaua poponarilor au râs de mine când m-au auzit. Nici verificarea dosarelor de la Moravuri pentru delictele sexuale n-a dus la nimic. La fel e și cu furturile. Le-am verificat în paralel: nici o potriveală. Nimic nici despre puștiul cu cicatrici de la arsuri. Am dat peste șase posibili tipi cărunți - toți sunt fie arestați, fie cu un alibi solid în noaptea asasinatelor. Cu martori beton. Am făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
curțile și grădinile. Oameni normali, soți și soții ducând gunoiul, câini, pisici și un coiot speriat, transfigurat de sclipirea din ochii lui. Nici urmă de bărbatul între două vârste, cu păr grizonat, care dispăruse foarte calm de la locul infracțiunii de furt de mașină. Danny se întoarse pe Sunset, conducând încet de-a lungul litoralului și urmărind ambele părți ale străzii. Când ajunse pe autostrada Pacific Coast, se scotoci adânc în memorie, ca să găsească adresa lui Felix Gordean, găsi Pacific Coast Highway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că avea fața bandajată. Dacă el furase wolverina aia a lui Thomas Cormier la vreo optsprezece luni după vara aia de intensă adorație din 1942 și dacă era un puști din cartier, atunci poate comisese în aceeași perioadă și alte furturi în zona Bunker Hill. Danny se deplasă spre secția de poliție Rampart, divizie a LAPD care se ocupa de cazurile din Bunker Hill. Numele lui Mal Considine îi asigură respectul locotenentului comandant. Peste câteva minute stătea în încăperea igrasioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aranjate pe ani. Danny găsi și două cutii de carton luate de la băcănie, pe care scria „1942”. Rapoartele dinăuntru erau toate capsate de-a valma, fără indigouri între ele. Nu exista nici o logică după care fuseseră puse împreună: poșete smulse, furturi de pe stradă sau din magazine, intrări prin efracție, exhibiționism și negoț stradal ilegal, toate erau amestecate. Danny se așeză pe o cutie cu rapoarte din 1948 și se puse pe treabă. Se uita la colțul din stânga sus, la codurile penale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
2.03.1902, nici o adresă. Șapte: David Villers, născut pe 15.01.1904, nici o adresă. Și Bruno Andrew Gaffney, născut pe 29.07.1906, nici o adresă. Shortell zise: — Am notat. Băiete, te apropii de ceva? Altă undă de șoc electric: furturile din Bunker Hill se sfârșeau pe 1 august 1942. Crima din Sleepy Lagoon - cu hainele victimei sfâșiate de un băț zoot - avea loc pe 2 august. — Mă apropii, Jack. Câteva răspunsuri exacte, un dram de noroc și ordinarul ăla e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
poponar nu era în nici un caz asasin, dar golul existent în dosarul lui psihiatric între 1942 și 1944 - o perioadă de care se îngrozea când își amintea - spunea multe, iar el și De Haven păreau a fi principalii suspecți de furtul documentației adunate de puști. În plus, doctorul Lesnick nu era de găsit nicăieri, iar asta începea să sune la fel de rău ca și faptul că Mal își distrugea propriul lui vis. Cei din Teamsters distribuiau niște sticle. Cei din AUFT demonstrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
frumoase. Mă doare să-l aud pe Tung Chih spunând că vrea să ajungă la fel ca tatăl său când va fi mare - cu frumuseți drept tovarăși de joacă. Cu câteva zile în urmă, s-a raportat un caz de furt în Orașul Interzis. Nimeni nu a mărturisit fapta și nu au existat suspecți evidenți. Ancheta mi s-a încredințat mie. Simțeam că eunucii au un amestec, deoarece cineva trebuia să mute lucrurile. Servitoarele nu puteau ieși dincolo de porți fără permisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
după ce ne-am ghiftuit am Început să ne punem Întrebări despre averile lui Mișu. Și lămurirea deplină avea să se Întâmple a doua zi, după ce l-au chemat pe taică-său la cercetări: ne făcuse, Într-un fel, părtași la furtul din plicuri. Nu te mira, deci, dacă Îl bănuiesc pe Foiște că-mi citește scrisorile: s-a mai Întâmplat. Blestemul lui Mișu de a nu putea vorbi cum trebuie și de a nu gusta ceea ce Înghite nu s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ale dealului cele două trupuri și povestea lor. După legile de atunci, Păgubitul trebuia să ceară de la Urmaș oarece gloabă. În caz de refuz, se lăsa cu intervenție armată. Dar Păgubitul, mișcat, nu a cerut nimic. Totuși, pentru că fapta de furt se cerea pedepsită cumva, au luat hotărârea ca, În fiecare toamnă, În ziua În care Întunericul și lumina sunt deopotrivă de puternice, tinerii din cele două sate să se ciomăgească nițel, fără să se omoare, după care să plece fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la cunoștință ce și cum se petrecuse cu o noapte În urmă. Pe când făcea o tură prin sat - vigilența sa Îl obliga să-și Întețească rondurile de noapte În perioada sărbătorilor, când era mai mare pericolul de a se produce furturi, scandaluri ori chiar bătăi -, auzise un soi de mormăituri și foșnete În pinul din fața Căminului. Aprinsese lanterna și, cu adâncă mirare, Îl recunoscuse pe profesorul și omul de cultură Marin Foiște beat, Încercând să taie cu o pânză de bomfaier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un băț de chibrit ca să dea foc Întregii șandramale și să-și vadă liniștit de viața lui) visase că furase din rafturile cu marfă ale prietenului său niște rahat cu aromă de fistic, săptămâni bune după aceea fiind Încredințat că furtul se petrecuse aievea și ocolindu-l pe oacheșul nea Titi. Acela, Înainte cu câteva zile de a-și sfârși zilele strivit de o remorcă de lemne, apucase să-l lămurească pe Ectoraș că nimeni nu furase niciodată nimic din păguboasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi cumpărat pânzeturi ca În fiecare an. Marele vinovat se vădea șeful unei prăpădite de gări aflate la vreo douăzeci de kilometri peste codrul de la Asfințit de Satul cu Sfinți. Nu se știe cum - toată lumea, Însă, bănuia că prin furt -, funcționarului cu chipiu roșu Îi picaseră În mână sute și sute de metri dintr-un material aspru, ce ținea la tăvăleală și avea imprimate pe el, una lângă alta, Însemnele căilor ferate, folosit - Încredințau cei care se deplasau către marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Intră În grotă și Începu s-o dezmierde nu ca un bărbat, ci precum un părinte sau frate mai mare. Nu apucă să-i mângâie părul răvășit: dinspre gura grotei Înainta către ei potera ce trebuia să-i pedepsească pentru furt. Apucă să simtă cum sulițele urmăritorilor Îi străpunseră pântecul, pricinuindu-i dureri de moarte. Părăsi scurt visul și se trezi zvârcolindu-se În chinuri de neîndurat. Îl duseră la spital, unde medicii Îi cârpiră cât se putu de bine stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care le dețineau; ele urmau să încaseze goștina obișnuită de oi, moscuri și desetina de stupi. În satele lor nu aveau voie să intre slujbașii satului, egumenii păstrându-și dreptul de a judeca și sancționa orice delict sau infracțiuni, în afară de furturi și de omucideri. Un beneficiu în plus era și scutirea tuturor locuitorilor din satele mănăstirilor de cai de olac, de podvezi și de toate angaralele. La 16 octombrie Mihail Racoviță a hotărât împreună cu episcopii și boierii țării ca unele mănăstiri
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
a reușit să-și mențină penisul în erecție. —Am stat la doamna Hutchinson și aș fi venit acasă, numai că lor le-a fost furată mașina, iar el a trebuit să sune la asigurări și la poliție și să raporteze furtul... Am mitraliat cuvintele, în speranța că povestea mașinii furate o să-i abată furia care era îndreptată asupra mea... —Philomena și Ted Hutchinson sunt în Tenerife, a șuierat mama. Ai fost numai tu cu el. — Da, mamă, așa e, am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
crezi că o să plătim pentru epava asta? — Dar ai închiriat-o de la cei de la Marină! ...Doar n-ai de gând să-mi spui acum că ai luat-o așa, pur și simplu! sări Gaskell. Pentru numele lui Dumnezeu, ăsta e furt calificat! Sally râse. — Ge, ești așa de moral! Pe cuvânt! Vreau să zic că ești inconsecvent. Tu furi cărți de la bibliotecă și substanțe chimice de la laborator, dar când vine vorba de ambarcațiuni din astea, brusc începi să dai înapoi. — Cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
amândoi până-n gât în așa ceva. — Gaskell dragule, uneori mă sâcâi îngrozitor cu toate grijile astea pe care ți le faci! — Dă-mi voie să-ți spun ceva. Tu mă îngrijorezi, cu atitudinea asta nenorocită față de bunurile altor oameni! — Proprietatea e furt. — Da, cum să nu! Adu-i numai pe polițai și încearcă să-i faci să judece așa după ce reușesc să se prindă ce vrei să zici. în țara asta curcanii nu se joacă dacă e vorba de furt. Curcanii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Proprietatea e furt. — Da, cum să nu! Adu-i numai pe polițai și încearcă să-i faci să judece așa după ce reușesc să se prindă ce vrei să zici. în țara asta curcanii nu se joacă dacă e vorba de furt. Curcanii nu se jucau cine știe ce nici cu trupul bine hrănit al unei femei care se pare că fusese ucisă, iar acum era îngropată sub zece metri și douăzeci de tone de ciment cu solidificare rapidă. Barney furnizase informația cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de unde poate vedea și poate fi văzută. Acum așteaptă răbdătoare. Atmosfera e exuberantă. Soldații cântă cu puternic accent nordic. Cântecele sunt compuse după învățăturile lui Mao, pe melodii populare. Credem în mărețul comunism. Suntem soldații Armatei Roșii, Pedepsim jafurile și furturile, Trăim pentru a sluji poporul Și a lupta cu cotropitorii japonezi Și naționaliștii lui Chiang Kai-shek. Fetei îi plac versurile acestea directe. Când cântecul este repetat pentru a treia oară, Lan Ping se alătură și ea și cântă cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
strecurat Într-un post de documentarist În Institutul nostru de unde Înveninează tinerii cercetători cu aluzii fine Împotriva regimului În special Împotriva socializării agriculturii, spunîndu-le că GAS-urile și GAC-urile sînt focare de boli pentru animalele domestice și locuri de furt, proprietatea nimănui, minimalizînd și depreciind personalități contemporane de specialitate, de care În particular Își bate joc. Toate acestea nu sînt Întîmplătoare deoarece CRISTIAN DOBROTĂ provine dintr-o familie exploatatoare. Fiica sa nu Întîmplător se numește Mihaela, el exprimîndu-se că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rus era, În 1878 când, ca mulțumită pentru ajutorul nostru dincolo de Dunăre - spun: ajutor, pentru că ei l-au cerut - ne-au ciupit județele din Sudul Basarabiei, cele recăpătate după Războiul Crimeii. Ce răspundeau ei, când erau acuzați de răpire, de furt? - Ei, ce... «Tătucă, suflețel, frățioare...» «cum adică, noi vă dăruim independența, vă dăm pe deasupra Dobrogea - și voi, nerecunoscătorilor, ziceți că v-am furat câteva județe pârlite din sudul Bessarabiei? Dacă vi le-am luat cu Împrumut v-am dat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i pe proprietari, care fugeau urlând de groază. Se părea că vechile obiceiuri din bazar ieșeau din nou la suprafață; de parcă, sătule de belșug, făceau tot ce le stătea în puteri ca să recreeze agitația vieții lor de dinainte, cea de furturi și atacuri în mijlocul protestelor publice. Când erau alungate în timpul tentativelelor lor nerușinate de jaf, își dezveleau dinții, iar călătorii se retrăgeau de teamă să nu fie mușcați. Când pelerinii le arătau pumnii, le arătau la rândul lor pumnii și chicoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
iarbă. Sfâșiau sacii cu provizii aranjați sub verandă, iar orezul și lintea se revărsau în râuri aurii și verzi, albe și negre. Mâncau cantități uriașe de stafide și nuci, migdale, anacard și muguri mici și prețioși de pini, al căror furt o făcea pe Kulfi să le alerge cu mătura. Numai că o evitau cu ușurință, la fel cum făceau cu toți adepții neînfricați care, sub jurisdicția lui Ammaji, alcătuiseră o armată aruncătoare de pietricele - plini de curaj, își trimiteau artileria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-se exclusiv pe dosarele ce se aflau în puterea lui, căpitanul Kaleb ajunsese la concluzia că membrii regimentului său aveau la activ peste douăzeci de morți, cincisprezece violuri, șaizeci de jafuri sub amenințare cu arma și un nesfârșit număr de furturi, escrocherii, dezertări și delicte mai puțin importante, așa încât, ca să țină în frâu o asemenea trupă, fusese nevoit să facă uz de toată experiența sa, de șiretenie și de violență. Respectul pe care îl impunea era depășit doar de cel impus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
le solicite sfaturile În anumite chestiuni spinoase. Mai cu seamă, și acesta este lucrul cel mai important, dificila sa misiune era pe cale să reușească. Înainte chiar de refacerea sistemului fiscal, Shuster știuse să echilibreze bugetul, pur și simplu prin limitarea furtului și risipei. Până la el, nenumărate personaje, prinți, miniștri sau Înalți demnitari, Își trimiteau cererile vistieriei, o cifră mâzgălită pe o foaie unsuroasă, iar funcționarii erau constrânși să le aducă la Îndeplinire, sub amenințarea pierderii situației sau vieții. Odată cu Morgan, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]