3,793 matches
-
record lungul film al vieții. Gheorghiță Savel, în dreptunghiul ferestrei larg deschisă, la care apare în fiecare zi de mai multe ori, vede dramatica retragere din Basarabia unde-și terminase liceul militar și unde unități ale armatei roșii trecând cu goana tancurilor peste documentele semnate dictatorial la Moscova, deci peste răgazul instituțiilor românești de a se retrage în trei zile, și-n noaptea de 27 Iunie 1940, bolșevicii trec cu șenilele peste vieți omenești s-ajungă și cât mai repede la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mână în buzunarul suspectaților de perversiuni, saltă pasul pe culoarele instituțiilor din fruntea țării dar și din mădularele ei, privind dintr-o sprânceană orgolioasă pe robii strânși de lanțurile nevoilor, lacrimile copiilor flămânzi, mamelor secătuite de puteri, ale taților în goana după un loc de muncă și exasperați că nu-și pot plăti ratele la împrumuturi și vai! ale tineretului țării debusolat, înșelat de promisiuni politicianiste, vorbe goale ca oalele dogite și cu privirea spre zările cenușii ale plecatului din țară
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
se deschise ca un evantai și în mijlocul lui, printre însemnele ridicate de stegari, apăru Împăratul. Gaetulicus privea încremenit, de parcă și-ar fi făcut apariția un zeu - dar ceea ce văzu în clipa următoare îl paraliză de spaimă. În piață sosi în goană un cavaler german; în mâna stângă strângea frâul unui alt cal, pe care se ținea cu mare greutate un bărbat în veșminte romane. Printr-o smucitură a mâinii drepte, germanul își făcu calul să se cabreze și să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un sunet. Chereas trase lama în sus cu putere, mărind rana. Trupul băiatului se rostogoli pe jos. Julius Lupus se oprise să privească. Acum chiar trebuie să mergem, zise Chereas. Atriul rămase pustiu. Se auzeau însă mulți oameni venind în goană; erau soldații germani, Germani Corporis Custodes. Îl găsiră pe Împărat mort, prăbușit pe pardoseală într-o baltă de sânge, și porniră în căutarea ucigașilor; îi omorau cu sălbăticie pe toți cei pe care-i întâlneau, însă conjurații se ascunseseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unui mic refugiu. Văzându-mi mașina, și crezând probabil că eram un turist american sau german, cea mai în vârstă dintre ele traversă spre mine. Seara, se plimbau alene pe insula aceea, uitându-se cu ochi goi după mașinile în goană, de parcă ar fi încercat să agațe niște călători care așteptau să treacă Styxul. Toate trei - o brunetă vorbăreață din Liverpool care fusese peste tot și făcuse tot ce se putea face sub soare; o blondă timidă și prostuță, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spirală lentă pe husele de vinilin ale scaunelor, i-am așezat mâinile mici pe cadranele de pe bord și pe ramele geamurilor. Uniunea dintre membranele sale mucoase și vehicul, propriu-mi corp de metal, era oficiată de mașinile ce treceau în goană pe lângă noi. Complexul unui act incomensurabil de pervers plana deasupra ei ca o încoronare. Aproape hipnotizat de această reverie, am devenit brusc conștient de bara de protecție îndoită a Lincolnului lui Vaughan numai când acesta se află la câțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
întărirea prelungită a sfârcului unei prostituate de vârstă mijlocie; actrița însăși dând să coboare din mașină și agățându-se ușor de geamul pe jumătate deschis, cu grimasa înregistrată de Vaughan prin teleobiectivul aparatului său de filmat; părți ale mașinilor în goană, ale semafoarelor care-și schimbau culoarea, ale sânilor legănându-se, ale clitorisurilor ținute cu delicatețe, ca niște specimene botanice, între degetul mare și arătător, stilizarea a o mie de acțiuni și posturi în timp ce conducea - toate acestea erau depozitate în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
picăturile de sânge proaspăt de pe încheieturile degetelor reflectând lumina. În ultimele șase zile așteptasem neliniștit fie la birou, fie în apartament, supraveghind autostrăzile de la fereastră, coborând în fugă scările de lângă ascensor ori de câte ori aveam impresia că-i vedeam mașina trecând în goană pe stradă. Trecusem de asemenea în revistă rubricile mondene ale ziarelor și revistelor cinematografice, încercând să ghicesc pe care vedetă de cinema sau celebritate politică era posibil s-o urmărească Vaughan, punând cap la cap elementele accidentelor imaginare din mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o sărbătoare. Pe când viteza lor sporea, m-am trezit atras pe banda de mare viteză, așa încât vehiculele din sens opus se îndreptau aproape drept spre noi, uriașe carusele de lumină din ce în ce mai puternică. Grilajele radiatoarelor lor formau embleme misterioase, alfabete în goană ce se destrămau la mare viteză pe toată suprafața drumului. Epuizat de efortul de a mă concentra asupra traficului și de a menține pe benzile lor mașinile din jurul nostru, am luat mâinile de pe volan și-am lăsat Lincolnul să înainteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
descoperită a podului. Vaughan își croia drum prin traficul de după-amiază, călcând frânele în ultimul moment și înclinând mașina pe roțile exterioare la fiecare întoarcere în viteză la sensurile giratorii. Cu o sută de metri în urma lui, eu parcurgeam în goană sectorul de drum drept către rampa de coborâre. Oprindu-se la răscruce pentru a permite trecerea coloanei huruitoare de autocisterne, Vaughan porni în trombă imediat ce apăru micuța mașină sport a lui Catherine. Virând pe urmele lui, m-am așteptat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
simplă, capricioasă, țîșnită”). Relevantă este viziunea libertății poetice care, din „capriciu aristocratic”, explorează teritorii noi, neumblate: „Încă un capriciu - aristocratic - al acestui postillon al poeziei. Versul e un bici, tremură, șerpuie sau se sparge în vînt, din mîna poetului. Și goana cu zurgălăi îl duce prin drumurile cele mai afundate și nebătute” (în Cronica, an I, nr. 13, 10 mai 1915). Prima referire a lui Vinea la Strindberg (dar și la teatrul expresionist al lui Wedekind) datează, probabil, din 1915, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
României” din reportajul liric al lui Marinetti despre excursia sa în regiunea petrolieră Moreni, botezată „Cetatea Sondelor“ „...Toate drumurile României o văd roșind noaptea și ziua (...). Automobilul futuriștilor români, care mă duce, e un fluture crepuscular vrăjit. Tactilismul lunecos al goanei noastre. Ca un demon zburător prin văzduhu-i natal. Roșu negru. (...) În preajmă se învoaltă din frunziș frumoasele românce cu o ederă de pasiune voioasă pe fustă și pe mînecile umflate de fum alb. (...) Cu sărituri mediteraneiene, artiștii futuriști români rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conștient”. Deși tendențios realizat, făcînd concesii „infantile” unui „public încă necopt în gusturile sale”, „Le Voleur de Bagdad” „poetizează aventura”, asigurînd neoromantismului „caracteristice similare clasicismului”. De cealaltă parte, „pentru spiritul american deșteptat de elanul lui Fairbanks, chaplianismul (ilustrat de filmul Goana după aur) înseamnă un nou îndemn pentru o viață alta”. Amănunt important: visul nu mai e privit ca evazionism romantic, ci ca formă de acțiune. Unul dintre cele mai interesante articole din Integral ale lui B. Florian („Suprarealismul în cinematograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de către B. Florian într-o descendență filozofică pe cît de prestigioasă, pe atît de eclectică (Bergson, Pascal, William James și Freud), sub semnul „fanteziei creatoare a artistului ce vînează surpriza”. Reapare analogia cinematograf-poem: „O viață de cîine, Charlot soldat sau Goana după aur sînt poeme de sine stătătoare, ale căror cuvinte, rime și ritm sînt imagini de sine stătătoare prin frumusețea lor”, cu trimitere directă la „tradiția” poeziei „noi”: „Sînt realizările visate de toți ce au pregătit drumul practicabil al artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doar secundă Și trecem nepăsători pe pământ. Ne amăgim cu clipe de feerie Ce trec peste noi ca un vânt Și uităm să dăruim bucurie Celor ce-au fost, celor ce sunt. Uităm de prieteni și chiar de dușmani În goana nebună după averi, după bani Și pierdem odată cu-acestea dragoste, iubire și ani. Omul pom Cum poți oare să fii om, Dacă nu știi să fii pom? Pomul roadele-și împarte, Omul doar vorbe deșarte. Pomul nu cere răsplată
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
țâncii și stăpânii luncilor iazurilor și pădurilor dar nu e așa căci eu plâng după jucăria stricată din buzunarul tot mai ros de moliile ucigașe iar tu plângi după mica mea lume ciudată cu ieri prin care treceau călăreți în goană azi umbra unui cântec de leagăn tu mă ții de mână eu te țin de mână și-n inimă-mi sună puful galben de metal al gutuilor de țară și din tălpile-mi ușoare cresc codrii grei de aramă ne
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de amărăciune, tatăl său continuă să-l mustre acolo, în mijlocul drumului, cu vorbe aspre. Apoi, când se mai liniști, îi porunci să urce, întoarse căruța grăbit cu plesnituri de bici și cu smucituri de hățuri și-o porniră cu toții în goana mare înapoi, spre casă. Și așa, mă, Culae..., grăi hâtru badea Ivan. Ți se urâse cu binele!... Ai fost și tu pe-acolo pe unde-a dus mutul iapa, ca să vezi cum e?... Ba la deadul Vasile de la Gostinari am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ascuțiți parcă ... ce taină ascunzi și ce mister ascunde voalul tău? Mă strigă pe nume parcă umbra neființei tale și-n sufletul meu, dezbrăcat ca și mine, încă mai cred în mistere, încă mai cred în iluzii și bine. În goana-i disperată, privirea mi se frânge și se izbește de locul unde dorm păpușile ascunse sub pat. Acele păpuși ai celor 13 ani ai mei, ascunse luni în șir până când... până acum. Înșirate frumos ca niște mărgele colorate la gâtul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am poftit. Am avut noroc, dar ghinionul nu dispare la hoți. Când am ieșit pe portiță am călcat într-un cui, și de durere am țipat cât am putut de tare. Apoi, am auzit un zgomot. Am luat-o la goană. Nu ne-a prins nimeni. Am plecat acasă râzând și povestind despre pățaniile noastre. Cât despre picior, nu mi s-a întâmplat nimic grav, decât o julitură de care m-am îngrijit. Acestea sunt câteva din întâmplările copilăriei, mult mai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ea de ziua ce avea să înceapă. Acele ceasului nu se opreau din ticăitul lor ritmat, iar fiecare bătaie îmi făcea sufletul livid, din ce în ce mai agitat. Era momentul în care copilăria mea avea să-și înfrunte crudul sfârșit. Timpul zbura în goană pe acele ceasornicului. Clasa a V-a și o nouă viață, o nouă metaforă a gândirii, era pregătită să mă cunoască. Eu, însă, nu eram. Pașii îmi tremurau încet prin cercurile umede ale ploii de cerneală, mai aveam doar câteva
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
păsări se Înverșuna cu furie peste ceva despre care Marie crezu că era vreun delfin eșuat pe nisip. Atunci de ce avea acel sentiment de neliniște difuz, insidios? GÎfîind, coborî val-vîrtej stîncile printre care se putea ajunge În golf, trecu În goană pe dinaintea intrării În peștera În care jefuitorii de corăbii Își depozitau odinioară prada și Începu să țipe ca să Împrăștie zburătoarele isterice, care nici măcar nu binevoiseră s-o bage-n seamă. Privirea ei prinse reflexul unei dungi portocalii și, cuprinsă brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tînăra polițistă. - Păi, nu. Vorbea la telefon. - Ce spunea? - Habar n-am. Doar l-am auzit strigînd: „Vii sau mă duc la poliție!“. Junele roșcovan mai adăugă și că-l văzuseră pe Gildas plecînd la puțin timp după aceea, În goană, furios. - Era unu jumate noaptea. - Asta e tot? - Păi, da. Se Încruntă. - Stați un pic, acu’, dacă stau să mă gîndesc, părea cam speriat...Nu știu dacă e ceva important, da’, cînd a plecat, șefu’ ținea... Un pîrÎit sinistru Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dintr-un salt. Strălucirea unui fulger lumină preț de o clipă imensa abație. Goală. Cumplitele cuvinte se repetau nemilos În capul Mariei. Blestemată, blestemată, blestemată... Furtuna izbucni atunci cu furie deasupra ei, revărsînd puhoaie de apă. Marie o luă la goană. Tocmai ajunsese la intrare sub ploaia torențială cînd o nouă siluetă purtînd glugă răsări drept În fața ei, barîndu-i ieșirea. În elanul ei, Marie se ciocni cu atîta putere de ea Încît amîndouă căzură rostogolindu-se. Celălalt, mai prompt În reacții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Chantal că dulapul era Întredeschis. Intră. Lipseau haine, sertarele birouașului fuseseră golite, un mic seif din zid era deschis, nu mai avea decît despărțituri goale. Nici o urmă de efracție, nici o urmă de scotocire. Marie Înțelese că Chantal luase În goană ce avea mai de preț și că apoi fugise. Cu Nicolas, desigur. Din rutină, Împinse ușa băii. Se Încruntă, simțea miros de ars. În cadă, găsi un teanc de hîrtii pe jumătate calcinate, apucă de pe lavabou o pensetă pentru epilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
devenit dură, inaccesibilă... egoistă chiar! Egoistă? Îi veni să urle că el era egoistul. El, care nu se gîndea decît la cursa lui cînd Întreaga ei familie era cufundată În durere. Dar vorbele i se opriră În gît. Plecă În goană, drept Înainte, spre plaja lungă de nisip și spre marea care Începea să facă valuri. Furtuna semnalată spre Brest venea și peste ei. Christian o ajunse din urmă pe Marie Înainte ca ea să ajungă pe țărm și aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]