3,912 matches
-
morale care era Istrati, argonaut al cunoașterii omului că și al faptei sociale, sunt similitudini mai greu de observat la prima vedere. Dar, subiacent, unitatea dintre imaginea literară și cea plastică se vădește a fi reală, la Pintea. Sunt 16 ilustrații cu totul, acvaforte și acvatinta policroma cu efecte de , tirajul (180 de exemplare) foarte restrâns, face din această carte, de înaltă și pură ținută, o operă de bibliofilie rară și costisitoare.” „Dacă ar fi să-i căutăm locul în șirul
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
născut artist, si tradiționale. și totuși artă lui e un exemplu de modernitate bine înțeleasă, cu rădăcini adânci în limbajul accesibil unor colectivități largi, de aceeasi baza culturală” Vasile Pintea, el însuși pasionat de poezia eminesciana, realizează două serii de ilustrații ale poemului Luceafărul de Mihai Eminescu. Prima serie de ilustrații apare în anul 1972 în ediția bibliofila trilingva (română, maghiară, germană) a poemului, tradusă de poetul bănățean Franyó Zoltán, apărută la Editură Facla în Timișoara. Suita este compusă din 13
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
exemplu de modernitate bine înțeleasă, cu rădăcini adânci în limbajul accesibil unor colectivități largi, de aceeasi baza culturală” Vasile Pintea, el însuși pasionat de poezia eminesciana, realizează două serii de ilustrații ale poemului Luceafărul de Mihai Eminescu. Prima serie de ilustrații apare în anul 1972 în ediția bibliofila trilingva (română, maghiară, germană) a poemului, tradusă de poetul bănățean Franyó Zoltán, apărută la Editură Facla în Timișoara. Suita este compusă din 13 desene în penița și tus, de 20x30 cm. Ilustrațiile sunt
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
de ilustrații apare în anul 1972 în ediția bibliofila trilingva (română, maghiară, germană) a poemului, tradusă de poetul bănățean Franyó Zoltán, apărută la Editură Facla în Timișoara. Suita este compusă din 13 desene în penița și tus, de 20x30 cm. Ilustrațiile sunt preluate apoi în diverse alte cărți didactice și manuale școlare. Artistul revine asupa temei în anul 1984 când realizează o serie de 8 desene pentru ediția de colecție „liliput” a capodoperei eminesciene, apărută la „Centrul Studențesc Timișoara” sub îngrijirea
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
Ion Creangă. Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni recunoscuți: un volum din 1959 conținea 14 desene de Eugen Taru (originalele cărora formează o expoziție permanentă la casa memorială a lui Creangă din Humulești) și o altă ediție cu ilustrații alb-negru și color de Livia Rusz. Tot atunci textul a inspirat filmele românești de Elisabeta Bostan: "Amintiri din copilărie" (cu actorul-copil Ion Bocancea în rolul lui Nică) și "Pupăza din tei" (bazat pe episodul în cauză din capitolul secund al
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
educație foarte plăcut pentru el. Una din aceste cărți a fost "Noul sistem al mitologiilor" de Jacob Bryant, o lucrare ce abundă de comparații ale mitologiilor lumii antice; Blake personal a realizat unele gravuri ale acestei lucrări, cum ar fi ilustrații ale peșterilor-temple zoroastriene, teme vizuale ce apar în opera sa de mai târziu. Concluzia sa că " Toate religiile sunt una" se datorează și familiarității sale cu Bryant, pe lângă alte lucrări despre mitologia antică, cum ar fi "Vestigii nordice" a lui
William Blake () [Corola-website/Science/307949_a_309278]
-
de la două specimene de lup marsupial aflate în muzee. Succesul acestui grup sugerează că este posibilă secvențierea completă a genomului nuclear de la specimenele expuse în muzeu. Rezultatele lor au fost publicate în 2009 în revista "Genome Research". Cele mai cunoscute ilustrații ale lupului marsupial au fost cele create de John Gould în seria "The Mammals of Australia" (1845-63), adesea copiate și reproduse, cel mai cunoscut exemplu fiind cel al Berăriei Cascade pentru logoul său din 1987. Guvernul tasmanian a publicat, de
Lup marsupial () [Corola-website/Science/307355_a_308684]
-
p. 21-37; " Petru Maior contra Lexiconului de la Buda?" , ibid., nr.4, p. 146-158; "București, 1848. O dramă în ajunul revoluției", ibid., XIV, 1983, nr.2, p. 85-90; "Fisiognomica 1784. File de album", ibid., XV, 1984, nr.4, p. 159-160 + tabele ilustrație; "Simion Bărnuțiu, istoric al filosofiei", ibid., XVI, 1985, nr.3, p. 124-137; "Iosif Pervain inedit", ibid., XVII, 1986, nr.1, p. 162-165; "Istoricul Alexandru Papiu Ilarian. Corespondență inedită", ibid., nr.3, p. 160-171; "Un imn de la 1848 al lui Alexandru
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
căruia i se adaugă stilul puternic sincopat, aduce aminte de stilul "bossa nova" din jazz-ul latin. Comparația dintre maneaua veche și cea contemporană dezvăluie trei diferențe în materie de ritm și agogică: apariția sincopelor, inexistente în maneaua veche (vezi ilustrația din dreapta), schimbarea pulsației de la pătrime la optime și sporirea simțitoare a tempoului (cu toate că există manele lente chiar și între piesele moderne). Conexiuni organice între manele și muzica Islamică: - Modurile “Maqam”: tricordul “Mustaar” (Eb,F#,G), Hijaz (حجاز), tetracordul “Mustaar” (D
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
de-a lungul istoriei pentru a înfățișa multe lucruri, dar de cele mai multe ori el simbolizează unitatea primordială, ciclul nesfârșit al timpului și al universului. a fost foarte important în simbolismul religios și mitologic și a fost folosit frecvent și în ilustrații alchimice. În secolul al XIX-lea a fost interpretat după unii psihologi cum ar fi Carl Gustav Jung, ca având o anumită influență asupra psihicului uman. Este numit "οὐροβóρος" în limba greacă și "uroborus" în limba latină, numele lui însemnând
Uroborus () [Corola-website/Science/303047_a_304376]
-
că nu-l cunoaște pe autor. "Vom face un proces criticii", afirmă Alexandru Ivasiuc, indignat că Pedepsele n-au avut ecou critic. Prin străduința lui Ivasiuc, cartea apare în luna august la Cartea Românească, proiectând totodată și o ediție cu ilustrații de Marcel Chirnoagă, dar proiectul nu s-a finalizat întrucât, din cauza unei note convențional-admirative, semnată de Ivasiuc în revista Luceafărul (Cine e Vasile Vlad?), acesta intră în conflict cu Marin Preda, iar ulterior își dă demisia. Tot în acest an
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
acesta intră în conflict cu Marin Preda, iar ulterior își dă demisia. Tot în acest an, Vasile Vlad îl cunoaște pe Cristian Simionescu. Pe 13 februarie 1971, Vasile Vlad predă Editurii Eminescu poemul Marele Alergător (machetat și cu schițe de ilustrații de Ion Dogar Marinescu, prietenul său), dar cartea este "pierdută". În același an, volumul Sărbătorile absenței, tipărit la Cartea Românească, este interzis, figurând la loc de frunte pe "Lista" lui Dumitru Popescu. Deoarece autorul refuză categoric propunerea lui Mihai Gafița
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
discuție. Mai mult decât o simplă antologie de texte, fiecare număr propune o nouă parcurgere și interpretare a unui curent cultural, personalități sau problematici de actualitate. Revistă trimestrială, "Secolul 21" apare în format de carte (aproximativ 300 de pagini), cu ilustrații alb-negru și color, într-un tiraj de cca 2.000 de exemplare.<br> Revista este prezentă în biblioteci în seria de periodice de Teoria literaturii și Literatură comparată. Revista și-a obținut în timp o adevărată faimă națională și internațională
Secolul 21 (revistă) () [Corola-website/Science/303192_a_304521]
-
cele ale lui Barrallier nu s-au publicat decât în 1897. Articole despre „Koolah” au apărut în "" la sfârșitul anului 1803, și l-a făcut pe rege să îi comande lui picturi în acuarelă reprezentând koala. Lewin a pictat trei ilustrații, dintre care una a fost reprodusă în lucrarea lui Georges Cuvier, "Le Règne Animal" ("Regnul Animal"; publicată prima oară în 1827) și în alte câteva lucrări europene despre istoria naturală. Botanistul Robert Brown a fost primul care a scris o
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
studenților calea dezvoltării muzicii românești prin axarea ei pe creația populară. Ca director al Conservatorului din Iași (1901-1903), Gavriil Musicescu a inițiat acțiuni menite să contribuie la educarea muzicală a publicului larg. Dezvoltarea or-chestrei Conservatorului și organizarea unor conferințe cu ilustrații muzicale au constituit un început lăudabil. Din 15 ianuarie 1876 a devenit și dirijorul corului Mitropoliei din Iași, pe care-l va conduce până la sfârșitul vieții. Gavriil Musicescu a ridicat această formație în scurt timp la un nivel necunoscut până
Gavriil Musicescu () [Corola-website/Science/302591_a_303920]
-
Schmitt s-a afirmat nu numai în cercurile juridice, dar în cadrul general al intelectualității germane. Publicațiile sale, în general mici broșuri, nu aveau limbajul sec al juriștilor ci erau opere literare, în care abundau imagini poetice, și care cuprindeau numeroase ilustrații.. Multe din frazele de început ale lucrărilor sale au devenit aforisme, precum: "Conceptul de stat impune existența conceptului de politică" sau "Suveran este cel care ia deciziile în situațiile de excepție". Lucrări sale au generat multiple reacții și au dus
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
celor Cinci Armate. Atunci când primește teste ale imprimării în februarie 1937, Tolkien a găsit niște pasaje care necesitau corectări, deoarece el nu a avut timp să citească cu atenție manuscrisul trimis editurii. Din acest motiv și din cauza unelor probleme cu ilustrații, cartea nu a fost publicată până în septembrie. George Allen & Unwin, Ltd. din Londra a publicat prima ediție a "Hobbitului" pe 21 septembrie 1937. Primul tiraj a fost de 1.500 de exemplare și s-a epuizat până în decembrie datorită recenziilor
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
fost de 1.500 de exemplare și s-a epuizat până în decembrie datorită recenziilor entuziaste. Pentru ediția americană, a cărei lansare a fost programată pentru începutul anului 1938, Houghton Mifflin din Boston și New York s-au pregătit să includă patru ilustrații color. Allen & Unwin a decis să includă și ea ilustrațiile color în al doilea tiraj de 2300 de exemplare, lansată la sfârșitul anului 1937. În ciuda popularității cărții, criza hârtiei adusă de Al Doilea Război Mondial, care a luat sfârșit abia
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
până în decembrie datorită recenziilor entuziaste. Pentru ediția americană, a cărei lansare a fost programată pentru începutul anului 1938, Houghton Mifflin din Boston și New York s-au pregătit să includă patru ilustrații color. Allen & Unwin a decis să includă și ea ilustrațiile color în al doilea tiraj de 2300 de exemplare, lansată la sfârșitul anului 1937. În ciuda popularității cărții, criza hârtiei adusă de Al Doilea Război Mondial, care a luat sfârșit abia în 1949, a făcut deseori indisponibilă cartea în această perioadă
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
uzuale a cuvântului „gnom” cu referire la piticii de grădină, venită din secolul al XVI-lea, de la Paracelsus, Tolkien a renunțat la termen. Corespondența lui Tolkien și înregistrările editorilor arată că Tolkien a fost implicat în realizarea designului și a ilustrațiilor întregii cărți. Toate elementele au fost subiectul unei corespondențe considerabile purtate de Tolkien. În memoriile sale, Rayner Unwin comentează: Chiar și hărțile, dintre care Tolkien a propus, inițial, cinci, au fost discutate. El a cerut ca harta lui Thror să
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
sfârșit, dar schițele lui Tolkien au fascinat atât de mult conducerea editorială, încât acesta a decis să le includă fără a crește prețul cărții, în ciuda costului suplimentar de tipărire. Încurajat de asta, Tolkien a furnizat un al doilea set de ilustrații. Editorul le-a acceptat și pe acestea, publicând cartea cu zece ilustrații alb-negru și cele două hărți de la sfârșit. Ilustrațiile erau: "The Hill: Hobbiton de peste ape", "Trolii", " Calea din munți", "The Misty Mountains looking West from the Eyrie towards Goblin
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
încât acesta a decis să le includă fără a crește prețul cărții, în ciuda costului suplimentar de tipărire. Încurajat de asta, Tolkien a furnizat un al doilea set de ilustrații. Editorul le-a acceptat și pe acestea, publicând cartea cu zece ilustrații alb-negru și cele două hărți de la sfârșit. Ilustrațiile erau: "The Hill: Hobbiton de peste ape", "Trolii", " Calea din munți", "The Misty Mountains looking West from the Eyrie towards Goblin Gate", "Beorn's Hall", "Mirkwood", "The Elvenking's Gate", "Lake Town" și
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
a crește prețul cărții, în ciuda costului suplimentar de tipărire. Încurajat de asta, Tolkien a furnizat un al doilea set de ilustrații. Editorul le-a acceptat și pe acestea, publicând cartea cu zece ilustrații alb-negru și cele două hărți de la sfârșit. Ilustrațiile erau: "The Hill: Hobbiton de peste ape", "Trolii", " Calea din munți", "The Misty Mountains looking West from the Eyrie towards Goblin Gate", "Beorn's Hall", "Mirkwood", "The Elvenking's Gate", "Lake Town" și "the Front Gate". Toate ilustrațiile au fost tipărite
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
hărți de la sfârșit. Ilustrațiile erau: "The Hill: Hobbiton de peste ape", "Trolii", " Calea din munți", "The Misty Mountains looking West from the Eyrie towards Goblin Gate", "Beorn's Hall", "Mirkwood", "The Elvenking's Gate", "Lake Town" și "the Front Gate". Toate ilustrațiile au fost tipărite pe o pagină, în afara celei despre Codrul Întunecat, care a necesitat o placă separată. Mulțumiți de talentul lui, editorii l-au rugat pe Tolkien să realizeze o supracopertă. Acest proiect a devenit subiectul unei alte corespondențe, cu
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
care a necesitat o placă separată. Mulțumiți de talentul lui, editorii l-au rugat pe Tolkien să realizeze o supracopertă. Acest proiect a devenit subiectul unei alte corespondențe, cu Tolkien contestându-și continuu abilitățile de desenator. Inscripțiile runice de pe marginea ilustrațiilor sunt transliterații fonetice din engleză, conținând titlul cărții și detalii despre autor și editor. Supracoperta originală conținea tușe ale mai multor culori, dar Tolkien a redesenat-o de câteva ori, folosind tot mai puține culori de fiecare dată. Desenul final conținea
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]