3,294 matches
-
măreței opere de civilizație și de pace pe care o inaugurăm înalta aprobare a Majestății Voastre și grațiosul patronaj al Împărătesei. Abia a apucat Președintele să aplice două lovituri simbolice pe blocul de granit, că s-a produs un incident incredibil. Un individ care nu aparținea nici suitei imperiale, nici notabililor francezi s-a proțăpit în fața perechii imperiale, l-a tutuit pe Țar și, cu iscusință foarte mondenă, i-a sărutat mâna țarinei! Înmărmuriți de atâta dezinvoltură, ne-am ținut respirația
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
strivindu-se pe ambarcadere, sau că așteaptă nu se știe pe cine - în fața ușilor închise ale prăvăliilor, lângă porțile păzite de soldați și, uneori, pur și simplu pe marginea drumului. Spațiul pe care îl înfrunta nu cunoștea calea de mijloc: incredibila înghesuială omenească ceda pe neașteptate locul unui pustiu desăvârșit în care imesitatea cerului, adâncimea pădurilor făceau prezența omului de neconceput. Și vidul acela, brusc, dădea într-o îmbulzeală sălbatică de țărani care frământau malul clisos al unui fluviu umflat de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unic... A doua zi dimineața, o întreagă delegație găsise atârnată pe o cruce, în colțul cel mai umbros al cimitirului - „poșetuța de pe Pont-Neuf:”... Imaginându-mi geanta aceea de femeie printre cruci, sub cerul Siberiei, am început eu să presimt destinul incredibil al lucrurilor. Acestea călătoreau, strângeau sub învelișul lor banal perioadele vieții noastre, legând între ele clipe foarte îndepărtate. Cât despre căsătoria bunicii cu judecătorul poporului, eu nu remarcam probabil tot pitorescul istoric pe care adulții puteau să-l deslușească aici
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
simpla înghițire a hranei, putea să devină o punere în scenă, o liturghie, o artă. Ca în acel Café Anglais de pe Boulevard des Italiens, în care unchiul Charlottei cina adesea cu prietenii lui. El îi spusese nepoatei sale povestea acelei incredibile note de plată de zece mii de franci pentru o sută de grame de... carne de broască! „Era foarte frig, își amintea el, toate râurile erau acoperite de gheață. A fost nevoie de cincizeci de oameni ca să despice sloiul acela și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
singur fragment, scabrosul, excremențialul, penibilul, macabrul fac din acest roman arghezian cea mai adecvată ilustrare a definiției selectate pentru modul grotesc. Elocventă este și secvența care descrie instalarea familiei noului intendent în incinta cimitirului, coincidențele sinistre, cumulate cu penibilul situației (incredibila numire a unui doctor în filologie în postul de intendent), surprinzând un tragicomic moment catabazic: Zi plumburie, ceață, umezeală, mocirlă pe asfaltul intrării la cimitir, frământată de tălpi. Sosim odată cu cinci convoaie, și bagajele noastre amestecate cu dricurile, par destinate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cantacuzino că și-au însușit descoperirile sale. Culmea mitomaniei o "urcă" însă Mișu Fumuriu însuși care, după fiecare expozeu neverosimil al vreunui mușteriu, se erijează în cel mai onest comentator, căruia nu i se pot contesta experiențe dintre cele mai incredibile. "Fără să se laude", menționează strânsa prietenie cu "conu Alecu" (Alecu Davilla), pe care îl salva adesea de "cataplasme"42 (adică, după propria explicație:"Artistele cu care se avea bine"43), amiciția cu Tăchiță (Tache Ionescu), împreună cu care alcătuia un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
societatea actuală. Îmi revine adesea în minte o experiență pe care am avut-o când încă mă aflam la studii în străinătate (Italia), mai precis în ultima zi înainte de a părăsi orașul (Roma) în care mă hrănisem cu o foame incredibilă, timp de aproape 6 ani (2002 - 2008), cu noi cunoștințe de teologie, etică, antropologie și, cu siguranță, cu un nou mod de a vedea viața, oamenii și pe mine. Treceam ultima dată pe la școala la care fusesem student și, la
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
talentați, artă și arhitectură deosebită, planuri urbane unice, cu splendidă poezie și muzică și o redescoperire entuziastă a vechii lumi grecești și romane. Ceea ce generațiile de mai tîrziu aveau să numească Evul Mediu ajunse la final, și luă naștere acea incredibilă izbucnire de extraordinară creativitate, Renașterea. Totuși, din nefericire pentru dezvoltarea democrației, după mijlocul anului 1300 guvernele republicane ale unora unora dintre orașele importante au permis, treptat, apariția dușmanilor eterni ai guvernămîntului popular: declinul economic, corupția, oligarhia, războiul, cucerirea și acapararea
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
să te duci la nu știu ce doctoriță total necunoscută... — Îți repet pentru a milioana oară, nu e o neica nimeni! strig frustrată. E megacelebră la Hollywood! E modernă și are mare căutare și, dacă vrei, Îți aranjează o naștere din aia incredibilă, cu flori de lotus... — Flori de lotus? Pare o șarlatană de prima mînă. Luke apăsă nervos pedala de accelerație, vărsîndu-și nervii pe ea. — N-am de gînd să te las să riști sănătatea ta și a copilului... — Dar nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cum e Venetia Carter? — E super! E foarte tînără, e cool de tot și are tot soiul de idei care mai de care mai interesante despre naștere și... Șovăi. — Și e fosta iubită a lui Luke. Nu-i așa că-i incredibil? — E... ce? Suze pare că vrea să se asigure că a auzit bine. — E fosta iubită a lui Luke. Au fost Împreună la Cambridge. — Adică bebelușul tău o să fie asistat la naștere de fosta iubită a lui Luke? Întîi mama
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
firesc. Și dacă... să presupunem... că n-aș fi atît de convinsă? Suze ridică ușor capul și-mi Întîlnește privirea. — E frumoasă? zice, pe același ton neutru. — Nu e doar frumoasă. Îți ia ochii. Are păr roșu strălucitor, ochi verzi incredibili și brațe bine lucrate... — O vacă, spune Suze automat. Și e deșteaptă, se Îmbracă super, și Luke o place... Pe măsură ce vorbesc, mă simt tot mai nesigură. — Luke te iubește pe tine! mă Întrerupe Suze. Bex, adu-ți aminte, tu ești
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
scot cutia, simt cum mă năpădește un sentiment de triumf. Nimeni altcineva de pe lumea asta nu poate face rost de ei. SÎnt omul cu cele mai tari relații. Aștept ca Fabia să rămînă cu respirația tăiată sau să zică „Ești incredibilă!“. În loc de asta, ea deschide cutia, se uită la pantofi cîteva clipe, apoi pe frunte Îi apar cute de nemulțumire. — Nu sînt culoarea pe care am vrut-o. Pune capacul la loc și Împinge cutia spre mine. — Eu voiam unii verzi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
hol glasul ascuțit al mamei. Draga mea! Intră valvîrtej, cu un buchet de flori și o pungă de hîrtie plină de croasante. — Stai jos! Nu te agita! Unde ți-a făcut epidurala? — Cică se descurcă fără! zice Suze. Nu e incredibilă? — Fără? mama pare Îngrozită. — Rebecca folosește tehnici de yoga și de respirație pentru a face față durerii, spune Paula mîndră. Nu-i așa, Rebecca? E deja dilatată patru centimetri! — Iubita mamii, n-are rost să faci una ca asta, mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zise Întorcîndu-se spre Venetia, cu fața trandafirie de furie. Cum Îndrăznești să-mi superi fata, În plin travaliu? Rahat. Uitasem faza cu travaliul. — Dumnezeule, așa e! Își acoperă Suze gura cu mîna. Bex, și n-ai zis nici pîs! Ești incredibilă! — Draga mea, ești de nota douăzeci, zice Luke, plin de admirație. Toate astea, și tu ești În travaliu! — A... ăă... nu e chiar așa de... Îmi iau un aer modest. — Ce să zic... — Ba e chiar așa de, e incredibil
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și s-a desprins la fel de spectaculos de critică: întâi a făcut școală fiindcă a identificat că tradiția basmului s-a dărâmat, apoi a pierdut teren fiindcă n-a știut să facă loc în platforma ei ca unealtă de analiză acestei incredibile trans-capacități (aș zice) de bricolare a trans-romanului. Pe scurt, Deconstrucția a murit fiindcă n-a știut ce știuse Tabelul lui Mendeleev (și T.S. Eliot, în Tradition and the Individual Talent) să lase loc post-momentului, oricare ar fi el. Acest postmoment
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
crede flămândului. Unele cărți considerate de regim inofensive se traduceau și se citeau în masă. Aceasta a fost soarta lui John Fowles în România. Ca și a lui Iris Murdoch, de altfel. Orwell cu 1984 era de neconceput. În mod incredibil, ca studentă (1967), m-am trezit în bibliografie cu Brave New World de Huxley și Areopagitica lui Milton, texte cum nu se poate mai anticomuniste, chiar dacă era vorba, în cazul lui Milton, de un comunism avant la lettre. Am avut
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încerca să-i calmeze pe lectori că Joyce și Eliot nu se mai întorc, că literatura e din nou accesibilă și încă poate să placă. Ceea ce atât scriitorii estici cât cei vestici se codeau să dea pe față era complicația incredibilă a acestei noi accesibilități, răsucirea inimaginabilă a acestui nou cod al simplității. Din rațiuni total diferite (literare, în vest, politice dar nu numai în est), literatura lua înfățișarea unei simplități de catifea, care ascundea coduri de fier. Codul (convenția) care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ea. Amintirea copilăriei lui Tim e amintirea unei profunde comuniuni, dar și spaime. Tatăl îi citește seara din The Pilgrim's Progress și Alice in Wonderland. Copilul nu merge la școală, studiază cu tatăl lui "muzica englezească", și are vise incredibile, transe de fapt, în care Clement Harcombe citește o legătură strânsă a fiului cu lumea nevăzută. Visele amestecă mai multe stiluri. Scrise la persoana a treia singular, sub forma unei narațiuni omnisciente, ele imită pe Lewis Carroll, John Bunyan, Charles
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să fie o recapitulare a tuturor epocilor, tuturor tehnicilor. Huxley caută în muzică și descoperă tehnica "punct contrapunct". De zeci de ani deja această tehnică a ajuns proprietatea telenovelelor și a bestsellerelor. Procedeul descoperit de Huxley a avut o carieră incredibilă. În ziua de azi tehnicile se copiază imediat, drept care orice Desperado caută o tehnică nouă pentru fiecare roman. Barnes declară că o carte se scrie cum îi "vine" autorului, dar e un loc comun deja că autorul știe bine ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui sunt poveștile altora, de preferință eroi din alte vremuri. Dată fiind această nevoie acută de impersonalitate (oare nu pretindea și foarte personalul T.S. Eliot că e impersonal?), volumul de poezie (începutul carierei scriitoricești a lui Peter Ackroyd) este un incredibil striptease sufletesc. Autorul dă istorisirea la o parte. El scrie aici lucruri interzise romanului lui, ne mărturisește ce simte, ce știe despre iubire, sex și moarte. Tragem cu ochiul la sensibilitatea poetului à vif. Bucurii din Purley sunt crâmpeie de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
le mânuiește cu un umor neașteptat) le apără de vulgaritate. Poetul îngână bucuriile trupului cu priceperea unui violonist care își înfige arcușul în suflet. Versul se ferește cu strășnicie de explicit: Și au înțeles cu toții povestea exact cum nu trebuia incredibilele țipete ale patimii mele sunt probabil de vânzare (printre școlari) Vorbe aparent albe, neutre, ascund în ele ideea de homosexualitate. Doar o dată ori de două ori împinge poetul sensul acesta înspre limpezime. Ne trezim conduși către cu totul altă versiune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca poemul în cauză să fi mers prea departe, amenințând statutul poeziei. It's Done This! (Uite ce-a făcut!) e combinația ideală de ironie și seriozitate, de poezie și proză, de emoție cu idee. Computerul marea pacoste, dar și incredibila deschidere ce înlocuiește tocul și hârtia anunță sfârșitul unui mod de viață. Ecranul computerului a luat pentru scriitori locul hârtiei, chiar dacă mulți resping cu încăpățânare textul virtual și se agață de vechea legătură a gândului cu degetele care scriu pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a "ferit de Holocaust". Intrăm în secolul XXI. Îți închei poemul cu: "...ce părea mai personal și unic în mine/ Descopăr că depinde de timpul și de spațiul meu". Îți adaptezi temele vâstei și vremilor? Ai emoții de o mobilitate incredibilă. Încerci programatic să inovezi acest vechi meșteșug? RF. Da, sunt încredințată că lectorul atent observă cum se schimbă temele mele cu trecerea anilor. Cred că și cuvântul îl mânuiesc mai bine (sper că așa stau lucrurile) deși, evident, vocea mea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
locuri culturale frecventai? ES. Nu m-a "interesat" în mod special viața literară niciodată și nici nu mi-am propus să mă fac scriitoare; pur și simplu iubeam cărțile și scriam. Am avut imensul noroc de a putea folosi biblioteca incredibilă a bunicii vreo 20.000 de cărți înghesuite pe rafturi ori stivuite în turnuri gata să se prăvale, la etajul al treilea al casei din Cranberry Street, de care vorbeam. Era ca și cum aș fi avut o bibliotecă publică doar pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, este autorul unor opere reprezentative pentru lumea latină a Americii și pentru literatura universală: Un veac de singurătate, Toamna patriarhului, Cronica unei morți anunțate, Dragoste în vremea holerei, Despre dragoste și alți demoni, Incredibila și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet, Aventura lui Miguel Litti clandestin în Chile, Generalul în labirintul său, A trăi pentru a-ți povesti viața (cu caracter autobiografic). Povestea târfelor mele i-a fost inspirată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]