18,030 matches
-
prea mare, devorator, înfometat. Am ținut-o strâns lângă mine în trăsură, în timp ce doctorul lovea cu biciul cele două dobitoace. Am ajuns la clinică. M-au despărțit de ea. Două infirmiere au dus-o cu un cărucior. Clămence a adormit inspirând eterul, învelită într-un cearșaf alb, șifonat. Mi s-a spus să aștept. Am stat ore întregi, așteptând într-o sală, lângă un soldat care își pierduse mâna stângă. Mi-l amintesc spunându-mi că era mulțumit că-și pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
St. Regis’ Amory a petrecut trei zile, luându-și examenele cu un fel de siguranță disprețuitoare, după care s-a Întors la New York, să-și viziteze mentorul. Metropola, abia zărită, nu l-a impresionat cine știe cât, cu excepția unei senzații de curățenie, inspirată de imobilele Înalte și albe contemplate dimineața devreme de pe o șalupă cu aburi ce plutea pe fluviul Hudson. De fapt, capul Îi era atât de plin de vise despre performanțele atletice pe care le va realiza la școală, Încât considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
abanos se afundau În cele mai romantice mistere cu diplomați și mercenari, În timp ce orchestrele intonau valsuri ungurești, iar atmosfera era densă și exotică, plină de intrigi, clar de lună și aventură. Primăvara a citit, obligat, L’Allegro, care i-a inspirat câteva producții lirice pe tema Arcadiei și a flautului lui Pan. Și-a schimbat poziția patului, astfel Încât soarele să-l trezească În zori de zi, ca să se Îmbrace și să se ducă la leagănul arhaic atârnat pe o creangă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
schismatic al cluburilor. Era o coborâre de pe Înălțimile convenționale, pe care ei toți umblaseră atât de țanțoș. După cină au condus-o pe Kaluka până la promenadă, iar apoi s-au Întors agale la Asbury, de-a lungul plajei. Oceanul noptatic inspira o senzație nouă, fiindcă-i dispăruse toată culoarea și moliciunea de obiect vechi și părea a fi acea pustietate vastă care inculcă atâta tristețe poemelor epice vikinge. Amory și-a amintit de Kipling: „Beaches of Lukanon before the sealers came
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de bine ochii și urechile. În tot acest timp nici nu i-a trecut prin cap că ar putea fi beat, că poate delirează. Avea o percepție vie a realității, pe care obiectele materiale nu i-ar fi putut-o inspira. Conținutul său intelectual părea că se supune necondiționat acestui simț, care se potrivea ca o mănușă cu tot ce i se Întâmplase până acum În viață. Nu-l zăpăcea. Era ca o problemă al cărei răspuns Îl vedea pe hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
chiar am intrat printre copaci până n-am mai simțit nici urmă de teamă, iar Într-o noapte m-am așezat pe iarbă și am ațipit. Am știut atunci că am terminat-o cu frica de Întuneric. — Dumnezeule mare! a inspirat Amory. Eu, unul, n-aș fi rezistat. Aș fi parcurs jumătate din drum, dar la prima trecere a unui automobil, care-ar fi Înăsprit bezna după ce i-ar fi dispărut farurile, aș fi făcut cale-ntoarsă. — Păi, a zis Burne brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nevoia. — Evident că vede lucrurile greșit. — Ai stat de vorbă cu el mai recent? — Nu. — Atunci nu ți-ai putut forma o părere. Discuția s-a terminat În coadă de pește, dar Amory a observat, cu acuitate sporită, că sentimentele inspirate de Burne modificaseră campusul. — E ciudat, i-a spus Amory Într-o seară lui Tom după ce Începuseră să discute subiectul Într-un mod mai amiabil, că aceia care dezaprobă hotărât radicalismul lui Burne aparțin În mod clar categoriei fariseilor, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
timpul și-l va dori mereu: nu să fie admirat, cum se temuse, nici să fie iubit, cum se convinsese singur, ci să fie folositor oamenilor, să fie indispensabil. Și-a amintit de sentimentul de siguranță pe care i-l inspira Burne. Viața s-a deschis larg, Într-o uimitoare explozie strălucitoare, și Amory a respins, brusc și pentru totdeauna, o zicătoare veche ce i se Învârtise jucăuș În minte: „Puține lucruri contează și nimic nu contează prea mult“. Dimpotrivă, Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gratii pe Horațiu și plecă împleticindu-se, sub efectul ultimei minuni de doi litri. Maica se uită lung la Horațiu. Privirea ei, chiar și din spatele ochelarilor fumurii, îl străpunse până în suflet, iar mustața parcă mai aspră ca de obicei îi inspira o severitate absolută în privința plăcerilor trupului. „Acum între noi”, părea să zică bătrânica, și Horațiu se gândi cu frică la visele păcătoase cu Mariana, la minciuna pe care i-o zisese mamei în clasa a IV-a, când a spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fuste Conny, care sunt acum la modă, ar fi încă un lucru pe care l‑ai putea face. În ultima vreme, masa cenușie a fetelor preferă să se îmbrace cu așa ceva, fiindcă materialul e ieftin, producția e mare, iar fusta inspiră voie bună, atunci când e roșie, și dramatism, atunci când e albastră. Să deșurubezi capetele pătrate și tapate (modelul „cuib de cioară“) ale unor fete incredibil de urâte și să le strici coafura, scoțându‑le clamele și acele de păr. Să rumegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Annei ca nuca‑n perete. Într‑o cameră de domnișoară nu trebuie să stea o femeie, ci numai o domnișoară, după cum sugerează și numele. De fapt, Anna e încă un copil. Hans vrea să se conformeze automat, fiindcă mama Annei inspiră respect, dar Anna îi spune mamei că poate să‑i pupe‑n cur pe amândoi. Ei tot o să meargă, normal. Ca să repare grosolănia Annei, Hans zice că data viitoare o să aducă și flori, un buchet mare, care spune multe, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și flori de cultură. O nălucă albă răsare de nicăieri, se dovedește a fi însăși Sophie și să sperăm că nu va dispărea prea repede la loc în acest nicăieri, trage nădejde Rainer, care are nevoie de ea ca să‑l inspire. Tocmai s‑a împotmolit la pasajul unde moartea acoperă fața copilului mort din lac cu o beretă de marinar. Imaginea amintește vag de Trakl. Rainer mizează acum pe brutalitate; încercând să‑și ascundă slăbiciunea pe care o are față de Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pădurea maiestuoasă, de un verde închis și granitul dur, cenușiu și‑au pus acolo amprenta pe peisaj și o frumusețe simplă, nemiloasă se așterne peste prăpăstiile adânci și peste podișurile întinse. În plus, pădurile acestea liniștite și întunecate i‑au inspirat pe mulți dintre aceia care au reușit să le pătrundă frumusețea suverană și îndărătnică.“ Cu totul altfel stau lucrurile cu locuința părintească față de care bazinul Jörger constituie de asemenea un contrast. Acolo lipsesc libertatea și întinderea din Waldviertel, iar pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deschis sau într‑un apartament mai luminos în care, pe cât posibil, să nu existe altceva decât oțel și sticlă; dar ca să ajungă la această lumină trebuie să iasă din casă, fiindcă înăuntru nu‑i nici o lumină. Nu poți nici măcar să inspiri și să expiri liber pentru că și aerul e prea puțin. Iar un tânăr are nevoie în mod special de aer, ca să crească și să atingă înălțimea definitivă. Dar poți să‑ți faci și singur lumină, dacă n‑ai. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fapt nu știu. Se aruncă cu mult zgomot și stropi unde‑i apa de un metru și atingi fundul cu picioarele, totul e să pară periculos. Mai încolo, verdele, misterul întruchipat de cei patru metri de apă pe verticală, le inspiră o groază ce n‑ar fi mai mare nici dacă ar putea să privească direct în ei înșiși. Aici te poți bucura de curățenia potențată de mirosul intens de clor, care spune: omor toți bacilii și microbii din mine. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
valoarea; sportul te ajută în direcția asta, acolo lupți pentru echipa ta și poți chiar să câștigi! Drumurile neasfaltate, în care roțile au lăsat urme adânci, animalele și oamenii de la țară s‑au retras acolo unde le este locul. Kochgasse inspiră o atmosferă urbană și‑l primește și astăzi pe Hans, absoarbindu‑l în intrândul de casă potrivit, dotat funcțional, astfel încât muncitorul să se simtă bine acolo, fără să întâlnească totuși nici un lucru de prisos care să‑i bucure privirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe jumătate mută, se duce să cânte muzică de cameră, pentru ca, astfel, sub degetele ei să se înalțe un edificiu luminos de tonuri, pe care gura arareori le poate emite cu o asemenea densitate. În mintea ei domnește întunericul faptelor inspirate de răul absolut, doar limba nu prea răspunde deocamdată comenzilor. Anni slăbește din ce în ce mai mult și ochii îi strălucesc întunecat pe fețișoara ei vrăjită, cum a citit Hans într‑un roman bogat în învățăminte. Dar câteodată te apucă groaza când vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fi o pisică, nu un câine care nu‑și poate nici scoate nici retrage ghearele. Câinele presimte că se va strangula dacă‑și pierde echilibrul și cade de pe căruță, iar în ochi i se citește groaza pe care i‑o inspiră cruzimea stăpânilor și a lumii în general, lume care poate fi totuși atât de veselă atunci când alergi sprinten după vreun animal mic și simți un chef puternic de viață. Primăvara își anunță încă prezența pretutindeni prin viața în devenire, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o privire de jur-Împrejur. Nu intenționam neapărat să inspectez camera, Însă era singurul lucru pe care Îl puteam face. Îmi roteam doar privirea, neîndrăznind să-mi mișc gâtul sau umerii, din cauza acelui ciudat sentiment de teamă pe care mi-l inspira această femeie. Mai Înainte, când dusesem paharul cu apă la gură, o rușine cumplită m-a cuprins când am auzit-o spunându-mi: „Aa! Aceea era apa mea“. Nu reușeam să-mi explic natura acelui sentiment de rușine și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fete care lucrau În love hotels sau În soap-land-uri să se orienteze spre sado-masochism, ceea ce a dus la o scădere a calității serviciilor. Până și ideea de a te reprofila pe sado-masochism, pe motiv că acesta nu necesită penetrare, Îți inspiră ceva ieftin! Când am Început eu să lucrez pentru cluburile SM, acestea erau locul În care se adunau numai femei sărite de pe fix... Și asta corespundea unei dorințe a lor de a face parte dintr-un grup, de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu o scurtă din molton croită prost, cu ochii Înguști, care zicea că vrea să devină scriitor. Tocmai mă Întrebam ce legătură avea asta cu mine, când tipul Începe să-mi toarne niște vrăjeli ieftine: „Vreau să scriu un roman inspirat din viața lui Yazaki, și dacă are succes, poate facem chiar și un film după el“. L-am strâns un pic cu ușa și când colo, ce să vezi: era un reporter de la o revistă de scandal de mâna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
sfârșitul Încercând să pătrundă Într-o lume care nu e a lui, În acel univers particular al lui Yazaki și Reiko. După ce a avut succes cu prima lui comedie muzicală, Yazaki a avut următoarea premieră la Londra, cu un film inspirat din muzica cubaneză, Într-o epocă În care acest gen de muzică nu prea era cunoscut. Demult, Marcel Camus realizase un film, numit Orfeu Negro, după care ritmurile de samba și de bossanova au ajuns celebre În toată lumea. Apoi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
putrefacție În plină vară, prin care roiau viermii. Am traversat strada de-abia ținându-mă pe picioare și m-am așezat pe niște scări de piatră. Nu mi-era frig, pentru că eram Îmbrăcat cu un bluzon din vinilin. Ședeam și inspiram acest miros atât de familiar. Mă Întrebam la ce anume trebuia să renunț pentru a mă putea bucura la nesfârșit de această atmosferă. Trebuia probabil să fie de aceeași natură ca acel ceva pe care, dacă l-aș abandona când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tânăr ca să te bucuri de ele, atunci ce rost are să le mai faci? Se îndepărtă de perete și ieși din cameră cu mers de prădător. Ce parașută mică, mi-am spus, urmând-o în camera de zi de alături. Ea inspiră zgomotos ca și cum ar fi sorbit dintr-o lingură de supă, și îmi aruncă un alt inel de fum în față. Dacă aș fi putut să-l prind, i l-aș fi înfășurat în jurul gâtului ăluia frumușel. — Oricum, zise ea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sus și am început să trag de chiloții ei. — O, aș putea să spun o grămadă de povești ca asta, i-am spus pe un ton amenințător. Genu’ de povești pe care polițiștii le spun fiicelor lor. Povești oribile, care inspiră groază și care le dau fetelor genul de coșmaruri de care se pot bucura tații lor. Încetează, râse ea nervos, mă sperii. Sigură acum că lucrurile nu mergeau conform planului, se întinse cu disperare după chiloți, dar i-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]