4,125 matches
-
nebunie, însă în cu totul altă privință. Nebunia despre care vorbește el când se referă la clipă și nebunia clipei înseși sunt două lucruri complet diferite. „Exprimarea ofensei este: clipa e nebunie, paradoxul e nebunie; ceea ce paradoxul pretinde este că intelectul este absurdul, ce repetă însă ofensa printr-o rezonanță, ca un ecou.“ Pentru intelect, paradoxul și clipa înseamnă simplă nebunie. Însă în lumina paradoxului, tocmai adevărul acestui intelect se reduce la nebunie. Nu e vorba aici de două oglinzi care
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
referă la clipă și nebunia clipei înseși sunt două lucruri complet diferite. „Exprimarea ofensei este: clipa e nebunie, paradoxul e nebunie; ceea ce paradoxul pretinde este că intelectul este absurdul, ce repetă însă ofensa printr-o rezonanță, ca un ecou.“ Pentru intelect, paradoxul și clipa înseamnă simplă nebunie. Însă în lumina paradoxului, tocmai adevărul acestui intelect se reduce la nebunie. Nu e vorba aici de două oglinzi care, cu formele lor diferite, ar sta față în față și fiecare din ele ar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este: clipa e nebunie, paradoxul e nebunie; ceea ce paradoxul pretinde este că intelectul este absurdul, ce repetă însă ofensa printr-o rezonanță, ca un ecou.“ Pentru intelect, paradoxul și clipa înseamnă simplă nebunie. Însă în lumina paradoxului, tocmai adevărul acestui intelect se reduce la nebunie. Nu e vorba aici de două oglinzi care, cu formele lor diferite, ar sta față în față și fiecare din ele ar descoperi absurdul celeilalte. Căci ofensa este doar starea intelectului ajuns în paradox, fără asumarea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
lumina paradoxului, tocmai adevărul acestui intelect se reduce la nebunie. Nu e vorba aici de două oglinzi care, cu formele lor diferite, ar sta față în față și fiecare din ele ar descoperi absurdul celeilalte. Căci ofensa este doar starea intelectului ajuns în paradox, fără asumarea acestuia. Iar clipa, cu puterea ei de transfigurare, îi rămâne exterioară, paradoxul însuși îi rămâne ex terior. Intelectul nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și nici clipa în care acesta survine. Nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sta față în față și fiecare din ele ar descoperi absurdul celeilalte. Căci ofensa este doar starea intelectului ajuns în paradox, fără asumarea acestuia. Iar clipa, cu puterea ei de transfigurare, îi rămâne exterioară, paradoxul însuși îi rămâne ex terior. Intelectul nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și nici clipa în care acesta survine. Nu poate admite „absurdul“ acestei clipe („paradoxul a făcut din intelect absurdul însuși“, afirmă Kierkegaard aici). Nu se poate situa la distanță de ceea ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
puterea ei de transfigurare, îi rămâne exterioară, paradoxul însuși îi rămâne ex terior. Intelectul nu poate lua pe cont propriu așa ceva, nici paradoxul și nici clipa în care acesta survine. Nu poate admite „absurdul“ acestei clipe („paradoxul a făcut din intelect absurdul însuși“, afirmă Kierkegaard aici). Nu se poate situa la distanță de ceea ce proferează logica obișnuită a gândirii. 172 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 177. În acest loc, Kierkegaard îl întâlnește - și nu doar în literă - pe Tertulian din Cartagina
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
177. În acest loc, Kierkegaard îl întâlnește - și nu doar în literă - pe Tertulian din Cartagina. Referința implicită la o afirmație atribuită învățatului creștin este ușor de sesizat. „Ofensa rămâ ne deci în afara paradoxului, iar motivul ei este quia absurdum; intelectul nu a observat asta, însă a observato para doxul, care se ia acum după mărturia ofensei. Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
implicită la o afirmație atribuită învățatului creștin este ușor de sesizat. „Ofensa rămâ ne deci în afara paradoxului, iar motivul ei este quia absurdum; intelectul nu a observat asta, însă a observato para doxul, care se ia acum după mărturia ofensei. Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Nu expresia în latină, reluată aici de două ori, ne trimite
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
definitiv o capcană pe care neo întinde tradiția lungă a unor comentatori, căci ea nu este de găsit în paginile învățatului creștin. Cu toate acestea, în textul vechi ar putea fi identificată o sursa posibilă a ideii cu privire la ofensa proprie intelectului. Nu vreau să spun că Tertulian se află la originea celor scrise de Kierkegaard. Însă, deși îi desparte o istorie întreagă, cei doi se întâlnesc în chip fericit. În Despre trupul lui Hristos, V, 4, se spune: „Fiul lui Dumnezeu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Și este sigur că a înviat după ce a fost pus în mormânt, tocmai pentru că e cu neputință (impossibile).“ A doua parte din prima frază indică deja o asumare deplină a paradoxului. Vorbind în termenii gânditorului danez, gândirea trece dincolo de poziția intelectului și de ofensa acestuia. A PARADOX ȘI NONSENS 173 178. doua parte din a doua frază este invocată în forma impusă prin tradiție (quia absurdum). Iar ceea ce se spune în a treia frază („tocmai pentru că e cu neputință“) poate fi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
174 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 179. aparițiile diferite ale acestuia, până la cea care anunță însăși diferența absolută. Nu se mai aduc sub același înțeles atitudini profund diferite: comună, teoretică și existențială. Nu se estompează deloc distanța uriașă dintre paradoxul intelectului și cel al credinței. Și nu se ignoră, cu fiecare caz în parte, elementul decisiv al pasiunii, cel în care paradoxul se poate desco peri pe sine. Iar strategia complicată a intelectului, logica sa vicleană atunci când se vede singur cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Nu se estompează deloc distanța uriașă dintre paradoxul intelectului și cel al credinței. Și nu se ignoră, cu fiecare caz în parte, elementul decisiv al pasiunii, cel în care paradoxul se poate desco peri pe sine. Iar strategia complicată a intelectului, logica sa vicleană atunci când se vede singur cu paradoxul, este admirabil înfățișată. O poți recunoaște la fel de bine și astăzi, căci între timp nu s-a schimbat aproape nimic. De altfel, nu cred că se poate învăța ceva cu privire la cele absurde
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
94, 148-149 voce ~ 9, 21, 145 voință ~ (vezi „voință“) absurditate ~ a celor naturale 127-129 ~ a celor mirabile 35-37, 42- 46, 53, 64-65, 74, 141, 142, 160, 191 ~ a unor credințe 74, 90-94, 116, 119, 158 ~ a dogmei 147-148, 154 ~ a intelectului 164- 175 ~ a misterului 145, 193 (n. 199) INDEX RERUM 203 ~ ca specie a erorii 77 ~ criteriu al adevărului147- 148, 166 ~ minunată 35, 60, 157, 180, 191-192 ~ vulgară 69, 71, 109, 143 absurdum 9, 49, 69, 81, 146, 156 (n.
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Mortimer, găsesc drumul către stele, către un nou Pământ care să le fie Eden. Șansa regenerării lor este și șansa regenerării umanității însăși. Oscilând între happy-end și mefiența în fața progreselor științei, evocând călătorii în timp și unde cerebrale ce înrobesc intelectul uman, saga imaginată de Edgar P. Jacobs comunică cu întreaga serie de reflecție și de vise, serie ce urcă până la literatura de mistere și de anticipație a secolului XIX. În filigranul benzii desenate poate fi citit un vast repertoriu de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care piratul-gentilom l-a dăruit lui Cush, într-una din întâlnirile lor. Prin Cush, saga lui Koinski se deschide către poarta unei religii a sângelui și a răzbunării. Între Cush și arma pe care o mânuiește, unitatea este dată de intelectul ce pulsează în ritmul fanatismului ce vine din adâncul secolelor. Din acest vortex al Africii și al eresurilor se ivește și una dintre acele femei prin a căror invenție ficțională Pratt își reconfimă apartenența la realismul magic.Ghula , misteriosul ghid
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lumea. În peisajul prozei grafice postbelice, el aparține familiei tipologice de care țin și demiurgii rătăciți ai lui Edgar P. Jacobs din ciclul Blake et Mortimer. Distanța față de Jacobs este dată de luxurianța barocă a fanteziilor ce se ivesc din intelectul demonic al profesorului. Sanders este înclinat către deghizări multiple, iar jocul cu măștile pe care îl practică evocă pasiunea italiană pentru aparențele comice. În lupta sa cu Umbra, Sanders reușește să se ascundă în spatele unei serii succesive de ființe, ca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
existența sa tumultoasă, Olrik sfidase moartea. Condamnat la închisoare pe viață în cea mai bine păzită închisoare americană, se părea că prodigioasa sa carieră se apropia de sfârșit. Iscusința și curajul lui Philip Mortimer și a lui Francis Blake învinseseră intelectul diabolic al celui care slujise atât de loial pe crâncenul stăpân al Imperiului Galben. Și totuși, ceea ce nimeni nu mai credea că se poate întâmpla era pe cale de a se înfăptui. Seară de seară, prin mijlocirea unui gardian, Olrik schimba
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
întunecoasă era interiorul capsulei. ...Un obiect lung, mare, rectangular, cu o carcasă - observă el - metalică. Vederea obiectului înalt de douăzeci de picioare și - după estimările sale - lung de patruzeci, îl liniști pe dată. Pentru că unul dintre punctele de sprijin ale intelectului îi confirmă că, dacă exista un echipament pentru reprocesarea dejecțiilor unei creaturi vii, trebuia să existe și spațiul de depozitare pentru tot acel lichid necesar: chiar și numai pentru un singur corp de mărimea celui uman, nu putea fi îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și eu sunt de părere că ar trebui să vină alături de tine, lăsându-mă pe mine aici pentru a supraveghea lucrurile." În gândul transmis, partea nerostită a sensului cuvintelor "ceea ce tocmai ai făcut" era acel fel de proces pe care intelectul îl executa automat. Referirea fusese făcută la adresa faptului că "fotografiase" o porțiune de podea. "Vrei să spui ...acum?" - veni ca un ecou gândul de răspuns al lui Gosseyn Trei. "Da - continuă gândul lui Gosseyn Doi - de ce să nu vedem dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
și, deși nu erau tocmai îndreptate spre el, erau în mod sigur - cum s-ar spune - gata de tragere. Nu era o situație ideală cu care să-i convină cuiva, să fie confruntat. În ce-l privește pe Gosseyn, reacția intelectului său era complicată de o aparentă contradicție. Dan Lyttle dându-i lui Enin o lecție despre Semantica Generală, de față cu niște nepoftiți înarmați. Cealaltă complicație era că, felul în care se arătase interesat și dăduse replicile, băiatul se comportase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
omul și-o însușește de la naștere până la cel din urmă moment al existenței. Învățătură Învățătura înaltă și temeinică luminează mintea, dând sens și consistență vieții omului. Exersare Așa cum exercițiile fizice fortifică organismul și-i mențin starea de sănătate, tot astfel intelectul trebuie exersat necontenit pentru a-i spori receptivitatea și capacitatea de acumulare, de prelucrare a informațiilor și de creație. Teoria Teoria orientează și optimizează practica dar nu o poate suplini. Cunoaștere Cel ce în cunoașterea științifică se cantonează doar la
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
inima autorului. Foame Se știe că foamea organică nesatisfăcută timp îndelungat duce la moartea prin inaniție. Dar există și o foame spirituală, de informare și cunoaștere, e drept mai rar întâlnită, care dacă nu este potolită are consecințe negative asupra intelectului. Carte Carte bună este aceea care încălzește sufletul cititorului și-i luminează mintea. Izvor Farmecul și înțelepciunea unei cărți din inima și mintea scriitorului izvorăsc. Cititorul, căutător de bijuterii spirituale, le asimilează și le încorporează în propria minte. Luptă Nu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
care ne va permite să fim subiectul gânditor și observator al stărilor noastre afective. Nu trebuie să fim inteligenți pentru a avea conștiință superioară, care are ceva în plus față de conștiința primară. Inteligența este nefolositoare celui care are numai atât, intelectul este util doar în propriul lui domeniu, dar dincolo de acesta e un mare farsor și prestidigitator, mai ales când încearcă să manevreze valori autentice. O înțelegere pur intelectuală a vieții, cu tot ce cuprinde ea înseamnă foarte puțin, deoarece știm
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
doi împodobită Lungi Cu pungi Pe bomba mare, Oarbă, de cercetătoare, O, Mercur, Frate pur Conceput din viu mister Și Fecioara Lucifer, Înclinat pe ape caste În sfruntări iconoclaste, Cap clădit Din val oprit Sus, pe Veacul împietrit, O select Intelect Nunta n-am sărbătorit... III Uite, ia a treia cheie, Vîr-o în broasca - Astartee! - Și întoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porțile ce ard, Că intrăm Să ospătăm În cămara Soarelui Marelui Nun și stea, Abur verde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
încîntare, fâlfâitor deasupra lucrurilor, cum se definea din vechi. Să alegi între grațios și Grație, între încîntare și Mântuire, iată canonul întrebării. Suflet mai degrabă religios decât artistic, am vrut în versificările mele să dau echivalentul unor stări absolute ale intelectului și viziunii: starea de geometrie și, deasupra ei, extaza. Melodioasele plângeri ale poeților nu le-am prea înțeles. Și azi cred că locul întîi în Cetate e al Preotului, celelalte, urmând, ale Învățatului și Luptătorului. Dar, fără îndoială, al patrulea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]