5,860 matches
-
comunistă de la noi s-a grăbit să lichideze elitele românești la Canal și în întunericul de nepătruns al închisorilor dejiste și ceaușiste. Întorcându-mă la cei ce vor reabilitarea lui Stalin cred că orice încercare de acest fel nu va izbuti, fiindcă omenirea întreagă și chiar popoarele componente din fosta U.R.S.S. nu pot uita oceanul de lacrimi și sânge nevinovat - înlănțuind dorința de libertate a popoarelor. Tuturor acestor nostalgici și altora asemănători lor din țările captive să le spunem un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
renunțat în acel moment pentru că nu voiam să absentez de la ore și potrivesc o altă zi, după sfatul primit. De data aceasta pleacă foarte grăbit cu mașina, eu urmărindu l, nu fără o îndreptățită indignare... Încerc într-o altă zi, izbutesc să strecor cerberilor care-l păzeau scopul vizitei mele, se transmite celui în drept și mi se transmite hotărât că nu mă poate primi. Insist, insist spunând că nu plec până nu mă primește, fiindcă e vorba de viitorul copilului
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
salvator pentru mine. Protejat discret de către Creator, m-a și binecuvântat cu o vârstă la care n am sperat nici în cele mai optimiste dorințe pe care le-am avut. Cu acestea scrise până aici, îndrăznesc să sper că voi izbuti și de această dată să duc la bun sfârșit încercarea pe care o fac în momentul de față. Nu mă rog decât pentru sănătatea mea fizică, spre a-mi permite și această realizare. Când te afli la capăt de viață
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nimeni, decît numai Fiul. (Matei, 11, 27) I Toți prietenii lui François Weyergraf știau că acesta Începuse să scrie, cu cinci ani În urmă, o carte despre tatăl lui. Toți prietenii mai știau de asemenea că, de cinci ani, nu izbutea să ducă la bun sfîrșit acea carte. În ansamblu, acești cinci ani Îi păreau cei mai neplăcuți din cîți trăise. Se Întreba dacă, În ziua morții lui, o femeie va avea gentilețea postumă de a declara: „Cu el, totul merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a mai pune la socoteală și cărțile Însele, ale căror titluri, atît de des rostite În prezența lui cînd era tînăr, Îi serveau acum drept repere, ca numele orașelor pe un panou de semnalizare rutieră. Vreme de douăzeci de ani izbutise să evite acest proiect de carte, așa cum se ferește cineva de un radar, Își luase soarta În mîini și nu se mai gîndise aproape deloc la tatăl lui, o făcea doar cînd i se Întîmpla să se Îmbete: devenea atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lob, nucleu, labirint, hipocamp, tocmai se trezise Înainte de restul corpului, chiar dacă Într-un corp, la fel ca Într-o viață, nimic nu se poate izola de nimic. „De fiecare dată cînd am atins fundul“, Îi spusese unul din prieteni, „am izbutit mereu să-mi iau avînt“. Să-și ia avînt! Morală de cangur! François nu voise să răspundă că fundul acela, odată ce l-ai atins, merită cu siguranță să fie explorat. Nefericirea acționează asupra mea ca un stimulent, iată ce gîndea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să mă auzi că spun minciuni, nu mă dojeni și mai cu seamă nu face pe miratul. Arată-te convingător, așa cum te pricepi atît de bine s-o faci». Și ne urcăm Într-un taxi. Pe tot parcursul Întîlnirii, nu izbutesc să plasez măcar o silabă. Proiectul meu vorbește neîntrerupt, ca o mitralieră. Nu se Înțelege nimic, În afară de faptul că e proiectul unei cărți uimitoare. Editorul și cu mine sîntem Încremeniți. Mai tîrziu, Îmi conduc proiectul În birourile editurii. Îl prezint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Încerc să mă descurc fără el. Ascult discuri, citesc, nu se Întîmplă nimic. În cele din urmă, nu mai rezist, Îmi implor proiectul să mă ajute. Iată-ne din nou față-n față. Mă ia peste picior: «N-ai să izbutești! Severitatea supraeului tău, nevoia ta de autopedepsire...» A! Parcă altfel glăsuia cînd era vorba de a străluci În fața echipei de reprezentanți care aveau să spună numai lucruri bune despre el tuturor librarilor francofoniei! Dacă stăteai să-l asculți, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ți se pot Întîmpla de Îndată ce te reapuci de scris. Seara trecută, Catriona Îl Întrebase de ce nu ar face din nou o cură de psihanaliză. Dacă tulburările legate de lucru erau rezultatul unei atitudini ostile față de tatăl lui, poate că va izbuti să se debaraseze de ele mergînd să consulte un psihanalist? „Închipuie-ți că m-am gîndit deja la asta“, răspunsese el. Cu treizeci de ani În urmă, cînd era un tînăr realizator de filme și suferea de claustrofobie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Împrumute, spunînd că le voi citi cînd voi fi mai mare. Aveam dreptul la cărțile de aventuri care i se păreau „tonice“, care erau „În cinstea omului“. Astfel, m-am entuziasmat rînd pe rînd pentru o echipă de scufundători care izbutiseră să repună pe linia de plutire un submarin spart de o coliziune, pentru curajoșii soldați norvegieni care au sabotat uzina În care se producea apa grea de care aveau nevoie nemții, pentru aviatorul englez Bader, care Își pierduse ambele picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
scriu În grabă În Întuneric pe bucățele de hîrtie fără să-mi iau ochii de la ecran. La Început era greu, trebuia să mă descurc rapid ca să notez numele tehnicienilor de pe generic („mulțumește-te cu operatorul“, Îmi spunea el) și nu izbuteam să recitesc ce scrisesem („trebuie să recitești ce ai scris imediat, de cum se aprinde lumina“). N-am mai plecat de atunci la cinema fără să-mi strecor În buzunar cîteva fișe din carton alb lucios. E un obicei cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care el o dădea planului amplu Îi conferea spectatorului o libertate a privirii care-i Îngăduia mai apoi să vadă altfel spctacolul Însuși al vieții. Iar mama Îmi distrăgea atenția Întinzîndu-mi o farfurie: „Mănîncă, François, e carne de pui!“. Am izbutit să-l epatez pe Jacques Tati amintindu-i că la sfîrșitul Vacanței domnului Hulot, În secvența balului, se aude În spatele muzicii vocea unui crainic provenind de la un post de radio rămas deschis Într-un ungher. Știam pe de rost fraza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
petrol, despre tainicele noastre conversații nocturne, despre hohotele noastre de rîs. Am auzit-o oftînd: „Dumnezeu nu ne-a alungat din Rai pentru ca noi să născocim un altul pe pămînt“. CÎnd a murit, pe la sfîrșitul anilor șaizeci, mama n-a izbutit să dea de mine și nu m-am putut duce la Înmormîntare. Tata, În schimb, fost prezent alături de soția sa. Menționează acest lucru Într-o carte pe care a publicat-o la puțin timp după aceea: „Îmi amintesc chipul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că el credea acest lucru, ca să cred un pic eu Însumi, după ce mă informasem În legătură cu acest Goethe mort cu doar optzeci de ani Înainte de nașterea tatei, un mare scriitor și un mare Îndrăgostit, după cum lăsau să transpară textele la care izbutisem să am acces. Și eu, de Îndată ce va fi cu putință, mă voi lăsa În voia unor iubiri suave cu vreo Lili sau vreo Frédérique, cu vreo Zuleika și atîtea tinere italience, care cu siguranță erau mai atrăgătoare În viața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
flăcări, nu fulgere. În acel caiet de lectură, pornesc vitejește În căutarea figurilor de stil, dibuiesc o hipalagă, scot la lumină o zeugmă, mă bucur de un paradox. Chateaubriand a fost furnizorul meu de etopei. În trimestrul al doilea, am izbutit să detectez un anacolut la Montherlant. Iată comentariul domnului Laloux: „Caut În zadar anacolutul În fraza pe care o citezi. Unde naiba Îl vezi?“. Analizez o lucrare a lui Georges Duhamel, Consolatoarea muzică: În niște pagini Închinate lui Johann Sebastian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
prea vesel. CÎnd aveam nouă ani, credeam că un pat nu servea la nimic altceva decît la somn: dacă părinții mei dormeau Împreună, era pentru că se iubeau atît de mult Încît nu doreau să se despartă seara. Mă Întrebam cum izbuteau copiii să intre În burta mamei Înainte să iasă de acolo. Îmi puneam Întrebarea asta de fiecare dată cînd mama ne vestea viitoarea naștere a unui frățior sau surioare - mă rugam să fie o surioară și trebuie să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
au părăsit marginea scaunului și mi-am adus, prin tracțiunea brațelor, umerii la Înălțimea mîinilor, plăcerea de care profitasem atît de prost În sala de gimnastică, plăcerea aceea intensă, și-a făcut din nou apariția. Se manifesta În stare pură. Izbutisem s-o izolez! Iar de acum Înainte o voi putea repeta după bunul meu plac... Un bun plac pus la grea Încercare cînd am fost nevoit să mă opun voinței lui Dumnezeu! Am Înțeles iute cum să-mi procur plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ani, trezit În miez de noapte de un coșmar, mi-am Închipuit adesea că niște bandiți se pregăteau să ucidă Întreaga familie și că se Înverșunau În primul rînd Împotriva tatei. Nimeni În afară de mine nu era conștient de pericol. Nu izbuteam să adorm la loc. Trebuia ca cineva să stea de veghe ca să dea alarma, iar eu, cu armele mele improvizate - un umeraș de haine, un compas -, mă culcam pe jos pe culoar, În fața ușii de la camera părinților, aidoma santinelei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nu mai aveam lipsa de experiență sau credulitatea sau naivitatea care mă făceau să Încerc să-mi traduc pe Înțelesul meu titlurile anumitor cărți despre care Îmi Închipuiam că autorii folosiseră un cod secret pentru a mi se adresa. Nu izbuteam să le descifrez mesajul, dar mă Îmbibam de ele, iar datorită lor viața mi se părea mai misterioasă, așadar mai atrăgătoare. Cărțile astea n-au avut adesea decît o fugară apariție de cîte o seară, fiind expediate clienților Încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că nu mă crede: „Ești sigur că era ea?“. Am lăsat-o baltă. Ca un adevărat soldat neadormit În serviciul părinților și al valorilor incontestabile ale Maicii Noastre Sfînta Biserică, Îi poruncisem soră-mii să se Întoarcă acasă taman cînd izbutise să evadeze de la Închisoare! Parcă mă văd, un mucos În stare de șoc, năpustindu-mă asupra soră-mii și a vlăjganului care o tîra În păcat. Eram precum un etnolog care debarcă pe teren și care se vede pe dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
documentar, așa cum aveai intenția la Început“. Își Închipuia că-mi voi filma una dintre surori! CÎteva zile mai tîrziu, am aflat că se organiza o excursie la Simiane-la-Rotonde, un sat unde se Înălța o rotondă al cărei secret arheologii nu izbuteau să-l dezlege: era vorba de un monument construit de sarazini, de un edificiu ocult conceput de Frederic de Hohenstaufen sau de o invenție malefică a templierilor? De Îndată ce am aflat că Maryse se Înscrisese să meargă În excursie, am declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
numi În articolul meu - dar, desigur, n-am vorbit de asta - un erotism dezlănțuit. Dacă m-aș fi culcat cu Maryse În acel august din 1958, viața mea n-ar mai fi fost aceeași, pentru bunul motiv că aș fi izbutit să-mi satisfac dorințele proprii mai degrabă decît pe cele ale părinților. N-am avut forța să Încalc legea paternă. Nici măcar nu mi-am imaginat că era cu putință. Cerînd Întregii familii să se adune pentru rugăciunea de seară, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu mai fusesem niciodată. În general, erau programate acolo filme pe care le văzusem deja sau care rulau și În alte săli, mai aproape de casă dar, mai ales, acele două săli se aflau În perimetrul considerat tabu de către tata, care izbutise pînă atunci să mă țină departe de ele, din motive străine cinefiliei. În holul de la Filmac, m-am uitat la cîteva fotografii cu Jennifer Jones și William Holden În Love is a many splendored things, un film al lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de cap i-am dat! Și ce regresie din partea mea, ce cădere! Devenisem unul dintre cei pe care tata Îi ponegrea În cărțile lui, unul din libertinii care, după el, confundă dragostea carnală cu animalitatea. Mă resemnasem deja, dar nu izbuteam să-l fac pe tata s-o șteargă din cameră, În ciuda tuturor eforturilor lui Maureen, a mîinilor, gurii, sfîrcurilor sînilor convocați la căpătîiul bolnavului! Tata Îl Înlocuia pe Îngerul meu păzitor. „De fiecare dată cînd va trebui să ții piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să vorbesc. Cred că era prin mai. În 1959, deci. M-am Înșelat vorbind despre 1958. — O dată anume nu te lasă niciodată să știi cînd e enunțată. Contextul e cel care lămurește. Te ascult. Avuseseră un sezon strălucit datorită mie. Izbutisem să aduc niște prieteni de-ai tatei. Tema: „Scriitorul și răul“. Puțin Îmi păsa mie de ce avea să fie În anul viitor, deoarece aveam să-i las cu buzele umflate ca să mă duc la Paris. Ar fi trebuit să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]