3,598 matches
-
a tutulor oamenilor politici pentru ca să stea prea mult timp afară de guvern. Iar intrigile și manoperile pe dedesubt urmau înainte. La 10 mai, regele iscălește decretul prin care se instituia a doua decorațiune română: Coroana României. în lumea „de sus“, mari hohote de râs à-propos de o greșeală de tipar apărută în l’Indépendance Roumaine la rubrica „Echos Mondains“ a lui Claymoor. Vorbind de o recepțiune dată de mecena doamna Elena Oteteleșanu, Claymoor scrie: „Les salons tout garnis de fleurs. La maîtresse
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de secol, datorez aceasta redactorilor mei. Între alții, domnului Brătianu, acestui domn Brătianu pe care îl vedeți acum alături de mine, și care, sub articolele sale punea în totdeauna „va urma“, însă urmarea nu o dedea niciodată. Bineînțeles au fost mari hohote de râs în sală. Sfârșind, Rosetti s-a adresat tinerimii, spunându i: — Să nu credeți că noi am făcut tot ce erea de făcut. Dacă noi am cucerit libertățile de care ne bucurăm astăzi, celor viitori le revine ca să păstreze
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
stațiune la Pisica albă. Toată lumea aprobă. Dar Michel își aduce aminte de ceva și strigă: — Imposibil! E ora 8 și trebuie să mă duc acasă. Azi e Sfânta Maria, ziua nevestei mele, și am mosafiri la masă. Toți izbucnesc în hohote. — Sfânta Maria a fost ieri, îi strigară toți. Michel chefuia de 48 de ore și pierduse noțiunea timpului. La deschiderea Camerelor - 15 noiembrie 1881 - Dumitru Brătianu este ales președinte. Însă discursul său nu place guvernului. Dumitru Brătianu spune că, atât timp cât
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
rândul de 10 scaune fu ocupat cu 10 cocoșați. De la al treilea cocoșat, publicul din grădină a început să se înveselească, apoi senzația a crescut cu înmulțirea cocoșaților, iar când tot rândul de scaune fu ocupat, în grădină era un hohot de râs, toți spectatorii se îndesau ca să vadă tabloul, căci adevăratul spectacol nu era acum sus pe scenă, ci jos în grădină. Athanasiade a înțeles lovitura, iar după actul I părăsi grădina. În fevruarie 1883 dânsul a părăsit direcțiunea acestui
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Mihai pentru a fi proclamat a doua oară rege. E nespus de tras la față și palid ca sideful, pășind șovăielnic. Parcă nu vede pe nimeni. Are aerul unei victime. La apariția sa, tăcerea înecăcioasă e întreruptă brusc de formidabilele hohote de plâns din grupul Casei Militare și Casei Civile. Mai nestăpânit decât toți hohotește Pavelescu (inspector general al trenurilor regale - n.n.). Plânsul acesta de bărbat în toată firea, dă ceremoniei un aer de dramă încordată. Cineva îmi șoptește că Regele
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
aștept... doar un an mai precis și voi deveni școlăriță. Lacrimile mi-au inundat pe dată obrajii și ridicându-mă pe vârfuri cât am putut am exclamat: Dar, uitați-vă cât sunt de mare! La care clasa a izbucnit în hohote. Doamna m-a mângâiat duios pe cap și a afirmat: Nu fii supărată! Astăzi rămâi cu noi. Nu trebuie să pleci și oricând ușa clasei noastre va fi deschisă și pentru tine. Dar, iepurașul va mai fi la anul? Bineînțeles
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a zis: Ține-l bine de cioc! Să nu-l scapi! Dintr-o singură lovitură, i-a zburat capul peste lemne. Eu cu ochii închiși nedumerită de cele întâmplate, m-am repezit la el și am început să plâng în hohote, jelindu-l: Bietul meu boboc! Ce-am făcut eu? Mama m-a luat în curte, a adus repede un lighean, a pus la foc apă pentru a-l opări și-l curăța de pene. N-a durat mult și bobocul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Nu înțelegeam prea bine, atunci aceste cuvinte. Știam doar că, biata Joica a rămas fără mamă. Tata înțelegând tragedia momentului, a luat repede coasa din șură, i-a scos coada și ne-a alungat de noi în casă. Plângeam în hohote. Oltea, sora mea, nu reușea să mă potolească. Mama, a ieșit apoi din grajd cu un lighean mare, în care era capul Joianei. Avea lacrimi în ochi, dar se stăpânea față de noi. A chemat-o apoi pe lelița Verona, care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
îi clănțăneau dinții în gură de frică iar eu am rămas fără grai. Mă gândeam, cum o să ne mai scăldam în bulboană, dacă acolo își are sălaș ascuns șarpele? Băieții însă ne-au citit parcă gândurile și-au râs în hohote de noi. Ne-au spus că sunt și șerpi de casă, care nu sunt periculoși. Eu totuși, nu-mi puteam lua gândul de la el. Era mai bine dacă nu l vedeam. A început parcă să-mi fie teamă să mai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
baia unde Alexia făcuse o „descoperire” epocală, toaleta: Uite, mami, aici te poți spăla și pe sâni. Alexia, copil curios, apăsase pe butoanele de pe bara unde erau afișate și... a confundat desenul ce reprezenta „dosul” cu sânii. Am râs în hohote, apoi i-am explicat despre ce este vorba. Toaletele, la japonezi, sunt bijuterii de înaltă ținută tehnologică, ingenios gândite și construite. Dacă apeși pe unul dintre butoanele afișate pe bara atașată la vasul de toaletă, în lateral dreapta, un jet
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
să-i cresc fructul adulterului. M-ai făcut de rușine până și În fața slugilor, ca să nu mai vorbesc de vecini. Nici la Curte nu mai Îndrăznesc să m-arăt! Ministerialul Hildebrand se trezi de-a binelea și izbucni Într-un hohot de râs de se cutremurau pereții. — Ți-ai ieșit din minți, femeie? murmură el printre hohote. Cine ți-a băgat În cap prostia asta? Bastardă, ai? Crezi că eu... Ha, ha, ha, asta-i cea mai bună glumă pe care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai vorbesc de vecini. Nici la Curte nu mai Îndrăznesc să m-arăt! Ministerialul Hildebrand se trezi de-a binelea și izbucni Într-un hohot de râs de se cutremurau pereții. — Ți-ai ieșit din minți, femeie? murmură el printre hohote. Cine ți-a băgat În cap prostia asta? Bastardă, ai? Crezi că eu... Ha, ha, ha, asta-i cea mai bună glumă pe care-am auzit-o În ultima vreme... Doamna Rishawa Își ascuți urechile și puse mâna pe un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
durerea copleșitoare... Într-un târziu, și-a revenit și, cu mișcări încete, și-a pus pe cap căciula prăfuită, într-o poziție caraghioasă. Într-o altă situație, scena aceasta ar fi declanșat un zâmbet, bună dispoziție sau poate chiar un hohot de râs. Dar, în circumstanțele date, crearea unei atari atmosfere era, practic, imposibilă. Cu excepția, pe deplin îndreptățită, a sentimentului uman de compătimire, orice altă reacție ar fi fost o ticăloșie. Moș Butu se lovise rău de tot. N-a scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
serios ? Sachi ? Disperat după amor și romanțe, domnișorule Cristian. Dar ! Dar ! Am publicat și ca Ivan Turbincă sau Ion Palavră până să ajung la acest Ion Pribeagu, de asta ce spui ? Mamutu’ comandă al treilea rând de whisky-uri, printre hohote de râs. E drept, evreii nu fuseseră niciodată îndrăgiți de români, dar mai ales atunci, când valul de antisemitism ce bătea dinspre Vest începuse să invadeze Europa mai ceva ca ciuma, se ascundeau sub diverse pseudonime pentru a scăpa de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
păr în nas și în urechi și- aduc puțin cu Brahmaputra. Mi-e capul bleg și lătăreț, picioarele două prăjine, un singur lucru am măreț, și ! — Și ? — Și-mi pare foarte bine ! țipă, înainte ca sala să fie umplută de hohote și aplauze, chiar și de la alte mese, care auziseră versurile. — Dar te-ai îmbătat bine, amice, de-ai lăsat tu câteva versuri să se-audă de la tine, îl bate pe umăr Mihail. — Ei, ei, stai așa... C-oi fi eu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
parcă și mai nervos. O iau la sănătoasa spre Plevnei. — Vă omor când vă prind, mânca-v-aș suflețelele voastre ! se aude monstrul răcnind în spatele lor. — Auzi la ăsta, e mâncător de suflete, fugiți, fraților, mai tare, țipă râzând în hohote Pribeagu. Și așa și alergau, de parcă însăși moartea ar fi fost în spatele lor și ar fi vrut să -i trimită în cealaltă lume. Parcă erau la maraton și se băteau nu doar pentru medalia de aur, dar și pentru recordul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aia s-a-ntors. — Da’ putea să nu-ți zâmbească, nu ? întreabă Mamutu’. — Cui, lui Cristi ? ! întreabă Pribeagu. — Păi, cui ? — Pot să jur că mie mi-a zâmbit. Da, da, știu, tocmai mie, arătarea ciufulită și aparent castrată. Toți izbucnesc într-un hohot de râs. — Nu, nu, că o-ntrebăm, insistă Pribeagu. Asta-i curată nedreptate ! Dar când să se apropie, doi țigani o abordează pe dom- nișoară și încep să discute afaceri. — E o podăreasă, copii, concluzionează dezamăgit Mamutu’. Stați cuminți. Ah
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ficatul în mâinile și portofelul dumitale. — Urcați sau nu ? întreabă birjarul, sictirit. — Noi nu urcăm, țipă Pribeagu, după care rămâne mut, cu o privire tembelă, către trăsură. Uitați ! Nu urcăm, caleașca se apleacă până la picioarele noastre. Birjarul pornește într-un hohot de râs. — Aveți deci o caleașcă magică ! — Și dumneavoastră, domnule, un ficat de-a dreptul fer- mecat. Așa-i, nu găsiți ? râde Pribeagu în gura mare, în timp ce se aruncă în trăsură, alături de cei doi prieteni. Cristi și Pribeagu și-au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe dinafară ! — Domnișorule Cristian, această făptură minunată poate fi a dumitale numaidecât. Cristi tace de această dată și e numai ochi și urechi. — E simplu. E inimaginabil de simplu ! Urcă-te pe scenă și cântă ! — Ha-ha, izbucnește Cristi într-un hohot isteric. Chiar că ești nebun de legat, Sachi ! De legat ! — Orchestra a luat pauză de zece minute, o mai ține așa încă zece cel puțin. Ce mai aștepți ? Asta e seara noastră, nu vezi ? Nimic nu ne stă în cale
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
doar eu, dar și pe conu’ Răcaru. Haida, să te prezint ! — Poftim ? ! — Haida odată, că nu avem timp de pierdut ! Și Pribeagu îl apucă de mână și îl trage de la masă. — Ți-am zis ! se aude țipând Mamutu’, râzând în hohote. Ajung amândoi repede la masa din capăt. — Ia uitați, domnule Răcaru, o frumusețe de băiat și alta nu, și Pribeagu îl trage de obraji pe Cristi. Ia spune, băiete, știi să cânți ? îl ia tare patronul, cu vocea lui răgușită
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
direct pe gură. Pribeagu vine și se aruncă și el în brațele lor. — Băi, zbiară de mama focului Ionel. Băăăi ! O să facem istorie, băi ! Te-ai gândit, nemernicule, și îi și dă o palmă zdravănă peste față lui Cristi, provocând hohote de râs în jur. Te- ai gândit tu în zilele-alea când veneai sfios și timid ca o fufă virgină, ha-ha, la pian la Răcaru, că ai să ajungi aici ? — Că o să ajungem, ce Dumnezeu aș fi făcut fără voi ? — Băi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vezi în sacoul meu ! — Unde ? — În interior, e un revolver mic. Încarcă-l și trage și tu la intimidare, dacă se mai apropie. — Doamne, și dacă-i nimeresc ? Mai bine-i nimerești tu decât ei pe tine, râde Fernic în hohote, înainte să-i anunțe : Țineți-vă bine bine de tot, fraților ! Și brusc trăsura începe să se zdruncine din toate înche- ieturile și să sară parcă în toate direcțiile, abia o ține pe o linie dreaptă Ionel. Toți trei urlă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
drept îți spun, ești bun la gură numai când cânți. — Și tu numai pe foaie, dacă e s-o luăm așa. — Nu-ți întorc vorba, nu fac rabat, din două rime te fac de... Fernic se distra copios, râzând în hohote, între gurile de vin alb pe care le sorbea. Era o ceartă în toată regula. Se gesticula aprins, se ridica tonul, aveai impresia că cei doi protagoniști sunt gata oricând să se ia și la trântă pentru crezul lor, nemernicul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în care vremea se strica. Nu de puține ori a început din senin câte o furtună, iar petrecăreții, în frunte cu Cristi și orchestra, cu instrumentele la braț, au luat-o la fugă spre salon să se adăpostească, râzând în hohote. Uneori nici nu întrerupeau melodia, o cântau așa, alergând, spre deliciul publicului. Un loc aproape magic, rustic, dar elegant deopo- trivă, rupt de nebunia și agitația centrului. Al doilea local, purtând și numele patronului, se afla pe strada Matei Millo
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să uit. Era matolit bine, se ridică el pe piciorușele alea ale lui invizibile, ridică mâna ca un profet și i-o trântește : „Împuțiciunea, bătrâne, nu ține de rasă ! Prostia însă peste tot e crasă !“. — Fantastic ! au izbucnit toți în hohote, iar Cristi a și lăcrimat, amintindu-și de amicul pe care nu-l mai văzuse de ani buni. Tipic Pribeagu ! Tipic ! — Nu râdeți, nu râdeți, strigă un violonist, țigan. Mâine, poimâine vor fi la putere gardiștii, țara asta o ia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]