3,561 matches
-
o carte scrisă cu sufletul și pentru suflete și care face parte dintre acele scrieri pe care, odată luate în mână, nu te înduri să le abandonezi. O carte ca aceasta devine imediat cartea de pe noptieră, trezind, pe bună dreptate, invidia firească a celorlalte surate. Structurată în trei părți bine dozate ca întindere (Caleidoscop reflexiv, Limpeziri de gând și de suflet și Chemarea amintirilor), cartea este în egală măsură și în același timp: un document cu multiple fațete pe axa temporală
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
selectat o lucrare de-a mea, pentru Expoziția Republicană, care se vernisa în luna mai în București. A fost un prilej în care am observat că bucuria mea nu e împărtășită de toți colegi mei. Am observat o umbră de invidie la cei care nu au fost admiși de către juriu în etapa republicană. „1971” a fost anul în care am debutat de trei ori și am obținut și prima Diplomă care îmi asigura un statut de artist. Imagini din expoziție Diploma
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
n-a spus mai bine acest lucru ca Borges cînd afirma că un scriitor al secolului nostru copiind Don Quijote cuvînt cu cuvînt ar scrie, totuși, altă operă decît Cervantes. Fiecare clipă Îmi repetă că Anteu este un epigon demn de invidie. Nu trebuie să mă tem de acest cuvînt pentru că nu trebuie să mă tem de dragoste. Și dacă aș crede În gesturi, m-aș trînti În iarba și pe nisipul acestei veri să mă umplu de amintirile ei, să-mi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
asistat atâtea neamuri lângă noi. M-aș vinde așa de ieftin ca să-mi pun tot orașul pe cap? Bârfitori sunt destui, dar o persoană care să fie concretă și să vină să spună lucrurilor pe nume nu ai să găsești. Invidia îi transformă în zdrențe. Să știi că nu uit că mi-ai salvat viața de două ori: o dată când trebuia să nasc și copilul era bolnv în mine și a doua oară atunci când eram în pragul unei septicemii din cauza unei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca o sabie îi pătrunse interiorul, făcându-l ferfeniță. De fapt, ce-i lipsea? Un braț de care să se sprijine, să-și pună capul când îi este greu, să nu fie singură, să o privească toți curioși și cu invidie. Carlina avea puterea să se poată descurca singură, dar ca orice om, tânjea după dragoste. Simțea în ceafă ace fierbinți care-i sfredeleau capul, transmițându-i emoții ce-i invadau inima și întreg trupul. Ochii îi ardeau ca niște cărbuni
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce vezi tu deosebirea între copaci? Toți sunt la fel, zise Nicky. - Dar și oamenii sunt la fel, și se deosebesc între ei! Uite, de exemplu în străinătate unii oameni sunt mai bine îmbrăcați și ceilalți nu-i privesc cu invidie. Viața lor are un curs normal, și sunt tratați cu mai mult respect. Copiii lor cresc mai sănătos iar tinerii nu aleargă după plăceri ușoare. E o dovadă sigură! - Da frate, ai dreptate. și noi am plecat de acasă pentru
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
jucam biliard, tenis și chiar poker cu straruri. Vreau să-mi dovedesc mie cine sunt. Unii au încercat prin diferite metode să mă convingă să mă apuc de băut sau să consum droguri, erau încercări din cauza răutății lor și a invidiei. În mintea lor voiau să ajung doar pion pe tabla vieții și nu rege. Vreau să le demonstrez că voi fi rege, și nu orice rege. Dacă știi să te conduci nu ajungi unde vor alții. Iți aduci aminte mamă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o adevărată prințesă. Dacă închid ochii pentru o clipă, lesne îmi pot imagina fetița strunită pas cu pas de părinți, educată de maică-sa pentru a deveni o adevărată doamnă, bună gospodină și cu o pregătire literară demnă de toată invidia. A citit mult, chiar și teatru, ceea ce se întîmplă mai rar. La cei treizeci de ani ai mei, e timpul să mă gîndesc la căsătorie. Și, dacă e s-o fac, ce altă tovarășă mai bună decît Livia pot găsi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Că el s-a opus premierei pe țară cu piesa mea, voi afla-o mai tîrziu.) Dar niște profesori, mai bătrîni, ieșiți la pensie, îl blestemau de mama focului acum doi-trei ani, acuzîndu-l că le-ar fi distrus cariera. "Bîrfă, invidie", mi-am zis. Acum, însă, îmi vine în minte seara cînd a avut loc premiera piesei mele... Era în pauza de după actul doi. În biroul directorului teatrului se adunaseră, la o cafea și un pahar cu vodcă, cei cîțiva cronicari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întâmpinați de oameni care le vor oferi whiskey fierbinte. — Doamne, o să fie de vis! zic, uitându-mă la un bărbat în blugi, care bate cu ciocanul un țăruș în pământ. Și, în ciuda mea, nu-mi pot reprima o împunsătură de invidie. Întotdeauna am visat să am o nuntă uriașă și fastuoasă, cu cai, trăsuri și mega tam-tam. — Știu! O să fie ca lumea, așa-i? Suze radiază de fericire. Trebuie să mă spăl pe dinți... Dispare în baie și eu mă duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se poate Întâmpla - comenta Mihai Eminescu această interdicție - ca evreul austriecesc să se pomenească În mijlocul uliței că i se taie cu de-a sila barba, perciunii și poalele caftanului.” „Fericită Rusie !”, exclamă Eminescu, dar nu cu ironie, ci cu sinceră invidie (În Curierul de Iași, 18 iulie 1876 ; <endnote id="cf. 285, p. 181"/>). Se cunosc acțiunile antievreiești Înfăptuite În Țările Române de „volintirii” eteriști În timpul Zaverei din 1821. Martori oculari relatau faptul că, după ce i-au jefuit și torturat pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-un viciu-stereotip („Evreul e viclean”). Evreul este „inteligent, dar viclean”, zice Nicolae Iorga, atenționându-l de primejdie pe țăranul român (ziarul Neamul românesc, 5 iunie 1907). El este „isteț”, dar „coțcar”, zice țăranul din Maramureș cu un soi de invidie prost camuflată <endnote id=" (206, p. 259)"/>. Câteodată, imaginea românului În ochii evreului este supusă aceluiași tip de anamorfoză : „Elogiu Întors, spontan, În caricatură”, constată Norman Manea. „Inteligența adversarului nu Înseamnă decât șiretenie” <endnote id="(828, p. 107)"/>. „Atunci când Își
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au apărut unde au apărut . Nu-i nimic! Am de acum să plătesc polițe la mai mulți, între care și „amicului Vasile”, care pentru a doua oară dovedește în mod clar că are resentimente față de mine și asta numai din invidie pentru activitatea mea. și dușmanii de la Iași au procedat la fel. La patru zile după 6 aprilie un șarpe (D. Costea) umbla prin redacția Cr[onicii]cu S[cînteia] și interpreta docomentul bucurîndu-se că bine mi-a făcut că „prea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fi răbdate la nesfîrșit. Nu are rost să-ți povestesc unele din murdăriile de aici. Îți spun însă că n-am putut crede niciodată că neputința creatoare poate să orbească atît de mult pe indivizi, n-am crezut niciodată că invidia poate să-i cuprindă chiar și pe acei care mai fac ceva-ceva în plan științific. În ultima vreme am comunicat foarte puțin. Așa se explică tăcerea mea. Noi ne cunoaștem prea bine, așa că nu poate fi vorba de nici un fel
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
salutăm, el cu un rînjet bine pus la punct). Eu iert multe, dar nu-i voi ierta lui infidelitatea, nerecunoștința pentru cîte [lucruri] de bine i-am făcut (pentru familia lui mi-am pus în joc însăși cariera mea didactică), invidia de care este animat (m-a bîrfit grav de tot pînă și la unii studenți), crizele bolnăvicioase de grandomanie, mania lui deformatoare, spiritul de intrigant etc., etc. L-am tolerat mult prea mult cu gîndul că el, care se crede
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sens. Îi povestesc și eu că din nefericire nu am fost la fel de înțeleaptă și m-am cam chinuit să rămân pe linia de plutire. Nici nu se miră, eu am fost ținta exactă al atacului unei minți nebune, sufocată de invidie și gelozie din cauza atenției pe care Jorge mi-a arătat-o. Din fericire (pentru mine) Scott a fost poziționat între noi două, ca un fel de barieră nevăzută în fata curenților negativi. Ne întrebam cu ce s-o fi ocupat
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mai mare, cât și în special pe cumnata Maria, nevasta fratelui Costache pentru că ea, o străină, o „venetică”, cum o numea ea furioasă, a izbutit să câștige dragostea părinților ei, Ruxanda și Ion Gheorghiu. Neputând să-și reverse furia și invidia ei asupra dușmancelor, se descărca asupra lui Ghiță, bărbatu-său, pe care îl ținea de molâu și de papă lapte. Trebuie spus că mai fugise de la casa soțului, cum spunea gura satului, căutând un bărbat mai chipeș și mai bărbătos
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
rosti cu oarecare ironie în glas Ruxanda. Costache și Maria ascultaseră vorbele bătrânilor, bucuroși că aceștia îi răsplăteau pentru grija cu care îi înconjurau dar, temându-se în sinea lor că dania părintească va stârni și mai puternic ura și invidia celor două surori. Maria, cu vocea ei sfioasă, le mulțumi cu recunoștință că s-au gândit și la ea, făcându-i parte, și-i trecu prin minte cum se vor strofoca cumnatele ei, care o batjocoreau fără să contenească, numind
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Acum era în stăpânirea lui Costache, dată de părinții ei și se vedea cum unduiește secara semănată de frate-su sub palele de vânt. „De ce să stăpânească Costache și țiganca lui venită de la Cursești, bunătate de pământ” gândește, plină de invidie, Marița. „Pământul acela trebuia să fie al meu sau, hai să zic, al soră-mi, Ileana, și nu în stăpânirea pricopsitului de Costache.” Strânseră sapele, Ion luă și pe a ei în spate iar Gheorghe o ducea pe a lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
interzice); nu lăsa regizorul să caute personajul; nu există principal -secundar; sufleurul vine în calitate de spectator la ultimele repetiții (asta nu se interzice); regizorul nu trebuie să fie ca un bucătar; se interzice teatrul de bulevard, teatrul francez; găselnița este admisă; invidia - da; fără alcool și ciupeli. (Ion zice că pe Alexander îl cheamă Haosvater.) Spectatorul nu mai știe ce să creadă și nu mai are o ierarhie a ceea ce se întâmplă pe scenă. Sarcina noastră este de a repune cât de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mătase galbenă intrau În alcătuirea ei, și mai era un balon micuț În folosul exclusiv al norocosului Midget. La imensa altitudine atinsă de aeronavă, aeronauții se Înghesuiau unul Într-altul, ca să se Încălzească, În timp ce micul solist rătăcit, Încă țintă a invidiei mele, În ciuda calvarului lui, plutea Într-un abis de stele Înghețate - singur, singurel. 3 O văd apoi pe mama ducându-mă În direcția patului prin imensul hol, unde o scară centrală se Înălța tot mai sus, și nimic altceva decât
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mademoisellei se afla la capătul unui coridor În formă de Z, la vreo douăzeci de bătăi de inimă distanță de patul meu și, zbuciumându-mă Între groaza Întoarcerii ei premature de la baie, În dormitorul ei luminat de lângă camera noastră, și invidia față de fratele meu care respira regulat, șuierând ușor În spatele paravanului care ne despărțea, nu reușeam niciodată cu adevărat să profit de acest răgaz suplimentar pentru a adormi repede, În timp ce o crăpătură În Întuneric Încă mai reținea o frântură din mine
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ăsta n-a avut odihnă. A riscat totul. S-a dăruit total, nebunește! Numai eu știu cât am tremurat pentru viața lui, se plânge Maria. E de mirare ce faimă a stârnit în Apus biruința aceasta, adăugă Alexandru cu o invidie greu stăpânită în glas. Mi-a povestit Don Ogniben... Când s-a aflat vestea zdrobirii turcilor la Podul Înalt, s-au înălțat rugi de mulțumire prin catedrale, dangătul clopotelor a umplut Europa. A fost o sărbătoare. Te prinde uimirea... Oștiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la bolnița mănăstirii Neamțului. Ce-or fi găsind muierile la el, se întreabă Cupcici scobindu-se în nas, de unde scoate un muc pe care îl face cocoloș între degete. Are pe vino-n-coa'... Dracu' să-l ia! explică Alexa podidit de invidie. Muieri, poale lungi și minte scurtă, scuipă Cupcici cu dispreț. Ți-ai luat nevestică tinerică, frumușică. Te-ai băgat cioban la turmă de iepuri... Să-ți târgui și o pereche de coarne, îl înțeapă Alexa din invidie. Du-te dracului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Alexa podidit de invidie. Muieri, poale lungi și minte scurtă, scuipă Cupcici cu dispreț. Ți-ai luat nevestică tinerică, frumușică. Te-ai băgat cioban la turmă de iepuri... Să-ți târgui și o pereche de coarne, îl înțeapă Alexa din invidie. Du-te dracului! izbucnește Cupcici. Știi ceva?! spune el apoi, panicat, dar se liniștește. N-am treabă, o țin sub cheie... Am auzit că domnii ăi mari din Francia, când pleacă la rezbel, au născocit o pașmanterie de fier cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]