4,210 matches
-
modestie", "simpatie", "consens" etc. (G. Leech, apud Haugh, 2007, p. 89; Gurlui, 2008, pp. 183-184), precum și respectarea unor reguli de tipul: "Nu impune!", "Oferă alternative!", "Fii prietenos!" etc. (Lakoff, apud Pfister, 2010, p. 1277) utile în orice situație de comunicare interpersonală și, desigur, și în comunicarea didactică/educațională. Alegerea unei anumite strategii (cf. Brown & Levinson, 1987, pp. 68-71) are ca premisă, într-o situație dată, raportarea la "distanța socială" dintre locutor și interlocutor, la "puterea relativă" a celor implicați în actul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
adu-mi dosarul roșu de pe birou! zâmbet privire directă gesturi deschise ton cald intensitate medie/scăzută a vocii etc. Importantă este, după cum reiese și din exemplele de mai sus, valorificarea contextualizată, adaptată la multiplele valențe ale unei situații de comunicare interpersonală, respectiv didactică/educațională, a strategiilor politeții pozitive/negative. Nu există, așadar, o cheie general valabilă de comunicare, de transmitere optimă a intenției comunicative a locutorului și de relaționare optimă cu interlocutorul, există particularizări și soluții particulare. I.1.3. Comunicarea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pe relația bijectivă 29 educator educat, o persoană putându-și asuma, la un moment dat, fiecare dintre aceste ipostaze/roluri. Având în vedere specificul lucrării de față, care propune nuanțări și exemplificări ale tehnicilor discursive și teatrale actualizate în comunicarea interpersonală, în general, și în cea din mediul educațional (de la nivelul ciclului primar), în special, voi utiliza contextualizat, în continuare, cele două sintagme terminologice. Comunicarea educațională presupune, prin însuși specificul său, atât o comunicare de conținuturi/informații (transmise sub forma mesajului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
special, voi utiliza contextualizat, în continuare, cele două sintagme terminologice. Comunicarea educațională presupune, prin însuși specificul său, atât o comunicare de conținuturi/informații (transmise sub forma mesajului subsumat sau nu unui anumit domeniu de specialitate), cât și dimensiuni ale comunicării interpersonale, implicate de relația locutor interlocutor, indiferent de caracterul informațiilor transmise, relație care poate reflecta și asumarea unor roluri diferite de către fiecare dintre subiecții actului comunicativ (de exemplu, rolul de elev, rolul de profesor, rolul de profesor-elev, rolul de opozant în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
implicate în situația dată" (Zsuzsa, 2010, p. 10). Din aceeași perspectivă bipartită, comunicarea didactică poate fi considerată atât instrumentală (preponderent), cât și consumatorie, în condițiile în care implică atât vehicularea de conținuturi (Zsuzsa, 2010, p. 10), cât și aspecte relaționale, interpersonale etc. (Ezechil, 2002, p. 10). În ambele cazuri, este importantă abordarea contextualizată a procesului în sine: comunicarea didactică presupune raportarea la diferitele coordonate ale contextului 31: * coordonate personale caracteristici fizice și psihice ale persoanelor implicate în demersul instructiv-educativ; * coordonate interpersonale
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
interpersonale etc. (Ezechil, 2002, p. 10). În ambele cazuri, este importantă abordarea contextualizată a procesului în sine: comunicarea didactică presupune raportarea la diferitele coordonate ale contextului 31: * coordonate personale caracteristici fizice și psihice ale persoanelor implicate în demersul instructiv-educativ; * coordonate interpersonale tipul de relație locutor interlocutor, indiferent dacă elevul sau profesorul își asumă inițial rolul de locutor: relație pe orizontală/pe verticală, relație autoritară/democratică, relația "de autoritate cognitivă" (reflectată în replici de tipul "Așa a spus doamna [învățătoare]", cu sensul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
rigiditatea rolurilor (cineva care nu iese din rol nici chiar atunci când situația o cere: de exemplu, doamna învățătoare acasă, cu propriii copii) Abric, 2002, p. 22. Asumarea și reflectarea unui anumit rol de către locutor, într-o anumită situație de comunicare interpersonală, implică, pe de o parte, actualizarea anumitor trăsături ale persoanei, a anumitor particularități ale personalității acesteia (în asociere cu ceea ce înțelege locutorul prin "rolul" respectiv) și, pe de altă parte, adaptarea acestora, punerea lor în "congruență"35 cu diferitele valențe
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
însă, mama poate arăta față de fiul său înțelegere într-o situație, iar în alta intervenția sa comunicativă poate fi autoritară, normativă etc. Practic, fiecare persoană se caracterizează printr-un cumul de manifestări posibile în n situații de comunicare și relaționare interpersonală, manifestări pe care le actualizează contextualizat; rolurile nu implică disimulare, ci doar asumarea unei ipostaze; sunt eu-profesoară, sunt tot eu-soție, eu-prietenă, eu-mătușă, eu-colegă etc., însă de fiecare dată percepția interlocutorului este, firesc, diferită, prin raportare la elementele pe care eu
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
roluri semi-instituționalizate" ("percepute de participanții la interacțiune ca nespecifice respectivelor persoane": mediator, animator, confident, bufon), respectiv "roluri ocazionale, nespecifice, create pe parcursul derulării unui schimb" (Gurlui, 2008, p. 57). Sunt, așadar, importante și "datum-urile" dintr-o situație de comunicare și relaționare interpersonală (în care "intrăm" asumându-ne un anumit rol), dar și comportamentele adaptative, raportate la context; de exemplu, poți intra într-o situație de comunicare cu rolul de profesor (într-o discuție despre tematica unui curs/seminar), pentru a trece apoi
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
al celor de expresie corporală etc. în realizarea lecturii expresive a unui text literar în fața elevilor). I.2. Discurs În accepțiunea (aici) de formă de concretizare a mesajului reperabil/actualizat (construit, transmis, decodat, interpretat) într-o anumită situație de comunicare interpersonală, respectiv didactică/ educațională, discursul va fi prezentat în acest subcapitol atât prin raportare la principalele repere reflectate în acest plan în literatura de specialitate, cât și cu deschidere către problematica strategiilor discursive (anticipate, de altfel, prin trimiterile din subcapitolele anterioare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
la particularitățile interlocutorilor; nu poți vorbi, de exemplu, despre propoziție simplă și dezvoltată la grădiniță sau în ciclul achizițiilor fundamentale, în condițiile în care aceste conținuturi apar în Programă abia în perioada gramaticală, în ciclul de dezvoltare; după cum, în comunicarea interpersonală curentă, nu se ajunge la un schimb optim de informații dacă doi specialiști în domenii total diferite medicină și mecanică, de exemplu nu caută fondul comun pe care să-și construiască discursul; fără adaptare la celălalt, se rămâne la două
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
construiască discursul; fără adaptare la celălalt, se rămâne la două discursuri paralele, lipsite de funcționalitate/finalitate). Raportarea discursului la context presupune, pe lângă implicațiile personale (stare fizică, psihică, a locutorului și a interlocutorului, domenii de interes, comportamente specifice etc.), actualizarea componentei interpersonale/relaționale a comunicării la nivelul discursului apar, în acest sens, modificări în planul formei (al formulelor de adresare, al folosirii persoanei a doua singular sau plural etc.) și al conținutului (relația elev profesor implică, în principiu, alte tipuri de informații
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
atât în prezentarea anumitor informații din mai multe existente, cât și în manifestarea atitudinii 41 personale față de informațiile transmise; * interactivitatea, raportarea la feedback-ul interlocutorului; * contextualitatea ancorarea într-o situație de comunicare, cu toate datele ei particulare de ordin personal, interpersonal, social, cultural, religios, politic etc.; * cotextualitatea raportarea la discursuri anterioare/ulterioare reperabile în întregul actului comunicativ; * organizarea transfrastică, guvernată de reguli gramaticale, logice, pragmatice etc.; * temporalitatea discursivă (Maingueneau, 2007, p. 80): "periodicitate" (de exemplu, pentru discursul didactic, o activitate extrașcolară
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în condițiile în care fiecare participant la actul comunicării își poate asuma rolul de locutor, după cum și feedback-ul interlocutorului poate (și, în principiu, se cuvine a) redimensiona strategia aleasă inițial de cel care a debutat ca locutor în cadrul comunicării interpersonale, respectiv didactice/educaționale. Astfel, într-o situație de comunicare interpersonală, locutorul poate valorifica tehnica revenirii la unele din componentele discursului său, valorificând mijloace verbale (sintagme de tipul "sau mai degrabă...", "am vrut să spun că...", "ar fi trebuit să spun
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
poate asuma rolul de locutor, după cum și feedback-ul interlocutorului poate (și, în principiu, se cuvine a) redimensiona strategia aleasă inițial de cel care a debutat ca locutor în cadrul comunicării interpersonale, respectiv didactice/educaționale. Astfel, într-o situație de comunicare interpersonală, locutorul poate valorifica tehnica revenirii la unele din componentele discursului său, valorificând mijloace verbale (sintagme de tipul "sau mai degrabă...", "am vrut să spun că...", "ar fi trebuit să spun că..." etc.) sau gesturi indicative (către un obiect invocat anterior
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de organizare a actului comunicativ frontal (profesor mai mulți elevi), față în față (profesor un singur elev), pe grupe (profesor un grup de elevi din mai multe formate la nivelul colectivului de copii/elevi). Indiferent că este vorba despre comunicare interpersonală, în general, sau despre comunicare didactică/educațională, discursul trebuie să se raporteze la anumite legi, la anumite principii, maxime care prin aplicare/respectare pot eficientiza actul comunicativ; de altfel, necesitatea raportării la legile discursului este plasată, în literatura de specialitate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sau presupus de o ocurență anterioară sau deductibilă din aceasta prin inferență"; (d) meta-regula de relație: "trebuie ca faptele pe care le denotă [un text] în lumea reprezentată să fie legate" (Reboul & Moeschler, 2010, p. 59). Așadar, atât în comunicarea interpersonală, cât și în cea didactică/educațională, mesajul/discursul optim implică: (a) redundanțe motivate (repetăm, de exemplu, cuvintele-cheie ale mesajului: cuvinte care punctează un anumit reper "mâine va fi întâlnirea... mâine, joi" sau concepte care vor constitui baza dezvoltării ulterioare a
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în curs etc.; sau în comunicarea didactică captarea atenției, anunțarea subiectului lecției și a obiectivelor operaționale, secvențe urmate de dirijarea învățării, implicând transmiterea graduală de noi informații: titlu, exemple, definiție, tipologii etc.); (c) repere clare, necontroversate (de exemplu, în comunicarea interpersonală, stările contradictorii ale locutorului și formulările aferente acestora îl dezarmează, cel mai frecvent, pe interlocutor, în încercarea sa de a decoda mesajele receptate; de asemenea, în comunicarea didactică, prezentarea controverselor din literatura de specialitate a unui anumit domeniu nu este
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
lucrării de față trimiterile vor fi și/mai ales către spectacolul comunicării, în general. În această accepțiune, strategiei teatrale i se subordonează: (a) în universul spectacolului: * strategia dramaturgului; * strategia regizorală; * strategia actoricească; * strategia spectatorului de teatru; (b) în planul comunicării interpersonale: * strategia locutorului; * strategia interlocutorului; * strategia "observatorului" prezent și activ în "spectacolul" comunicării; (c) în cadrul comunicării didactice/educaționale: * strategia profesorului-dramaturg și, uneori, a elevului-dramaturg; * strategia profesorului-regizor și, în anumite contexte, cea a elevului-regizor; * strategia profesorului-actor; * strategia elevului-actor; * strategia profesorului-spectator; * strategia elevului-spectator
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
și cu ceilalți spectatori, la mijloace specifice aplauze, râsete, oftat, mimică, gestică sugestive etc., ancorate, în principiu, într-o formă de relaționare frontală (un spectator între spectatori, în fața actorului/actorilor ca membru/ membri al/ai echipei de teatru). B. Comunicarea interpersonală (b1) Strategia locutorului este asociată multiplelor roluri pe care și le poate asuma instanța locutorială într-o situație de comunicare interpersonală; vezi, de exemplu, rolul de mamă, rolul de soție, rolul de fiică, rolul de prietenă, rolul de colegă, rolul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
relaționare frontală (un spectator între spectatori, în fața actorului/actorilor ca membru/ membri al/ai echipei de teatru). B. Comunicarea interpersonală (b1) Strategia locutorului este asociată multiplelor roluri pe care și le poate asuma instanța locutorială într-o situație de comunicare interpersonală; vezi, de exemplu, rolul de mamă, rolul de soție, rolul de fiică, rolul de prietenă, rolul de colegă, rolul de profesoară etc. toate asumate, contextual, de același locutor feminin. Implicit, strategiile locutoriale vor fi adaptate rolurilor asumate: mama va fi
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
acestora în ipostaza de actori, după cum, în final, toți se pot constitui, succesiv sau simultan, în spectatori ai reprezentației scenice (directe sau înregistrate). Partea a II-a Tehnici discursive valorificabile în comunicare Comunicarea realizată în condiții optime atât în plan interpersonal, cât și în plan didactic/educațional implică actualizarea anumitor tehnici discursive, a căror stăpânire de către locutor și de către interlocutor presupune: * observarea diferitelor tipuri de comunicare și a valențelor contextuale ale actelor comunicative; * identificarea particularităților acestora; * identificarea tehnicilor discursive valorificate la
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
interlocutorială a actului comunicativ. II.1. Componenta locutorială interogativă a actului comunicativ De cele mai multe ori, un act comunicativ începe cu o întrebare, fie ea și implicită, nespusă/neadresată interlocutorului. În derularea efectivă a schimbului informațional dintr-o situație de comunicare interpersonală, respectiv didactică/educațională, sunt reperabile (cf. R. G. Powell & L. Powell, 2010, p. 217; Harwood, Miller & Vasta, 2010, p. 472; Fine, 2008, pp. 70-71; Gurlui, 2008, p. 51; Pease & Garner, 2007, pp. 43-45; Myhill, 2006, pp. 25-27; Collett, 2005, pp.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
dezacordului înainte de a formula întrebarea (Pease & Garner, 2007, pp. 47-49), formularea întrebării și ignorarea răspunsului (Erickson, 2009, p. 153), "întrebări înlănțuite" (Watzke-Otte, 2009): Cum te cheamă și câți ani ai? Ești din Iași? etc. Pentru optimizarea reacțiilor interlocutorului în comunicarea interpersonală și în cea didactică/educațională la întrebările adresate de locutor (optimizare în direcția dorită de acesta, desigur), se recomandă folosirea unor tehnici (cf. Felecan & Manu Magda, 2010, pp. 265-267; Vasilescu, 2010, p. 200; Cooper, 2008; Pease & Garner, 2007; Nuță, 2004
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
aici, Scufiță Roșie?; Scufița Roșie: Sunt în drum spre bunica, îi duc plăcinte...; * monologate: Chiar mă gândeam... Timpul trece încet și se pare că răbdarea nu e punctul meu forte... Poate că dacă aș ști că...; sau, nuanțând, contexte comunicative interpersonale, respectiv didactice/educaționale implicând actualizarea unor elemente precum: * "analogii", "povestiri explicative" (D. P. Newton & L. D. Newton, 2000, p. 609); "instrucțiuni adresate direct" interlocutorului, "încurajări (recompense/complimente)", "reamintirea" unor sarcini de lucru/reguli, "repetarea unor informații", "rezumări", "împărtășirea de experiențe
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]