10,840 matches
-
a ideii de contingență umană. Aceasta nu indică nicidecum un naufragiu în absurd, ci mai degrabă conștientizarea faptului că mântuirea de absurd nu este o construcție omenească și că acel sens care, omenește, nu poate fi construit, poate fi, omenește, invocat. De la lipsa sensului la invocație: convinși, ca să spunem cu Heidegger, că «de acum doar un Dumnezeu ne poate mântui». Asta numai dacă suntem conștienți de faptul că invocația este posibilă doar într-o lume invadată de nonsens și disperare. Lipsa
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
persoana respectivă. Astfel, acesta are obligația de a dovedi susțin erea de care beneficiază, de regulă prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, Încheiat În formăautentică, prin care aceasta c onfirmăfaptul căva pune la dispoziție ofertantului/candidatului resursele financiare invocate. Persoana ce asigură susținerea financiară nu trebuie să se afle În situația care determină excluderea din procedura de atribuire conform prevederilor art. 180. Se pune problema ce se Întâmplă când un grup de operatori economici depune oferta/candidatura comună. În
GHID PRACTIC PENTRU ACHIZIŢII PUBLICE by Ş.l. dr. ing. ADRIAN ŞERBĂNOIU jr. CĂTĂLINA ŞERBĂNOIU () [Corola-publishinghouse/Science/1191_a_2364]
-
unor superstiții și obiceiuri. În unele locuri continuă să mai fie aprinse focuri în noaptea de Paști (com. Rădășeni, jud. Suceava, de exemplu) și să fie păzite cu strășnicie. Însă nimeni nu mai cunoaște semnificația originară a acestui fapt. Motivația invocată acum este una de felul următor: "așa făceau bătrânii noștri", "am auzit că este bine" sau, pur și simplu, "așa se face". Focul are utilizări cu semnificații speciale, mai ales în practicile magice, vrăjitorești și divinatorii. El este "ingredientul" principal
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
p. 145). Proverbul ar fi în opinia autorului expresia verbală a unei solidarități de tip organic. Așa putem explica de ce în societățile moderne, caracterizate printr-o solidaritate mecanică, nu se mai creează producții de acest gen. 263 Cel mai des invocate probleme cu care se confruntă cei ce se îndeletnicesc cu practica divinației sunt legate de tripticul existențial uman (naștere, nuntă, moarte), urmate de cele socio-juridice. Preocuparea actuală a oamenilor pentru aspecte atât de familiare le subliniază, de fapt, importanța. Omul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cunoaște nicio întrerupere; caracterul universal, pentru că este prezentă peste tot și în orice moment. Totodată, el consideră că schimbul de informații, de idei, intercomprehensiunea sunt pentru societate tot atât de importante ca și respirația pentru organism. A trăi în societate, conchide autorul invocat, înseamnă a comunica 9. Acest tip de comunicare "emană de la o sursă individuală sau organizațională, prin modalități de codare și multiplicare electronice sau mecanice, adresându-se unor audiențe relativ mari, eterogene și anonime, care nu au decât posibilități limitate de
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
rostea propoziția “ce este, este” și bătea demonstrativ cu palma În catedră pentru a Întări cele spuse - nu există decît ceea ce e palpabil, material, solid, consistent. Singura realitate este numai aceea care se simte la modul grobian. Cele trei Întrebări, invocate ca regulă pentru a valida un haiku, provin din reducerea concretului (revelator al unei realități profunde și inaccesibile simțurilor) la (doar) aceste trei trăsături circumstanțiale (total neutre) pe care le știm de la sintaxa propoziției: subiect, predicat, circumstanțe. E evident că
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ca "bună", nici ca "rea"" (1985/6:206). Dar dacă interesul național reprezintă nu doar binele, ci binele la un nivel foarte ridicat, nu există niciun motiv pentru a-l accepta ca standard pentru a judeca comportamentul politic internațional. Necesitatea" invocată aici este una etică, și nu o chestiune de constrângere fizică sau logică. Astfel, mulți realiști prezintă în mod explicit urmărirea interesului național și politica de putere realistă ca pe o chestiune de obligație etică. Istoria socială a realiștilor americani
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
la criterii transcendente" (Hutchings 1999: 99). Urmând sfatul lui Hegel, teoria critică internațională trebuie să recunoască faptul că resursele pentru critică și judecare pot fi găsite numai "imanent", adică în societățile politice deja existente, de unde este lansată critica. Resursele critice invocate nu cad din cer, ci apar din dezvoltarea istorică a unor instituții legale și politice concrete. Sarcina teoreticianului politic este așadar de a explica și critica ordinea politică actuală în termenii principiilor presupuse de și incluse în propriile instituții și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
situația polemizabilă, la caracterul și culpa adversarului, la mobilul polemicii, în general. Uneori, la Arghezi, descrierea devine un argument metadiscursiv dublu orientat: către valorizarea și legitimarea propriului discurs, pe de o parte, și spre respingerea celui advers, ca necorespunzător criteriilor invocate. Iată o secvență asertiv-descriptivă care introduce perspectiva etico-estetică a autorului: "Polemica e proză frumoasă și pamfletul ei operă de artă. Lucrul care poate să identifice măestria și să-i controleze substanța și ținuta modelul alături cu interpretarea e polemica penei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trăsăturile caracteriale de luptător nativ "mai întâi cu sine însuși" și apoi cu ceilalți. Dacă investigăm mecanismul psihologic care activează dispoziția polemică a poetului, e necesar să invocăm un aspect biografic esențial, și anume frustrarea paternă, aspect care explică mult invocata mizantropie a poetului și atitudinea sa imprevizibilă. Din punct de vedere afectiv, Arghezi s-a format într-un mediu asimetric, lipsit de modelul paternal căruia băiatul îi atribuie, se știe, un rol referențial. Antearghezian sau, mai precis, nearghezian prin conținutul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ultimului termen. Diasirmul (formulă des întâlnită în pamfletul ironic arghezian) semnifică un plus de subtilitate și de flexibilitate intelectuală, care face deliciul unui public cu așteptări rafinate, grație provocării de a dezambiguiza ironia. Reproducem, ca argument, o mostră din textul invocat: "Ceea ce admir afară din cale la dumneavoastră [...] e minunata-vă putință de a vă eterniza într-o idee; e facultatea ce-o aveți de-a fi, când vă puneți, invariabil, ca un barometru nedres, e lipsa din mintea dumneavoastră luminoasă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
implicat Arghezi (cu Lovinescu, Eugen Ionescu sau Ion Barbu) au sfârșit, se știe, prin capitularea, mai devreme sau mai târziu, a părții adverse. Dacă, cel mai adesea, obiectul polemicilor l-au constituit originalitatea liricii argheziene și talentul poetului, cei trei invocați au sfârșit prin a le recunoaște 282, uneori erijându-se chiar în avocați din oficiu ai lui Arghezi, în confruntarea cu Iorga (cum a fost cazul lui E. Ionescu și al lui Lovinescu). Dincolo de inerentele implicații etice, mai puțin importante
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
etico-politico-culturale, fiecare text arghezian (discurs și contradiscurs al acestei polemici) descompune mobilul central în câteva pretexte polemice sau, altfel spus, idiosincrasii tematice ale polemistului-pamfletar, reactiv și sensibil la fiecare gest public al adversarului său. 1. Astfel, ideologia naționalistă apare, deseori, invocată ca principal cap de acuzare, Arghezi recurgând fie le formulări directe: "antisemitism sălbatic", "fanfaronade naționaliste" sau aluzive: "romantismul (...) politic", idealist și fără nici o utilitate practică 285. În gazetăria interbelică, sunt bine cunoscute atacurile argheziene împotriva altor doi iluștri reprezentanți ai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
constată încălcarea unor principii fundamentale, iar aducerea publicului ca martor în favoarea sa este deplin justificată. La Arghezi, formulări de genul "vede cititorul", "poate oricine să-și dea seama", "înțelege oricine", "cititorul a constatat" etc. exploatează latura notorie a unor fapte invocate ca argumente autosuficiente, care nu mai au nevoie de nicio explicație suplimentară din partea polemistului. Miza acestui parteneriat crește semnificativ ori de câte ori polemistul trece, prin subjecție, în registrul adresării directe și/sau imperative: "i-auziți", "ascultați", "observați", "examinați", "dacă vă uitați bine
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lector al publicisticii argheziene s-ar afla în postura celui care pășește pe nisipuri mișcătoare, pentru că traiectoria discursului este adeseori imprevizibilă, fictivul invadează spațiul referențial și invers, iar jocul sensurilor face dificilă orientarea. Considerăm însă, cu certitudine, că dincolo de mereu invocata agresivitate, obiect de cercetare, pretext de contestare, mobil pentru studiul imaginarului colectiv al românilor, dimensiune recuperată și ideologizată de pamfletari-pastișori ș.a.m.d. discursul publicistic arghezian ne propune totuși cea mai tulburător-delectantă miză intelectuală: umorul. În această dimensiune, cea a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care o fac este aceea spre înțelegerea ideologiei alături de elemente la fel de importante pentru memoria socială, cum sunt mitul și utopia ca o figură centrală a imaginarului social ce caracterizează existența oricărei comunități organizate. Conceptul de mit și cel de utopie invocate aici sunt, în viziunea mea, de o importanță aparte în analiza ideologiei. Prezența lor în orice demers care aduce în discuție problema ideologiei nu se datorează atât confuziilor dintre cele trei concepte sau apropierii semnificațiilor pe care acestea le impun
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cu privire la politic la un set de enunțuri de natură morală, nu putem vorbi despre existența unei epistemologii politice în sensul în care vorbim de o epistemologie a științelor sociale. Există, în mod evident, și poziții contrare acestei situări, principalele argumente invocate aratând că, deși o teorie politică nu derivă, în mod necesar, dintr-o teorie a cunoașterii, totuși ele se află într-o relație de dependență specifică 359. Astfel, așa cum, spre exemplu, teoria politică a conservatorismului anglo-saxon este dependentă de teoria
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Marches des services, p. 668 131 contribuțiilor generale pentru sănătate si TVA, respectiv 1 an și 2 ani din viața profesională 127. Pe de altă parte, se disting mai multe unghiuri de interpretare a presiunii fiscale, iar cel mai des invocate au În vedere, fie perspectiva plătitorului de impozite, fie pe cea a statului (Încasator de impozite), fie teoria economică, respectiv a finanțelor publice. Privită din perspectiva plătitorului de impozite, presiunea fiscală exprimă gradul de supunere a contribuabilului la suportarea sarcinii
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
trebui înțeles că asimilare sau împărtășire a unei forme. Cu toate că utilizarea termenului similitudo, si nu a celui de identitas, pare a fi în detrimentul interpreta rii rea liste, similitudo este revendicat ca fiind una dintre principalele surse ale argu men telor invocate de realiști. Fragmentul principal care sus ține înțelegerea lui similitudo că acord sau împărtășire se găsește în Summa theologiae: (ÎI.2.2.) Respondeo dicendum quod, cum similitudo attendatur secundum convenientiam vel communicationem în formă, multiplex est similitudo, secundum multos modos
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
intelective a cel prin care obiectul extramental este cunoscut, nu cel pe care îl cunoaștem a și că este formal identic cu forma esențială a obiectului extramental pe care îl reprezintă. În urmă analizei sistematice desfășurate și a suportului textual invocat, am putut să arăt că altă este de fapt lectură care face dreptate acestei entități intermediare, conceptul, care populează nivelul intelectiv al cunoașterii, anume lectură reprezentationalista, care se bazează pe opt argumente și consecințe ale acestora: (A.1) intelectul posibil
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nu va veni Acela” (Ioan 16, 7), Care nu vinedecât la cei care cer (Matei 7, 11), și „cer” dacă au putere în Hristossă ceară, singurul Care dă această putere (Ioan 1, 12; Ioan 7, 38 39).Prin venirea Duhului invocat are loc mutarea lor în ungerea luiHristos, despre a Cărui Botez s-a spus: „Ai iubit dreptatea și ai urâtnedreptatea, pentru aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe părtașii Tăi” (Psalm 44
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
groapă, de Învierea cea dea treia zi, de suirea la ceruri, de șederea cea de-a dreapta și de ceade-a doua slăvită iarăși venire, Ție îți aducem de toate și pentrutoate cele ale Tale dintru cele ale Tale!”.Lucrarea Duhului Sfânt invocat este mai mult decât Jertfa cadeschidere a ochilor pentru a privi prin catapeteasma trupului Săudincolo, în Sfânta Sfintelor, fiind vorba de simțirea aceluiași Hristossemănat de El Însuși în ei ca o mângâiere a înfierii părintești, înipostaza lor de fii a
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de a fi cel puțin parțial, autonome În producerea unor tehnologii cheie. (c) Limitarea fluxurilor de ISD. Constituind o variantă a celei precedente, această atitudine este adoptată de numeroase state dezvoltate, care pe fond promovează politici liberale În materie, fiind invocate următoarele argumente: dacă nu s-ar limita intrările de ISD, sectorul autohton ar avea puține șanse să-și actualizeze Întregul potențial inovațional și să devină competitiv pe piețele externe ca producător de tehnologie; o a doua motivație, promovată de economiștii
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
ucraineană a unui cuvânt: lui g inițial din cuvintele sud-slave îi corespunde h în regiunile cu influență ucraineană (hreabăn pentru greabăn este exemplul cel mai des citat, alături de horodiște pentru grădiște). Foarte important de observat este că, uneori, cuvintele slave invocate există numai în dialecte și, de aceea, nu se găsesc în dicționarele curente ale limbilor slave avute în vedere. Absența unui cuvânt din aceste dicționare nu infirmă posibilitatea unei explicații pornind de la o variantă a sa dialectală. În fond, vorbitorii
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ironiei sau a zeflemelei i se pare că sunt ireconciliabile, Caragiale recurge la satirizare în tonalități diferite, de la cea aparent involuntară din comedii, decurgând din simpla selectare semnificativă a situațiilor care se incriminează parcă de la sine, până la diatriba din mult invocatul 1907. Din primavară până-n toamnă și din unele 8 texte publicistice în care descătușările sarcastice desființează prin numire și învinuire directă. Foarte apropiat de indignarea care genera causticitatea Scrisorilor eminesciene și construit pe aceeași antiteză subliniată în Epigonii, între trecutul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]