6,102 matches
-
cu îndărătnicie de "Oberkommando des Heeres". Până pe 25 iunie, Armata a 3-a Panzer era apoape distrusă. În nord, Corpul al 10-lea german fusese anihilat de Armata a 5-a de tancuri de Gardă sovietică, iar resturile diviziilor de infanterie germană a 299-a și a 256 au fost separate de restul Armatei a 3-a Panzer. Armatele sovietice a 43-a și a 39-a au reușit să acopere singura cale de scăpare a germanilor care apărau Vitebskul. Comandantul
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
în toate privințele cu un succes copleșitor. Divizia a 4-a Luftwaffe a fost separtă de restul trupelor germane și distrusă de Armata a 39-a sovietică în seara zilei de 25 iunie. A doua zi, diviziile a 246 de infanterie și a 6-a Luftwaffe, care se luptau să-și deschidă drumul spre Vitebsk au fost la rândul lor încercuite și distruse. Hitler a insistat ca un ofițer de stat major să fie parașutat în Vitebsk pentru a-i reaminti
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
din acest sector a liniilor Corpului al 27-lea german ar fi format aripa nordică a învăluirii care urma să distrugă Armata a 4-a. Drumul Moscova - Minsk era apărat de fortificații puternice și de divizia a 78-a de infanterie germană, întărită cu subunități de artilerie grea și tunuri de asalt. Orașul Orșa fusese desemnat "Fester Platz" (punct de rezistență întărit) apărat de divizia a 25-a Panzergrenadier. Datorită acestor lucrări ample de fortificație, atacul sovietic era sprijinit de unități
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
să se dezintegreze. La ora 11:20, Corpul al 6-lea de tancuri a fost separat de Armata a 3- Panzer și a fost trecută sub comanda Armatei a 4-a, Unități de rezervă ale Diviziei a 14-a de infanterie au fost aduse în zonă pentru a face față atacurior impetuoase sovietice pe direcția Orșa. Până la mijlocul nopții, Armata a 11-a de Gardă sovietică depășise pozițile resturilor Corpului al 4-lea din zona Bogușevsk, iar divizia a 78-a
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
fost aduse în zonă pentru a face față atacurior impetuoase sovietice pe direcția Orșa. Până la mijlocul nopții, Armata a 11-a de Gardă sovietică depășise pozițile resturilor Corpului al 4-lea din zona Bogușevsk, iar divizia a 78-a de infanterie germană a ajuns într-o situație foarte grea. Ziua de 26 iunie a fost una a retragerii forțate a germanilor. Tancurile Corpului al 2-lea de Gardă au înaintat în viteză spre Minsk, în timp ce o parte a blindatelor au atacat
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
Comandantul corpului, generalul Georg Pfeiffer, a fost ucis în luptă pe 28 iunie, după ce pierduse orice legătură cu subordonații săi. Orice încercare a germanilor de a rezista a fost înfrântă, în ciuda aducerii în zonă a diviziilor a 260-a de infanterie și a 286-a de securitate. În sudul sectorului Corpului al 37-lea, restul Armatei a 4-a germane lupta din greu să-și păstreze pozițiile și nu primise ordinul oficial de retragere. Corpul al 39-lea Panzer încerca să
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
de traversare ale râului Nipru în vederea acoperirii retragerii inevitabile a diviziilor din prima linie. Corpul al 12-lea, aflat pe flancul sudic, a început o retragere spre a doua linie defensivă. Moghiliov era apărat de divizia a 12-a de infanterie germană, care primise ordin să nu se retragă și să lupte până la ultimul om. Sovieticii au eliberat orașul pe 27 iunie, iar a doua zi, Corpurile al 12-lea și al 39-lea de tancuri au fost obligate să se
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
cererea i-a fost respindă de feldmareșalul Busch, comandantul Grupului de Armate. Atacul sovietic a fost copleșitor. După două zile de bombardamente intense de artilerie, atacul Armatei a 3-a sovietică au dus la dezintegrarea diviziei a 134-a de infanterie germană aflată pe cea mai nordică poziție. Divizia a 20-a Panzer a încercat să stăvilească atacul sovietic din nord, dar a fost nevoită să-și schimbe direcția de atac spre sud, spre o nouă străpungere a liniilor germane și
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
comandatul diviziei de blindate cu cuvintele: „Mă bucur să te văd, Armata a 9-a nu mai există!” Înaltul Comandament German (OKH) a ordonat retragerea Armatei a 9-a pentru a evita distrugerea ei definitivă. Divizia a 383-a de infanterie germană a primit ordinul să apere orașul Bobruisk cu orice preț. Mii de răniți au fost abandonați în fortăreața Bobruisk. Resturile Diviziei a 20-a Panzer, cu doar câteva tancuri și tunuri de asalt, au încercat să spargă încercuirea, în vreme ce
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
tunuri de asalt, au încercat să spargă încercuirea, în vreme ce Divizia a 12-a Panzer ataca de pe pozițiile de pe râul Svisloci spre est, în sprijinul tentativei de evadare. Deși inițial germanii au reușit să străpungă liniile Diviziei a 356-a de infanterie sovietică, ei au fost ținuți neîncetați sub tirul artileriei și aviației sovietice, care i-a împiedicat să se delaseze pe drumurile de la sud de Minsk. Orașul Bobruisk, ruiant și depopulat, a fost eliberat pe 29 iunie de către divizia a 383
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
au fost ținuți neîncetați sub tirul artileriei și aviației sovietice, care i-a împiedicat să se delaseze pe drumurile de la sud de Minsk. Orașul Bobruisk, ruiant și depopulat, a fost eliberat pe 29 iunie de către divizia a 383-a de infanterie. Trupele sovietice au pornit în urmărirea germanilor. Prin străpungerea liniilor sovietice, cam 12.000 de soldați germani au reușit să iasă din încercuirea de la Bobruisk, dar alți 20.000 au căzut prizonieri, iar 5.000 de germani fuseseră uciși în
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
Gardă sovietică și-a îndreptat atacul spre Minsk de pe direcția nord-est, în vreme ce Corpul de tancuri al 2-lea de Gardă se apropia de oraș dinspre est. Grosul Armatei a 5-a de tacuri de Gardă, sprijinit de câteva divizii de infanterie a Armatei a 11-a de Gardă, au atacat pe principalul drum de acces spre Minsk, forțând infateria germană să se retragă în Borisov până pe 29 iunie. Pe drumul proaspăt cucerit, sovieticii au lăsat o linie de trupe care să
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
unități germane se aflau la cam 100 km în spatele liniile sovietice. Atacurile date atât la nord, cât și la sud de Minsk au fost în cele din urmă respinse de sovietici. Doar unele elemenete ale Diviziei a 14-a de infanterie germană au reușit să facă legătura cu resturile Diviziilor a 31-a și a 12-a de infaterie germană, au depășit Minskul în flăcări, au spart încercuirea și au făcut joncțiunea cu Divizia a 12-a Panzer. În total, cam
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
Pe 16 martie 1935, Hitler a ignorat prevederile Tratatului de la Versailles și a ordonat reînarmarea Germaniei și a reintrodus serviciul militar obligatoriu. (Tratatul de la Versailles limita efectivele Reichswehrului la 100.000 de militari, înarmați în special cu arme ușoare de infanterie). Aceste acțiuni au produs în cel mai bun caz proteste oficiale din parte Londrei și Parisului. Britanicii și francezii erau mult mai interesați de îndeplinirea angajamentelor economice ale Germaniei decât de respectarea restricțiilor militare. Numeroși britanici credeau de altfel că
Evenimente care au precedat al Doilea Război Mondial în Europa () [Corola-website/Science/310813_a_312142]
-
seria T-54/55, care a fost fabricat până în 1981. În 1939, majoritatea blindatelor din dotarea Armatei Roșii erau tancurile ușoare T-26 și tancurile rapide din seria BT. T-26 era un tanc lent, menit să țină pasul cu infanteria și să asigure sprijin acesteia. Tancurile BT erau tancuri ușoare și rapide, de cavalerie, menite să atace și să distrugă alte tancuri. Cele două tancuri erau foarte ușor blindate, fiind gândite să reziste la focul mitralierelor. Prin urmare, erau foarte
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
înfrunte un inamic inferior, însă T-34 era superior tancurilor germane și aproape invulnerabil în condiții normale de luptă. Singurele arme eficiente împotriva noului tanc sovietic erau tunul antiaerian de calibrul 88 mm, aviația și folosirea obuzierelor de la distanță mică. Infanteria germană era dotată cu tunul anticar PaK de calibrul 3,7 cm. Acesta a fost denumit ulterior „ciocănitorul de uși” de către infanteriștii germani fiindcă era complet ineficient împotriva tancului T-34. Până la apariția în număr mare a tunurilor anticar de
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
Acesta a fost denumit ulterior „ciocănitorul de uși” de către infanteriștii germani fiindcă era complet ineficient împotriva tancului T-34. Până la apariția în număr mare a tunurilor anticar de 5 cm PaK 38 și celui de 7,5 cm PaK 40, infanteria germană nu a avut mijloacele de a răspunde unui atac al tancurilor T-34. Totuși, numărul mic și problemele tehnice au redus eficacitatea tancului sovietic. Practic, în vara anului 1941, jumătate dintre pierderile consemnate de sovietici erau tancuri defectate. Lipsa
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
rezistent au făcut ca în vara anului 1941 impactul tancurilor T-34 să nu fie atât de mare. Turela de 2 oameni era un dezavantaj notabil pe câmpul de luptă, lipsa echipamentului radio și tactica greșită a dispersării tancurilor printre infanterie în loc de concentrarea lor în unități compacte a contribuit la succesul inițial al armatei germane. În iarna dintre anii 1941 și 1942, T-34 a continuat să domine câmpul de luptă. Șenilele late au făcut diferența, tancul sovietic fiind mult mai
T-34 () [Corola-website/Science/310804_a_312133]
-
fi însemnat pentru moment abandonarea Tiberiasului, dar pe termen lung putea salva armata. Regele a fost de acord și lângă Meskenah întreaga armată s-a îndreptat spre nord-est. În dezordinea acestei întoarceri, mulți cavaleri s-au desprins de escorta de infanterie și au încercat să ajungă mai repede la apă. Simțind că și-ar putea pierde prada, Saladin trimite mari forțe de cavalerie sub comanda nepotului său Taqi al-Din pentru a ține coloana sub observație și a-i bloca calea spre
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
grozăvia situației se adaugă prezența scorpionilor și a păianjenilor veninoși, care se strecurau sub armuri. În zori, cruciații încep marșul spre izvoarele de la Hattin. Sute de cai muriseră deja doborâți de sete sau de săgețile sarazinilor, mulți cavaleri mărșluind cu infanteria. Moralul armatei creștine era foarte scăzut, unii cavaleri trecând la inamic. Dificultățile au încetinit înaintarea coloanei până când marșul a fost din nou oprit. Infanteria cedase brusc și, cu strigăte puternice, sute de pedestrași părăsiseră coloana, năpustindu-se pe pantele stâncoase
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
Sute de cai muriseră deja doborâți de sete sau de săgețile sarazinilor, mulți cavaleri mărșluind cu infanteria. Moralul armatei creștine era foarte scăzut, unii cavaleri trecând la inamic. Dificultățile au încetinit înaintarea coloanei până când marșul a fost din nou oprit. Infanteria cedase brusc și, cu strigăte puternice, sute de pedestrași părăsiseră coloana, năpustindu-se pe pantele stâncoase spre locul în care credeau că vor găsi apă. Confruntat cu dispersarea întregii coloane, Guy nu are de ales și își ridică cortul. În jurul
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
și Sidon, și i-a atacat pe sarazinii care apărau drumul de acces către satul Hattin. Cavalerii lui Raymond reușesc să treacă printre ei și să scape, dar regele Guy și grosul armatei nu au avut nicio șansă. În absența infanteriei care să-i țină pe musulmani la distanță cu arbaletele, cavalerii lui Guy erau aproape neajutorați. Sarazinii au năvălit asupra cercului de războinici în armuri care apărau Adevărata Cruce. În haosul din jurul relicvei sfinte, este ucis episcopul de Acra, relicva
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
al Academiei Române în anul 1909. A urmat la Tecuci cursurile ultimelor două clase primare, precum și studiile gimnaziale. Studiile liceale le-a realizat la Școala fiilor de militari (Liceul Militar) din Iași (1899-1904) după care a urmat Școala de ofițeri de infanterie și cavalerie din București (1904-1906). După terminarea Școlii de Ofițeri, a fost repartizat la Regimentul 3 Roșiori din Bârlad. Aici a scos revistele "Ion Creangă" și "Miron Costin". A sprijinit îndeaproape apariția revistei "Freamătul", care a apărut la Tecuci în
Tudor Pamfile () [Corola-website/Science/308889_a_310218]
-
Iranului în urma vizitei unei oficialități din această țară. În interiorul parcului este amplasat și un complex de statui format din 4 piese, operă a sculptorului George Apostu. Începând cu 27 aprilie 2000 parcul a fost înfrumusețat cu un nou monument, "Monumentul Infanteriei române". Monumentul construit în bronz, în turnătoria proprie, de sculptorul Ioan Bolborea se află amplasat pe locul în care în perioada interbelică a existat un monument al infanteristului, dărâmat de Antonescu la presiunile lui Hitler. Parcul este înscris în Lista
Parcul Kiseleff () [Corola-website/Science/308896_a_310225]
-
și cele mai bune unități fiind transferate pe frontul din Pacific, în ultimii trei ani. În 1945, armata din Kwantung era încadrată cu numeroși soldați proaspăt recrutați și slab pregătiți. Ca urmare, armata japoneză fuseseră redusă la o forță de infanterie ușoară capabilă să lupte cu insurgenții, fiind caracterizată, în principal, prin mobilitate și experiență limitate. Forțele japoneze nu se puteau compara nici pe departe cu Armata Roșie, care beneficia de tancuri și piese de artilerie net superioare din punct de
Operațiunea Furtună de august () [Corola-website/Science/308915_a_310244]