4,781 matches
-
să înece în sânge pe cei ce au îndrăznit să se apropie pre mult de soră-sa, Laura. Împlinisem optsprezece ani și Laura mergea spre cincisprezece, când ne-am oprit pe drumul destinului, ea veselă peste măsură, eu cumpătat la grai și la zâmbet. Ne vedeam numai Duminicile după prânz. Mi-am amintit de eforturile ce le-a depus ca să-mi conducă pasul stângaci și greoi ca o buturugă, în cadența „Espaniolei”. Cânta valsul în chip minunat, executând mai întâi singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
național va scoate capul și mai mult de sub carapacea ei, pentru ca sabia ascuțită a omului de după mine, să i-l poată reteza. Catedralele vor rămâne pe loc. Ele nu vor mai fi niciodată ținta bateriilor de tragere. Unul va fi graiul oamenilor pe întinderea globului mult prea mare pentru ei, când coaja pământului și fața apelor vor fi ale lor cu împrumut până la moarte. Ei nu se vor numi bolșevici, ci, odată, cu prăbușirea sectarismelor, se vor numi simplu „oameni” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aproape neatinsă. Se ridică brusc, oprindu-se din plâns și mă privi cu dispreț. Apoi își scoase batista din buzunarul șorțului și-și suflă nasul zgomotos. - Ajunge! Făcu dânsa amenințătoare, cu ochii scăpărători de cumplită mânie. - Zitta! Șuierai din spatele ei. Graiul tău îmi îngheață azi măduva și mă izbește între umeri ca un târnăcop. - Nu ai dreptate, interveni piticul împăciuitor, trecând fățiș de partea ei. - Te-am îmbrățișat ca pe scândura corăbiei mele, sfărâmată de destin. - Nu o meriți, ticălosule! guiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu trupul dolofan intră în rochie-pantalon, cu o mână pe ghidonul bicicletei. E caraghioasă în ghetele ei cu vârful lat și talpa dublă și cu pălărioara, cărămizie, de vânător. - Dacă rămâneai lângă mine, nu ai fi răcit, zise ea în graiul ei de țărancă mucalită. Încerc din nou să-mi dezleg limba. „Nu te cunosc” vreau să repet. Și sufăr când înțeleg că Matilda a venit să mă compromită față de martori, povestind fără ocol, cum am chinuit-o cu disprețul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bărbia sprijinită de genunchi. Ramses Ferdinand Sinidis își scoase din buzunarul de la spate al jachetului cu coada retezată, o batistă, ca să-și oprească sângele ce-i curgea din rană, de la ureche, pe gât, în guler. Susținea că și-a recăpătat graiul numai de câteva minute: din momentul în care a fost lovit de piatră. - „Sunt fericit”, exclamai în scurta pauză intervenită. - „Mă interesează enorm cauza subitei dumitale fericiri”, rânji dânsul, clătinându-și admirativ căpățâna și gesticulând cu amândouă mâinile: „Sunt opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
momentul în care a fost lovit de piatră. - „Sunt fericit”, exclamai în scurta pauză intervenită. - „Mă interesează enorm cauza subitei dumitale fericiri”, rânji dânsul, clătinându-și admirativ căpățâna și gesticulând cu amândouă mâinile: „Sunt opt ani de când mi-am pierdut graiul”, urmă el. În intervalul ăsta am rumegat mereu primele trei litere ale alfabetului. Învățasem chiar să le pronunț și hotărâsem să scriu o carte de o mie de pagini pline de abeceuri, pentru ca să nu se mai simtă nevoia de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care întârzie să iasă. Prin pielița albă ca marmora, fină și străvezie i se zăresc vinișoarele albastre ale tâmplelor. Născiorul îi este turtit la vârf, ca o mazăre. Comoara de azur a ochilor ei visători, mersul molatec și zumzetul din grai, o fac suavă și scumpă. Părinții au regăsit-o ciopârțită la morga spitalului, cu bucățile trupușorului reîntocmite de studenți. De după gât îi cobora șiretul de care s-a prins eticheta cu numărul de matricolă. Astfel au văzut-o ei. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
oameni cu sex deosebit și cu desăvârșire străini unul de celălalt, s-au întins în prima noapte de singurătate, ca pe o masă de spital. „Scrie o carte despre carne”, încercă să mă convingă el, pornind iarăși muzica gravă a graiului său cu vibrațiuni profunde. „Să vorbești, de pildă, despre carnea catifelată a fecioarelor din faza pubertății. De cea de muiere oacheșă cu sânii pietroși și cu pielea brună și aspră la pipăit. Despre carnea de om mort. De a mânzatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de singurătate absolută mă pornește, toamna, într-acolo, asemenea naufragiatului agățat de o scândură, și care nu mai are, pentru moment, nici o altă dorință decât aceea de a fi salvat de oameni. Mă amestec printre ei, mândru de a cunoaște graiul lor, cu putința să-mi împărtășesc bătăile mai grăbite sau mai obosite ale inimii. Împăcat cu oamenii, alerg spre Gloria. Iată-mă, în sfârșit, ajuns în fața gangului de piatră. Îl traversez în goană, suind câte două, scările de lemn. Sprinteneala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mea îmbrăcându-și ciorapul, „mă duc să-mi pârâi oasele”. Nu cred să-i fi rămas vreunul netrosnit: craniul, fălcile și nasul, bazinul: peste tot au trecut roțile locomotivei. „Nora vorbea domol. Nu izbuteam întotdeauna să desprind vreun tâlc din graiul ei lipsit de nuanțe. Privirea ei stranie și dezolată nu găsea niciodată obiectul potrivit de care să se prindă. Cercetam cu falsă nepăsare, chipul pământiu, nasul lustruit, și părul ei verde. Cred că Nora se simțise profund neconsolată din cauza chipului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
numai versul „Micul Hans, singurel...“ până când am primit un răspuns la acest început de cântec: „...a plecat în lumea mare...“ Nu e sigur cât timp a continuat schimbul ăsta muzical, probabil până când semnalul de recunoaștere - aici, două ființe omenești de grai german rătăcesc noaptea prin pădure - a comunicat suficient de mult, încât de ambele părți să se iasă din acoperire, să ne adresăm unul altuia în germana infanteriștilor și să venim mai aproape cu arma coborâtă, atât de aproape încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă ocupam de spălatul vaselor pentru un cuplu violent și certat la cuțite din vechea aristocrație - Saint-Georges. De fiecare dată, înainte de ora prânzului, duelul lor lua amploare și ajungea din salon, prin coridorul cel lung, până la bucătărie. Adeseori stăteam fără grai, încercând zadarnic să-i potolesc prin gesturi, chiar între ei, care, fără să fie dispuși să-l observe pe spectator, aruncau unul într-altul cu farfuriile tocmai spălate de mine sau încă murdare. Față de ajutorul lor din bucătărie erau întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
doamna Gutberlett, răsfoia reviste ilustrate pe sofaua din Niedstraße, Anna, care-și dădea silința, și eu jucam skat cu el. Dar în cimitirul Oberaußem abia dacă am avut ce să ne spunem. Poate că privirea aruncată pe deasupra mormintelor îți lua graiul, dar coșurile fumegânde ale întreprinderii Fortuna Nord spuneau mereu același lucru: Viața merge mai departe, viața merge mai departe... În afară de asta, grupul îndoliat se vedea înconjurat de pietre de mormânt din diabas, marmură de Silezia, calcar și granit belgian, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca noi, cu oamenii, pe limba noastră, bunicule? He-he, tataie! Ei înțeleg ce le spunem, doar. După un timp, după antrenament, cum s-ar zice. Le repeți de multe ori, le arăți și animalele se obișnuiesc. Atâta. Nu vorbesc în graiul nostru, băiete. Tataie, cât de mare trebuie să fiu să călăresc? Ha, ha! Da’ grăbit mai ești nepoate... Uite, la vara viitoare te voi învăța. Întâi să văd că nu șchiopătezi la școală. Să văd că ești silitor și cuminte
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ales dac-ai văzut Little Big Man În ’70, accentul cade pe valoarea cromatică Într-un film spațializat În uleiuri de mare efect, cu bizoni, cavalcade, praf, indieni pentru prima oară pot fi auziți indieni sporovăind mai multe minute În graiul lor autentic devastat puțin mai tîrziu de intelectualii de pe May Flower, prilej cu care se observă bizara asemănare dintre limba sioux și cea japoneză, dacă nu cumva s-o vorbi În japoneză -, cu un lup (scheletic), un cal deștept, Graham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îngiurătura ori să scoț șpanga, doară oftez. C-a rădicat capu’ ca și ceilalți, Neacșu, vrea să-l Învieze numaidecât pre constructorul neobosit, carele de-o Învia are să-l și pupe. Iară până atuncea kir direktor amarnic mai ceartă În grai cu pârjolire pe ceia carele au uitat pe marele otcârmuitor. „Cum să nu regrete poporul pe Ceaușescu cînd el a ridicat demnitatea românilor pe cele mai Înalte cote?” Cu toții regretăm dară ce i s-a tâmplat lui Ceaușescu și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o parte trasă cu putere și-a intrat un subofițer care după ce mi-a studiat actele cu o mină severă, mi-a comunicat că-mi lipsește un document, cel mai important, aprobarea de la serviciu pentru plecare, și, cum Îmi pierise graiul, a adăugat că fără actul ăsta nu puteam merge mai departe. După care-a ieșit, nu Înainte Însă de a-mi mai face rapid o radiografie completă. Panică, discuție animată cu Mariana-n șoaptă, ce se-ntîmplă, nimeni nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
balade. Karen Își ținu tot timpul ochii Închiși; Jack rămase cu ei deschiși, ca să se poată desfăta cu atmosfera dulceag-sentimentală. Simți cum cineva Îl bate pe umăr. Miller Stanton era cel care Îl Întrerupea. Karen deschise ochii și rămase fără grai: o vedetă TV voia să danseze cu ea. Jack se Înclină. — Karen Morrow, Miller Stanton. Karen zbieră, ca să se facă auzită peste muzică. — Bună! Ți-am văzut toate filmele pe care le-ai făcut mai demult Raymond Dieterling. Ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
POLIȚIA ÎN CEAȚĂ! Gaitsville, California, 27 februarie 1958. O bizară crimă dublă i-a Înspăimîntat pe locuitorii din Gaitsville, un orășel aflat la o sută de kilometri nord de San Francisco, iar pe șeriful comitatului Marin i-a lăsat fără grai. Cu două zile În urmă au fost descoperite cadavrele lui Peter și Baxter Englekling, În vîrstă de 41 și, respectiv, 37 de ani, În apartamentul lor, aflat lîngă tipografia la care lucrau ca zețari. Cei doi frați erau, ca că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mînă, zdrobindu-i degetele. Papa dădu drumul satîrului urlînd. Bud Îl tîrÎ pînă la cuptor și trase de paletă. Deschise trapa și Îl trase pe bătrîn În jos pe trepte. Fum: opiu, aburi. Bud Îl pocni pe Papa-san, lăsîndu-l fără grai. Prin pîclă: sugători de drog Întinși pe saltele. Bud Începu să Împartă șuturi la nimereală. Toți chinezoi. Bombăneau, Încercau să riposteze, apoi trăgeau iar din lulele și se Întorceau În lumea lor de vis. Fum: În față, În nări. Respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
taxiurilor erau foarte vii, niște ființe. Casa până atunci pustie se umplea de ele, le primea pe toate, dar toate zburau neînduplecat de repede în alte părți și iar rămânea singură până veneau alte ființe lipsite de trup și de grai cu care ajunsese să se obișnuiască. Și, în timp ce stătea în pragul ușii-fereastră, înfiorându-se de răcoare, și nu de umbrele rămase în spatele ei, în spațiul întunecat, albăstrui al apartamentului, se străduia să nu privească într-o anumită direcție, către casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aș vrea să-ți spun doar - în spiritul unei critici constructive și al interesului personal - că arăți absolut înfiorător. L-am privit lung, la rândul meu. — Michael, arăți de parcă ai fi îmbătrânit cu vreo douăzeci de ani. Mi-a pierit graiul. — Ce...Vrei să spui că arăt bătrân? — Chestia este că tu ai arătat întotdeauna foarte tânăr. Pe atunci, arătai întotdeauna cu zece ani mai tânăr decât erai în realitate, iar acum arăți cu zece ani mai bătrân decât în realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
te prăpădești de râs, nu alta. Am citit zilele trecute un nou roman, manuscrisul dactilografiat. Ghicește cine l-a scris? — Hai, spune. O prietenă de-a ta. Despre care știi multe. — Mă dau bătut. — Hilary Winshaw. Din nou îmi pierise graiul. — O, da, acum toți scriu! Nu le ajunge că sunt putrezi de bogați, că pun mâna pe cele mai influente posturi din televiziuni și au două milioane de cititorii care plătesc bani frumoși în fiecare săptămână ca să afle ce putregaiuri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ceva inteligent de spus în fața unor asemenea afirmații. Am răspuns ceva de genul, „groaznic“, urmat de „Sper că nu vă lipsește nimic de valoare“. — Nu s-a furat nimic, spuse doamna Tonks. În afară de manuscrisul dumneavoastră. Asta m-a lăsat fără grai. — Era în sertarul de sus al biroului meu, continuă ea. Se pare că hoțului nu i-a luat mult timp să-l găsească. Încă n-am anunțat poliția: voiam să vorbim mai întâi cu dumneavoastră. Domnule Owen, există vreun motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care dădea spre parcul local. Cât despre tip, i-am dat între cincizeci și șaizeci de ani: avea o față de cal - poate de rasă, dar cam slăbănoagă și șireată - și în loc de accentul scoțian la care mă așteptasem, vorbi în dulcele grai tărăgănat al englezului educat la Oxbridge și în școlile publice. — Ia loc, Owen, ia loc. Era așezat în fața mea, la birou. Doamna Tonks stătea în picioare lângă fereastră. E o chestiune gravă incidentul cu cartea despre familia Winshaw. Ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]