9,120 matches
-
avere în dolari (...). Refuzul modest al lui Pla a fost o timidă și surâzătoare mulțumire, urmată de o nuanțare negativă: mă scuzați, domnule, dar o sumă atât de mare mi-ar dezechilibra bugetul. [7] Un punct de vedere interesant despre ironie și umor oferea Fernando Lazaro Carreter, președinte al Academiei Regale Spaniole (RAE) în discursul prin care dă bun-venit în sânul Academiei umoristului grafic și scriitorului Antonio Mingote. Ideile schițate de Lazaro sunt explicate magistral de Maria Luisa Bruguera Nadal: „Lazaro
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
Lazaro, încă nu sunt clarifícate foarte bine granițele dintre acești 2 termeni, mai ales în cazul lui Schor, unde întâlnim umor (adică “transgresiunea raționalului”, după Lazaro: „Poți fi în același timp și prost și urât. Natura nu discriminează”) dar și ironie (adică “dorința de a schimba lucrurile”, în, de exemplu: „Viața cauzează mai multe victime decât moartea”). Francisco Umbral, făcând aluzie la umoriștii grafici (între care se găsește însuși Mingote, alături de Forges, Roto și alții), scria că, spre diferență de politician
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
suntem artiști”. Schor, judecând după maximele sale, îndeplinește cerințele lui Ortega. --------------------------------------------------------------- Note: [1] García Gual, Carlos, Secta Câinelui, Alianza, Madrid, 2007, p. 12 [2] Ibídem [3] Ibídem [4] Ibídem, p. 22 [5] Bryce Echenique, Alfredo, De la umorul lui Quevedo la ironia lui Cervantes, „Estudios Públicos”, 77 (2000), p. 383 [6] Ibídem, p. 381 [7] Ibídem [8] Bruguera Nadal, María Luisa, Umorul literar în scrierile lui Antonio Mingote, „AIH. Actas XII”, 1995, p. 54 [9] Umbral, Francisco, Decada roșie, Planeta, Barcelona, 1993
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
Romeo tainic, întinerit cu vreo patruzeci de ani, nehotărât dacă era sau nu de bun simț să mă pozez, ca toți turiștii, îmbrățișând statuia de bronz a acestui simbol feminin al dragostei. Desigur, n-am făcut-o, nu doar din cauza ironiei din invitația de a o face, venită din partea fiicei mele, Monica. Era la mijloc și reactivarea complexul meu de bărbat scund, provocat de disproporția dintre mine și mult prea-zvelta Julietă de bronz. Am urcat, însă, și eu în acel apendice
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347047_a_348376]
-
esti fascinantă... îmi spunea Monica în bar, la o cafea. - Ești tu prea drăguță. - Mi-am luat notițe că în studenție... I-am zâmbit. Vali era foarte încântată de prestația mea, dar n-a ezitat să mă împungă cu o ironie: - Și când te gândești, Mirela, ca Monica e de o vârstă cu mine și e tot fosta colega cu mama ta... Abia ai văzut-o și i-ai și spus pe nume... - Mă faceți să mă simt vinovată... - Hai, lasă
UN TU DOAR ÎN SCRIS de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347210_a_348539]
-
cine știe cu ce îl avea la mână. Nu-l condamna. Doar știi cât te-a iubit... - De multe ori am fost nemulțumită de cum îl îngrijea și îi ceream s-o dea afară și să angajeze alta. Spune tu ce ironie... Stomacul mi se întoarce pe dos ca o mașină de spălat în funcțiune. În cine mai putem avea încredere, dacă nici măcar un înger păzitor nu e sincer cu noi? Știi ce, Corina? Dacă nu ți-a spus înseamnă că nu
EMIL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347217_a_348546]
-
nemernic să-mi tragi câte un pumn în somn. Să mă trezesc cu durerea de a nu mai putea ieși în lume. Să mă trezesc fără voce. Fără zâmbet. Făcând calcule. Eu, care am fugit de matematică în litere. Culmea ironiei!!! Mă gândeam de-atâtea ori că n-o să-mi plâng niciodată de milă. Nici pentru că mă urâțesc, nici pentru că îmbătrânesc, nici pentru că mă îmbolnăvesc de ceva incurabil sau că mor în urma unui accident. Nu mă gândeam niciodată că am să
EXTEMPORAL LA SINCERITATE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347220_a_348549]
-
mici Omul, zilnic, e pe-o scară - Când o urcă, când coboară... Știu pe unii care-ți jură Că-i la fel și pentru ei... Da, dar scara lor e-n...șură Și-are numai...doi fuscei. Unuia, ca o ironie-a soartei În căsnicie-avea probleme, Căci mult prea des se îmbăta Și nu se întorcea devreme Cum îi cerea nevasta sa. Pan’ ce-ntr-o zi, întors la vreme Și treaz cum rar i se-ntâmpla, Găsi nevasta cu un
EPIGRAME CARE ÎNTREC...MĂSURA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357118_a_358447]
-
Byronismul, mai putin Byron, a fost unul din spiritele directoare ale veacului al 19-lea literar românesc, antrenând condeie agitate de pasiuni, moleșite de mal du siecle, cochetând neprefăcut sau din modă cu neîncrederea și amărăciunea, dedicandu-se cu încântare ironiei și zeflemelii. Marele Byron a lăsat urme prea puține, totuși, în poezia noastră și nici acestea nu aveau să supraviețuiască ultimului deceniu al secolului. Se pare că influența lui Byron și a byronismului în cultura noastră este un capitol încheiat
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
ne-a spus logofătul. Numai prințesele au rămas în două scaune mari în fața clădirii, cică erau bătrâne și nu puteau urca pe scări. -Și popa? -Păi cine ținea slujba, dacă rămânea și popa jos? m-a întrebat tataie cu o ironie în glas, care m-a făcut să mă simt mică și proastă. A tușit apoi puțin, plin de importanță și a continuat: -Eu nu m-am urcat. Nu pentru că nu aș fi vrut, dar s-au împins ăia bătrâni, mi-
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
am oftat, iar „Fetița”, bănuind și-a grăbit galopul. -Ce spuneai, tataie? am reînceput de frică să nu-i tragă vreun bici. Tataie tăcea. Privea câmpul în lung și în lat. -A fost frumoasă măiculița ta? l-am întrebat cu ironie. Trezit din gândurile lui, tataie mi-a răspuns de data aceasta cu voce veselă: -Semăn cu ea! Așa îmi spunea nenea înainte să moară, a continuat grăbit. Dumnezeu să-i odihnească oasele! Și țățica Ioana, ei au cunoscut-o, erau
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
de cântat și uneori, blestemat de către bărbați. Veronica era deplin conștientă de toate acestea”. Putea oare Eminescu să nu observe aceste valori feminine? Care altă femeie i-ar fi oferit mai mult și în așa fel că să nu stârnească ironiile unui șir nesfârșit de critici? Cum trebuia să arate acea femeie? Veronica a fost prima și singura femeie care l-a iubit pe Eminescu. Față de o fire atât de expansiva, temeinic ancorată în concret, ripostând cu măsuri adecvate la nedreptăți
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
vrut”. Firea tonica a Veronicăi era binefăcătoare pentru Eminescu. “Eminescu al meu, singurul și unicul obiect al dragostei mele, singurul și unicul obiect al durerii și fericirii mele, dacă între tine și mine e dragoste, noi trebuie să binecuvânăm împreună ironia soartei. În mizeria asta a lumii, trebuie să primim cu inima bună o clipă de fericire pe care ne-o da fatalitatea, cu toată ferocitatea ei răzbunătoare”. Tia Șebănescu a publicat un amplu eseu în “România liberă” în 1992, comentând
CEA MAI FRUMOASA POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMANE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357285_a_358614]
-
vieții, ale școlii, porțile către bucurie și succes. Am constatat un lucru curios: fiind la mare depărtare, oamenii se înțeleg, de cele mai multe ori, mult mai bine decât atunci când se află mai aproape. Se spune că distanța apropie oamenii. Ce crudă ironie! Mă gândesc la faptul că oamenii care se află fizic foarte aproape unii de alții, se dovedesc a fi distanți, reci, orgolioși și chiar triviali prin faptele ori comportamentele lor. Și acestea toate se pun, de obicei, pe seama unei "concurențe
LUMEA COPILĂRIEI, PROFUND MARCATĂ DE LUMEA ADULŢILOR de MIHAI MARIN în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357357_a_358686]
-
Nu mai zâmbea iar tonul dur îl făcu pe Caiafa să se încrunte. -Știi bine Pilat că trebuie să cooperăm din nou. Urcă în palanchin procuratorule și vom vorbi! -De ce m-aș urca luminate?! spuse din nou Pilat cu ironie, afișând zâmbetul său disprețuitor. Caiafa simți din plin batjocura prin atitudinea procuratorului. -Mărite procurator, ți-l voi da pe Baraba, spuse Caiafa arătându-i locul gol din palanchin. Pilat stătu câteva clipe gândindu-se iar apoi urcă încet în palanchin
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 6) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357378_a_358707]
-
asta trebuie s-o spunem), cel care a „supervizat” toată activitatea este scriitorul Constantin T. Ciubotaru, președintele Asociației Culturale „Mileniul 3”, acest Caragiale al zilelor noastre tradus și limbi de circulație europeană, cățile sale făcând deliciul românilor de pretutindeni prin ironia subțire cu ajutorul căreia surpinde moravuri și metehne românești de azi. Poeta Domnița Neaga ale cărei poeme, de o rară sensibiltate, magiciană de lux a metaforei, încălzește inimile românilor de aici până în Canada. Traducător de limba engelza, lector asociat al Universității
SLOBOZI SĂ CONTINUĂM „DRUMUL CĂRŢII” INIŢIAT DE GRUP MEDIA SINGUR de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357452_a_358781]
-
studia artele plastice. Continuă liceul în Cetatea Băniei, apoi Universitatea de Arte Plastice din București, pe care o absolvă în 1973. Pe lângă arte plastice, artistul cochetează și cu desenul, caricaturile fiind forma sa preferată de a-și exprima umorul și ironia. Și-a început cariera de de caricaturist la un ziar, pe vremea comunismului. Cu timpul a ajuns însă să scrie și articole, iar în prezent are la activ câteva expoziții de caricaturi, colaborează cu mai multe ziare, la care realizează
PORTRET SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357842_a_359171]
-
tabăra lor! Curgea sângele în pocale ca vinul în ulcele, roșu și gustos! Cei patru îl priviră uimiți cu câtă bucurie își povestea isprăvile nocturne. - Vă ajutam în luptă subțiindu-le numărul! Totdeauna am fost alături de acest neam! Ca o ironie a sorții, turcii se transformau în vampiri și deveneau supușii valahului! Să fi văzut ce ravagii făceau în rândul ienicerilor și spahiilor și cu câtă poftă îl căutau pe pașă ca să-i sugă sângele! - Neamul vostru e mare? - Oho! Câtă
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]
-
nu știe să iubească. nu-i cer nimic. a plecat. creanga de măr spionează secundele părinților mei râd. toamna lasă câte un fruct rotund pe unul din noduri, până când vântul îl aruncă de pământ, lovind gratiile balconului, cu încă o ironie. îl iubesc. pe vânt. mușcă din măr mereu. l-am găsit pe pământ, înconjurat de frunze. dansa ultimul tango. singur. Referință Bibliografică: de primăvară. amânată / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 419, Anul II, 23 februarie 2012
DE PRIMĂVARĂ. AMÂNATĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357934_a_359263]
-
cu un neverosimil dar al umorului grotesc și un aiuritor simț al fabulosului derizoriu. Scriitorul Valeriu Stancu: „la final, constați că ai râs cu râsul altuia, că hohotele purtau în ele un car de amărăciune”. Revista „Observator” din Canada sublinia „ironia virulentă, caricaturizarea unor personaje și situații, care se constituie în puternice imagini artistice, destinate ridiculizării elementelor destructive din viața societății românești.” „Am locuit, cândva, cu familia, la Galați, un oraș, la vremea aceea, încă foarte cosmopolit - declară M.B.B. De la evrei
LUMEA DE RÂSUL LUMII! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357960_a_359289]
-
și județene. Cică vor descinde vreo 60 de capete și vor sta două săăptămîni, zic unii, o lună de zile, se alarmează cei mai panicarzi. Nu mai pleacă deloc, adaug eu.” Nu e aici dulceața gîndirii în stilul lui Caragiale ? Ironia fină, subtilă, asumarea disperată a grotescului gîndirii ? Și, mai jos, ne aduce cu picioarele pe pămînt și cu capul în nori: „Și dă-i și lupta.” Sprea sfrșitul lunii ianuarie, autorul recidivează la modul exemplar, înțelegînd de unde ne vine ideea
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
a Crucii și alți Sfinți Părinți ai Bisericii, precursori ai unei gândiri religioase, bine închegate și pe care epoca modernă caută s-o redescopere, fără a reuși s-o înțeleagă total. "Schwarmerei" - bâzâiala neliniștită - o numește Nae Ionescu, nu cu ironie, ci cu înțelegere și compasiune, această căutare confuză și pompoasă din zilele noastre. Instrumentele filozofice cu care operează în afirmarea poziției sale față de credință sunt foarte seducătoare. Este, fără îndoială, șocant să auzi pe un mare filozof și un logician
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
perseverent continuator postbelic al libertății interbelice. Filosoful și gânditorul creștin Nae Ionescu în conștiința contemporanilor Arșavir Acterian - “Nae Ionescu a fost un vorbitor cu o putere de captare magnetică a atenției ascultătorilor, de altfel, ca și în scris, neprecupețindu-și ironia, sarcasmul, spriritul polemic, dar și capacitatea de sintetizare a problemelor și de adâncire a considerațiilor vizând miezul lucrurilor discutate...” Vasile Băncilă - “Într-o societate în care cei mai mulți trăiesc cvasivegetativ, pe linii mai mult etnografice și mai mult biologice, sau în
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
nu pot! El este cu 20 de ani mai mare și este patron, pe când eu... - Și ce? Crezi că dacă are 45 de ani nu-ți face față? Grija asta o ai tu? a întrerupt-o secretara privind-o cu ironie nedisimulată, semn că nu glumea. - Bine, dar ce spui tu este o... - O cale de păstrat postul și de a trăi bine aici. Asta e! Ești proastă, nu vezi? Nu judeci? - Și tu..., tu ai procedat în felul acesta? Așa
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
și județene. Cică vor descinde vreo 60 de capete și vor sta două săăptămîni, zic unii, o lună de zile, se alarmează cei mai panicarzi. Nu mai pleacă deloc, adaug eu.” Nu e aici dulceața gîndirii în stilul lui Caragiale? Ironia fină, subtilă, asumarea disperată a grotescului gîndirii? Și, mai jos, ne aduce cu picioarele pe pămînt și cu capul în nori: „Și dă-i și lupta.” Sprea sfrșitul lunii ianuarie, autorul recidivează la modul exemplar, înțelegînd de unde ne vine ideea
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]