6,255 matches
-
Și asta? — Artistul din peșteră. Moise pe Sinai. Civilizația greacă. Imperialismul roman. Predica de pe munte. Orașul catedrală. John Knox predicîndu-i Mariei, regina Scoției. Orașul fabrică. Și... Brusc, domnul Tulloch se retrase și Thaw rînji la aerul din fața lui, vîrîndu-și la grămadă desenele în mapa pe jumătate goală. Domnul Tulloch spunea: — ...acceptăm la intervale de cinci ani, așa că, după cum vezi, nu avem nici un post liber pentru tine. Cu toate astea, desenele tale promit. Da. Ceva în domeniul ilustrațiilor. Ai încercat la editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de zgomotele jocurilor de copii. De acolo, pămîntul cobora în terase împădurite abrupte spre o vale acoperită cu un covor de acoperișuri și cu țepii coșurilor de fabrică. La est, Clyde se vedea șerpuind printre ferme, cîmpii, puțuri de mină, grămezi de deșeuri de la topitorie, apoi orașul îl ascundea pînă în punctul în care cursul era marcat de o procesiune scheletică de macarale care mărșăluiau spre vest. în spatele orașului se întindea coama nordică lunguiață a lui Campsie Fells, golașă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu ajunge la ele. Drumurile principale o iau spre răsărit și apus, iar dealurile se află între ele. Pe iarbă, la poalele stîncii, stătea o fată trupeșă, de vreo paisprezece ani, cu picioarele depărtate și mîinile în șolduri, între două grămezi de haine. Era îmbrăcată într-o rochie albastră și bodogănea cu neastîmpăr căci frații ei mai mici puseseră mingea de fotbal la mică distanță de ea și se pregăteau să șuteze în poartă. Thaw o privi îndelung, admirativ. — E magnifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bilet. — Recunosc că banii ajută, dar nu-ți bate capul cu biletul. Vino cu mine. Trecură de Grand Hotel, apoi dădură colțul spre o alee îngustă și neluminată care dădea spre o curte mică și aglomerată. Thaw recunoscu cu greu grămezile de cărbune, lăzile umplute pînă la refuz cu gunoi, navetele de lapte, bere și coșurile de pește. Drummond deschise o ușă. Intrară într-o atmosferă atît de încinsă, că Thaw simți o clipă că nu mai poate respira. Sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sigur că nu mai vrei? Da, mulțumesc, domnule Drummond. — Duncan trebuie să plece acum, tată. Avem o întîlnire. Vrei să-ți mai pun cărbuni? — Dacă poți smulge puțin timp din întîlnirea voastră presantă. O trapă de lemn se deschidea spre grămada de cărbuni de-afară. Thaw și Drummond traseră bucăți pe podeaua sălii cazanelor, cu niște furci din lemn prost făcute. Apoi Drummond le puse cu o lopată în cazan și plecară după ce se spălară pe mîini la un robinet din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pană de fazan. — La ce folosește asta? — Mă trec fiorii numai cînd mă gîndesc la asta. Thaw intră în cea mai ciudată casă pe care o văzuse vreodată. Unele părți semănau cu o casă normală, dar păreau niște văi între grămezi de mobile și obiecte scoase din depozite de resturi, din gropi de gunoi sau din magazine de vechituri. în timp ce-și făcea loc în bucătărie, se simți amenințat de rame fără tablouri, de instrumente fără coarde și vechi aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
idee. Imediat după prînz, se duse în aleea din spatele bisericii, unde erau lăzile de gunoi și găsi resturi de la prînzul elevilor puse în vîrf. începu să vină c-o farfurie și să culeagă felii de pîine și friptură de oaie, grămezi de macaroane și găluști. într-o zi cineva îl strigă: „Duncan Thaw!“ iar el privi în ochii acuzatori ai doamnei Coulter. — Nu fur nimic, zise el apărîndu-se. Nimeni nu le vrea. — Ar trebui să-ți fie rușine, un băiat atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întîi turnurile municipalității, apoi cocoașa cartierului Rotten Row, cu toate ferestrele caselor luminate, apoi fleșa butucănoasă a catedralei cu turnul și naosul, iar apoi mănunchiul de domuri de la Infirmeria Regală și, dincolo de ele, ca o ultimă secțiune a unui telescop, grămada putredă de morminte din necropolă lunecă spre cer, cu coloana lui John Knox în vîrf. Cartea din mîna omului de piatră izbi planeta pulsîndă și o umbră albastră ieși din carte și atinse inima lui Thaw, înghețînd-o. Orașul își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dealuri stîncoase. Nu-i nici o potecă, iar buruienile sînt întrerupte pe-alocuri de petice de mușchi, unde picioarele i se afundă și merg prin apă. îi ia două sau trei ore să ajungă pe creastă și se odihnește pe o grămadă de pietre bătute de vînt. Panta plină de bălării coboară spre ocean, dar o movilă ascunde malul. Vede brațele uscatului împărțind apa cenușie, unele cu petice de cîmpie, altele stîncoase și urcînd spre munte. Crede că unul ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coboară spre ocean, dar o movilă ascunde malul. Vede brațele uscatului împărțind apa cenușie, unele cu petice de cîmpie, altele stîncoase și urcînd spre munte. Crede că unul ar putea să fie Ben Rua. Observă apoi că o piatră din grămadă are pe suprafață inscripția: în acest LOC regele Edward a luat prînzul după ce-a vînat 28 august 1902 Din cine știe ce motiv, i se pare amuzantă și rîde mult, dar nu-i deloc fericit. Mai ia o pastilă care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe Sludden, n-am întîlnit pe nimeni care să mă dorească, și acum nu mă mai voia de loc, iar eu aveam nevoie de altcineva, deși gîndul venirii copilului mă înnebunea și-mi făcea rău. Mă simțeam strivită sub o grămadă de femei și Sludden țopăind în vîrf, cu o coroană pe cap și rîzînd tot timpul. Apoi copilul se mișca în mine, mă calmam imediat și mă simțea împlinită. Atunci îmi părea rău de Sludden. Părea un copil lacom și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Rima, sînt ciuperci! strigă el fericit. O încrengătură de ciuperci mari creștea pe linia galbenă, astfel încît jumătate din pălării erau înclinate spre stînga și celelalte spre dreapta. Lanark se aplecă și privi printre piciorușe. Aveau rădăcinile prinse într-o grămadă de pînză putrezită, cu catarame ruginite și un cilindru albastru cu bășici pe el. — Uită-te, termosul! Grămada aia de haine vechi probabil că-i rucsacul tău! — Nu pune mîna! E oribil! Cum de-au ajuns aici? Le-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din pălării erau înclinate spre stînga și celelalte spre dreapta. Lanark se aplecă și privi printre piciorușe. Aveau rădăcinile prinse într-o grămadă de pînză putrezită, cu catarame ruginite și un cilindru albastru cu bășici pe el. — Uită-te, termosul! Grămada aia de haine vechi probabil că-i rucsacul tău! — Nu pune mîna! E oribil! Cum de-au ajuns aici? Le-am lăsat lîngă carele acelea. N-aveau cum să se tîrască pe drum să ne întîlnească. — Oare e vreun lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
altele, intrînd într-o capelă mică. O lampă portocalie atîrna de plafonul cu nervuri de piatră, dar piatra era văruită, iar efectul era odihnitor. Aerul era încălzit și parfumat de sobe cu parafină puse în colțuri; lîngă perete era o grămadă de saltele din plastic atingînd aproape plafonul. Trei dintre ele erau puse cap la cap și Jack o pregătea de culcare pe cea din mijloc. Rima se întinse pe ea, cînd termină, și Lanark o ajută să-și scoată haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în calitate de șef al executivului, trebuie să vă încredințez acest secret și să dau explicații. Dar înainte de toate, trebuie să vă spun cum aleșii au învins dumneavoastră recent o problemă mult mai mare: foametea. Da. Foametea. Consiliul a permis ca o grămadă de mizerie otrăvitoare dintr-un transportor care-a explodat să izoleze orașul. Stocurile noastre de hrană erau pe sfîrșite. Am fi fost puși în situația de a introduce o raționalizare severă, în speranța că acest consiliu va interveni să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
copacului de dincolo de fereastră, dar se opri, arătă spre marginea tabloului și-i spuse lui Lanark: — E acolo. Da, apropie-te, apropie-te, se auzi o voce. Lanark se duse după tablou și descoperi un bărbat solid, rezemat de o grămadă de perne, pe un pat jos. Fața, înconjurată de păr nepieptănat, care stătea zburlit în aripioare și coarne, era statuară și nobilă, în afară de o expresie neliniștită, oarecum lașă. Peste bluza de pijama purta un jerseu din lînă, ambele erau murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Jimmy? Nu fumez. Știi cît e ceasul? — Era două dimineața cînd m-au adus aici, dar asta s-a întîmplat de ceva vreme. Pentru ce te-au săltat? — M-am pișat pe pod. — Polițiștii, zise vocea cu amărăciune, sînt o grămadă de ticăloși. Ești sigur că n-ai nici o țigară? — Nu, nu fumez. De ce te-au săltat pe tine? — L-am ciocănit pe unul zdravăn și i-am făcut pe polițiști o grămadă de ticăloși. Haide să batem tare în uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pod. — Polițiștii, zise vocea cu amărăciune, sînt o grămadă de ticăloși. Ești sigur că n-ai nici o țigară? — Nu, nu fumez. De ce te-au săltat pe tine? — L-am ciocănit pe unul zdravăn și i-am făcut pe polițiști o grămadă de ticăloși. Haide să batem tare în uși și să urlăm pînă ne dau o pipă. — Dar nu fumez, zise Lanark, depărtîndu-se. Sentimentul care-l încerca acum era de mizerie fizică. Apa din toaletă fu trasă brusc și el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi rămăseseră tot palide vineții, fără viață. Venusianul se ridică și privi rătăcit în jurul lui. Și, lucru ciudat, lui Gosseyn nici măcar nu-i trecu prin cap ce are de gând să facă. Îl văzu pe venusian îndreptându-se grăbit spre grămada de arme și alegându-și cu grijă două. Tocmai asta frapa cel mai mult, grija cu care examina armele. Ce urmă fu mult prea rapid pentru ca Gosseyn să poată interveni. Prescott se duse la X și-i trase un glonț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
patul din cameră, îi zise: ― Îmi pare rău, dar e spre binele tău, dacă vine cineva. Lui nu-i părea rău de loc. Era numai grăbit. Se repezi să-și caute servieta. Răsturnă uneltele vraiște pe pat, alături de fată. Din grămadă extrase un aparat atomic de tăiere și se repezi la peretele asupra căruia se decisese noaptea trecută, singurul care ar fi putut ascunde distorsorul. Acest distorsor trebuia să se afle acolo, în dreptul Mașinii jocurilor. Și, oricare i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
gândea din nou la ce-i spusese ea mai înainte: "Ești un tip... foarte curios". Fără îndoială, dar ce amestec avea ea în toată povestea asta? și realiză că nu înțelegea rostul prezenței ei acolo. Patricia Hardie îi spusese o grămadă de lucruri, dar n-avusese vreodată impresia că ea ar juca vreun rol important în această dramă a luptei non-A contra Universului. Ea îl privi în momentul în care el decisese să vorbească, suspină și-i spuse: ― N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ferestrelor zăceau în cioburi pe podea. Gosseyn privi prin cercevelele goale spre locul unde până mai ieri, se înălța Mașina jocurilor, ca o bijuterie pe coroana verde a Terrei. Acolo nu se mai vedeau acum decât mii și mii de grămezi de pământ murdar adus cu basculantele, pentru a șterge, fără îndoială, orice urmă a simbolului luptei unei întregi civilizații pentru o gândire sănătoasă. Nimeni nu lucra la nivelarea solului. Câmpia pustie, acoperită de cocoașele miilor de movile, părea uitată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
această idee îi traversă mintea ca o linie de foc ― dar absolut nimeni, niciun singur membru al acestui comando special nu trebuie să scape". Și nu scăpă niciunul. În scuar ajunsese un regiment mecanizat. Din el nu mai rămăseseră decît grămezi informe de cărnuri carbonizate și carcase de metal contorsionat. Gosseyn se apropie de una din porți și privi cerul. Avioanele continuau să planeze la o înălțime de 300 de metri. În lipsa unui ordin din partea lui Thorson, ezitau să-și lanseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ce surpriză !“ și m-am repezit spre fereastră, dar n-am deschis-o. „Ia te uită, domnule ! Să mă fi picat cu ceară și n-aș fi bănuit că ești dumneata. Cu ce ocazie pe aici ?“ „V-am căutat o grămadă“, mi-a spus el, „mă temeam să nu vă fi mâncat lupii care au trecut Dunărea, încoace; am văzut ieri un mânz, alerga înnebunit, sângele îi flutura ca o coamă, pe gât, îl mușcaseră lupii, eu nu ies niciodată fără
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
având piciorul drept amputat, a început „Maratonul Speranței“. La întrecere au luat parte, printre alții, o fată oarbă din Ottawa și o bătrână de 73 de ani din Thunder Bay, Ontario. 9. Am coborât de pe dig, spre partea câmpiei, printre grămezi de buruieni și flori de câmp, vorbeam cu ele. Poate din cauza aerului meu încă citadin, îmi puneau piedică, mă trânteau. De câteva ori m-au zgâriat pe mâini și pe față. O pasăre albastră mi-a cerut ceva, am scos
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]