KorAP: Find »[drukola/base=izbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...130 131 132 ...208 >

5,195 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

-l izbesc cu bâta În cap, deodată răsuci coada suliței În sus, dându-mi una peste bâtă. Rânjeam. Rânji și el, fericit de lupta de sânge ce-o dădea cu mine. Iar ne-am repezit unul În altul: el mă izbi cu piciorul În burtă, În timp ce eu Îi trăsei o bâtă peste mâna cea tare. M-am forțat să-mi continui elanul de parcă eram alcătuit numai din viscol și l-am izbit cu capul În gură, dar el Își ridică genunchiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Iar ne-am repezit unul În altul: el mă izbi cu piciorul În burtă, În timp ce eu Îi trăsei o bâtă peste mâna cea tare. M-am forțat să-mi continui elanul de parcă eram alcătuit numai din viscol și l-am izbit cu capul În gură, dar el Își ridică genunchiul cu putere și-mi luă amândouă picioarele de sub mine. Ca doi bulumaci, ne-am prăvălit la pământ și Scept ajunse deasupra. N-aveam ce să mai facem, nici el cu sulița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
lui Unu. Săgeata țâșni din arc, dar Scept mă auzise și se azvârli Într-o parte, ferindu-se În ultima clipă. N-a mai avut ce să facă Însă când, profitând de saltul lui, m-am și repezit peste el, izbindu-l cu capul În osul obrazului - crrrrrc! - și trântindu-l la pământ. Era atât de buimăcit Încât nu mai făcu nimic când m-am urcat călare pe el - atunci am dat peste o piatră de mână ascuțită și mi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
sub picioarele noastre și printre tufișurile Înghețate. La un moment dat, l-am zărit și pe Gau: Înconjurat de o mulțime dintre ai noștri, Împărțea izbituri Într-o parte și În alta cu o uriașă ghioagă din lemn. A căzut, izbit de câteva sulițe și, cât era el de vânjos, nu și-a mai găsit scăparea. Ne-am oprit doar după căderea nopții, când deja nu mai vedeam nimic. Ninsoarea se Întețise și, din spusele iscoadelor, câțiva dintre vânătorii care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

Își cunosc Îndatoririle. Pentru asta acorda Pentagonului o notă bună. Din felurite motive, Ravelstein ținea la militari. Vorbea cu adâncă simțire despre pilotul american doborât În Vietnamul de Nord care Își maltratase și Își Învinețise fața și Își spărsese nasul izbindu‑se cu capul de zidul celulei de Închisoare, atunci când i se spusese că va trebui să apară alături de alți prizonieri la televiziunea lui Ho Și Min pentru a denunța imperialismul american. La reuniunile lui de baschet, Ravelstein distribuia feliile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
la muribunzi și știam că, Într‑adevăr, ne părăsea - infirmiera avea dreptate. După Înmormântarea lui care a avut loc În cursul aceleiași săptămâni, cu câteva zile Înainte de ziua mea de naștere, am avut o zgomotoasă criză de furie și am izbit cu piciorul În ușa sălii de baie unde se găsea Vela, când mi‑am adus aminte de apelul fratelui meu la calm, aproape ultimele cuvinte pe care le rostise. Așadar am plecat de acasă. Când m‑am Întors seara, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
urcat Într‑un taxi care ne‑a dus În secțiunea franceză a insulei. Gazda noastră ne‑a tratat cam repezit pentru că o ținusem trează atât de târziu. La scurtă vreme după ce ne‑am culcat, a năvălit un furibund care a izbit cu pumnii și cu piciorul În ușa casei, urlând că o s‑o omoare pe femeie. I‑am spus lui Rosamund: - Dacă lanțul de la ușă cedează, să știi că se lasă cu o crimă. Dar au sosit polițiștii Într‑o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

și apa clipocea... GARDIANUL: Uneori îți sapă câte o groapă atât de frumoasă, încât ți-e milă să o umpli... ARTUR: Și când stăteam în casă și se întuneca... Aveam impresia că aud un scrâșnet și că tavanul s-a izbit de podea. Chiar și azi uneori... GARDIANUL: Azi? Azi cu ce să le mai umpli? Cu ce? ARTUR: Sunt atât de misterioase, atât de ascunse aceste întâmplări... Imagini care-ți vin în minte, false amintiri... GARDIANUL: Cred că mezinul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ARTUR, calm.) Știți ce mi-au făcut? M-au făcut harcea-parcea... (Lovește, trântește peste ei cu ce apucă.) S-a zis cu voi! Papițoilor! Dormiți, ai? Care e Grubi? Tu ești Grubi? GARDIANUL (Apucat de gât.): Nu! COLONELUL: Taci! Taci! (Izbește cumplit.) Te-ai ars! (Către ARTUR, calm.) El e Grubi? (ARTUR face semn cu degetul către CĂLĂU.) Îl fac fărâme! (Se repede la CĂLĂU.) CĂLĂUL: Eu tac... COLONELUL: Drepți! Culcat! Târâș-marș! (Către ARTUR, confesiv, plângăreț.) Și-au bătut joc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o să iasă. BRUNO: N-are-a face. (Pauză; lucru intens; se aud sunetele și scrâșnetele ustensilelor.) BRUNO: Trage! GRUBI (Gâfâind.): Nu pot. BRUNO: Trage! Trage de țeastă! Uiii... GRUBI: Vrei să scuipi sânge? BRUNO: Acum! Acum! Rupe! GRUBI: Na! BRUNO: Ține-o! Izbește! Izbește! GRUBI: Na! Na! Na! Fir-ar a dracului! Mi se-ntorc mațele. BRUNO: Taci! Trage-aici! Trage! Strânge! Dă vârful! Unde-i vârful? GRUBI: L-am lăsat să se subțieze... BRUNO (Enervat.): Pfui! Adu vârful! (GRUBI se duce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
iasă. BRUNO: N-are-a face. (Pauză; lucru intens; se aud sunetele și scrâșnetele ustensilelor.) BRUNO: Trage! GRUBI (Gâfâind.): Nu pot. BRUNO: Trage! Trage de țeastă! Uiii... GRUBI: Vrei să scuipi sânge? BRUNO: Acum! Acum! Rupe! GRUBI: Na! BRUNO: Ține-o! Izbește! Izbește! GRUBI: Na! Na! Na! Fir-ar a dracului! Mi se-ntorc mațele. BRUNO: Taci! Trage-aici! Trage! Strânge! Dă vârful! Unde-i vârful? GRUBI: L-am lăsat să se subțieze... BRUNO (Enervat.): Pfui! Adu vârful! (GRUBI se duce să aducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
de tot? GRUBI: Trage! Trage de încheietură, fir-ar să fie de încheietură! BRUNO: Vrei să-ncep să scuip sânge? GRUBI: E-te-te! Acum! Rupe! BRUNO: Na! (Pentru sine.) Degeaba... Asta nu-și mai dă drumu’... GRUBI: Ține-o! Izbește! Izbește! BRUNO: Na, na, blestematule! Mi se-ntorc mațele. GRUBI: Trage! Trage! Unde-i vârful! BRUNO: L-am lăsat să se subțieze. GRUBI: Cum? BRUNO: Începuse deja să intre în piele. Era mare belea. Se lăsa cu picături de sânge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
tot? GRUBI: Trage! Trage de încheietură, fir-ar să fie de încheietură! BRUNO: Vrei să-ncep să scuip sânge? GRUBI: E-te-te! Acum! Rupe! BRUNO: Na! (Pentru sine.) Degeaba... Asta nu-și mai dă drumu’... GRUBI: Ține-o! Izbește! Izbește! BRUNO: Na, na, blestematule! Mi se-ntorc mațele. GRUBI: Trage! Trage! Unde-i vârful! BRUNO: L-am lăsat să se subțieze. GRUBI: Cum? BRUNO: Începuse deja să intre în piele. Era mare belea. Se lăsa cu picături de sânge... GRUBI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mă culc. Înțelegi? Mi-e foarte ușor să te las și să mă culc. Știi că îmi place să dorm... Acum vreau să-ți povestesc un vis. Vreau să-mi descarc inima. De ce nu mă lași să-mi descarc inima? (Izbește în masă.) Trebuie să stai de vorbă cu mine! Dacă nu-ți spun ce-am visat nu mai pot adormi, nu mai sunt om... PARASCHIV: Mi se rup genunchii... MACABEUS: Tu l-ai visat vreodată pe Dumnezeu? PARASCHIV: Nu. MACABEUS

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Te rog... Stai acolo... (Se târăște în jurul camerei, cu spatele lipit de pereți.) Stai așa... Ți-ai pierdut capul... (Duios.) Te doare capul? MACABEUS (Fascinat, dezumanizat.): Capul... întoarce capul... (Îl prinde de un picior și încearcă să-l tragă; PARASCHIV izbește cu picioarele, o luptă penibilă.) Întoarce-te... PARASCHIV (Urlet, izbituri, gâlgâit, de aici încolo cuvintele sale se transformă în mugete.): Uâââ... Hâââ... Ha! MACABEUS: Jos! (Hohot de râs; tremur al brațelor, al capului, cade în genunchi, se rostogolește peste PARASCHIV

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu toată forța sa în direcția în care simte că ar trebui să fie PARASCHIV; începe un cumplit joc de-a baba-oarba; MACABEUS urlă dement și-l caută pe PARASCHIV, târându-se, rostogolindu-se pe jos, atingându-și cioturile mâinilor, izbindu-se de obiectele din încăpere și de pereți; PARASCHIV râde în hohote și-l împinge din când în când cu piciorul; PARASCHIV se amuză grozav, e de nerecunoscut, îl izbește tot mai puternic pe MACABEUS în timp ce acesta își amplifică urletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
târându-se, rostogolindu-se pe jos, atingându-și cioturile mâinilor, izbindu-se de obiectele din încăpere și de pereți; PARASCHIV râde în hohote și-l împinge din când în când cu piciorul; PARASCHIV se amuză grozav, e de nerecunoscut, îl izbește tot mai puternic pe MACABEUS în timp ce acesta își amplifică urletul.) PARASCHIV: Așa, așa... (Hohot.) Caută-mă! Sunt aici... aici... (Hohot.) Așa... așa... Aici, aici... (Râs grosolan.) Aici, aici! Nu acolo, aici! (MACABEUS s-a prăbușit într-un colț al încăperii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pe MACABEUS în timp ce acesta își amplifică urletul.) PARASCHIV: Așa, așa... (Hohot.) Caută-mă! Sunt aici... aici... (Hohot.) Așa... așa... Aici, aici... (Râs grosolan.) Aici, aici! Nu acolo, aici! (MACABEUS s-a prăbușit într-un colț al încăperii.) Ce faci? (Îl izbește cu piciorul.) Ai obosit? Scoală! (MACABEUS face un salt încercând să-i prindă piciorul cu mâinile bandajate.) Așa! (Râs subțire, cinic.) Încă o dată (MACABEUS face din nou saltul.) Asta-i! Învață să te târăști! Și! MACABEUS: Te omor! Te omor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să-l târască prin încăpere.) Am să te hrănesc și tu... (Îl trage de picioare, îl rostogolește printre lucruri.) tu... ai să mă cauți... ai să mă cauți cu ochii închi... o să fie așa de frumos... MACABEUS (Încercând să-l izbească, zvârcolindu-se, urlând, încercând să se agate de ceva în drumul pe care îl târăște PARASCHIV.)’: Nu! Nu! Am să te omor! PARASCHIV: O să fie frumos... O să ne jucăm în fiecare zi... O să-ți placă... Ai să vezi.. O să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PARASCHIV: A fugit... (Râde.) A fugit... Nu se poate stăpâni, râde în hohote cumplite.) A fugit... MACABEUS: A fugit? Foarte bine! PARASCHIV: A aprins lumânarea.! MACABEUS (Realizând despre ce este vorba; cu furie, ridică bara de metal deasupra capului și izbește cu putere în locul unde ar fi trebuit să fie INAMICUL): Aha! Fuge! Lasă că-l prind eu! (A doua izbitură, în scaun.) Îi crăp capul! (Încă o izbitură în masă.) Îl rup în două! INAMICUL (Speriat, fuge prin încăpere, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
jos; e la câțiva metri în spatele lui PARASCHIV; așteaptă; ascultă; îi descoperă și pe cei doi dormind; PARASCHIV cântă în transă; SOLDATUL BINE ECHIPAT își potrivește arma și deschide focul; rafale scurte; PARASCHIV zvâcnește, se rostogolește prin aer, rafala îl izbește de perete, sânge pe perete, cu ochii deschiși PARASCHIV alunecă la pământ, privindu-l pe SOLDATUL BINE ECHIPAT; urmează INAMICUL, care este secerat prin somn sau în momentul în care încerca să se ridice; zvâcnet, sânge, încremenire; MACABEUS scoate un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
DOAMNA CU VOAL (Strângându-i brațul BĂTRÎNULUI CU BASTON.): Mai tare, mai tare! BĂRBATUL CU ZIARUL (Mai mult pentru sine.): Ce ordinar! BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind continuu cu bastonul.): Cu dumneata vorbim, auzi? Nu ne fă să... DOAMNA CU VOAL (Izbind cu piciorul în pământ.); Destul! Destul! BĂRBATUL CU ZIARUL (Tremurând aproape.): Ce stârpitură! (Brusc, cu ziarul înfășurat, izbește în violoncel.) Stop! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămâne nemișcat. Tăcere profundă.) DOAMNA CU VOAL (Pornită.): Monstrule! BĂRBATUL CU ZIARUL: Gunoiule! (Mai izbește cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pentru sine.): Ce ordinar! BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind continuu cu bastonul.): Cu dumneata vorbim, auzi? Nu ne fă să... DOAMNA CU VOAL (Izbind cu piciorul în pământ.); Destul! Destul! BĂRBATUL CU ZIARUL (Tremurând aproape.): Ce stârpitură! (Brusc, cu ziarul înfășurat, izbește în violoncel.) Stop! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămâne nemișcat. Tăcere profundă.) DOAMNA CU VOAL (Pornită.): Monstrule! BĂRBATUL CU ZIARUL: Gunoiule! (Mai izbește cu ziarul, de trei ori, violent, în violoncel.) Taci! Taci! Taci! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se ridică în picioare, lent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
VOAL (Izbind cu piciorul în pământ.); Destul! Destul! BĂRBATUL CU ZIARUL (Tremurând aproape.): Ce stârpitură! (Brusc, cu ziarul înfășurat, izbește în violoncel.) Stop! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămâne nemișcat. Tăcere profundă.) DOAMNA CU VOAL (Pornită.): Monstrule! BĂRBATUL CU ZIARUL: Gunoiule! (Mai izbește cu ziarul, de trei ori, violent, în violoncel.) Taci! Taci! Taci! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se ridică în picioare, lent, uriaș, inexpresiv și amenințător prin rigiditatea sa.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Reculând primul, cu ziarul în mână ca o armă.): Ce vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

că ziua vine, vine și autobuzul roșu, deși nici el nu vrea să vină, nici călătorii la uzinele Grivco să suie în el, și cu toate acestea se vor sui, vor merge, vor ajunge, presele vor presa, ciocanele pneumatice vor izbi, degeaba crâcnesc. Autobuzul sosește. Roțile scrâșnesc pe gheața neagră. E de mirare că zimții tăioși ai zăpezii înghețate nu sfâșie cauciucurile devenite rigide, aproape casante. Înăuntru, scăldați într-o lumină nefiresc de vie, șed și stau călătorii adunați de prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]