5,826 matches
-
a ceaiul la ora cinci după-amiază, contemplînd soarele care avea să asfințească În curînd. Și apoi Își făcea apariția Juan Lucas și devenea regele acestui minunat joc de șah, Închipuirea sau simulacrul unei bătălii pe care ei o purtau În joacă Împotriva scurgerii timpului, Împotriva tuturor lucrurilor care nu erau la fel ca ei; Își făcea apariția Juan Lucas și o săruta pe frunte, sub bucla rebelă, pe Susan, o regină care-și bea ceaiul, o saluta pe prietena cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încheia aici, Chinezu era grozav de furios și În urmă cu cîteva clipe strigase „Tacă-ți fleanca, hoașcă bătrînă“ În urma unei doamne care trecuse pe acolo spunîndu-le copiilor că azi era ultima baie, mîine la școală, s-a isprăvit cu joaca. Bineînțeles că pe străin aveau să-l scarmene În orice caz, dar acum uite că le dădea bătaie de cap Carmincha... „Ar trebui să i-o coacem tîrfei ăsteia“. Cam prost-crescut și Chinezu ăsta, o făcuse tîrfă În fața fetelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bagă În seamă! Așteaptă pînă-ți trec vînătăile astea de la ochi! — Uite-i pe Santiago și Lester, anunța deodată Puicuța, privindu-i cum intră și se apropie de bar. — Eu plec! Străinul ăsta lovește ca Viceregele... Îi antrenează grozav În Texas. Joaca asta nu-i pentru mine, fetelor... am plecat, pa și pusi. Nu fi prost! exclamă Puicuța. Uite că s-au așezat frumușel În partea ailaltă, stau liniștiți cu prietenii lor; de altfel, te-a văzut și n-a dat nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cum voi începe. Crezusem inițial că micul fragment face parte din Pentru Esmé, cu dragoste și abjecție, dar am avut surpriza să-l găsesc în Omul care râde. Iată ce zice Salinger, întrerupând o poveste cu niște copii duși la joacă de un șofer de autobuz care le spunea istorii fără sfârșit, ca-n benzile desenate americane cu Spi derman sau Batman: „Acum, pe loc, nu-mi amin tesc decât trei fete care să mă fi impresionat de la prima vedere cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cea cu mamița mare și pisica. Dacă se potic neau, trebuiau s-o ia de la-nceput. Mai erau și alte teste, pe care le aplicam răb dători, ore-n șir, asupra copiilor tot mai blazați, mai dornici de o altă joacă, în mijlocul naturii. Serile, venea vremea evaluării. Ne așezam în cerc, cu Sincu în chip de Moromete pe-un scaun ceva mai înalt și, pe rând, spuneam deșteptăciuni premeditate întreaga zi, cerșind măcar o urmă de aprobare din partea maes trului. Mulțu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
crescut și s-a făcut de câțiva anișori, iar firea-i colțuroasă a început să devină din ce în ce mai stânjenitoare pentru cei din jurul ei, sau, mai ales, pentru aceia cu care era de vârste apropiate. O irita orice, numele pe care, în joacă, i le dădeau ceilalți copii - Pami, Emi, Monda - ea se voia mereu chemată Epaminonda. Însă, cel mai mult, o enerva bunică-sa care, nereușind niciodată să-i spună numele întreg, îi “confecționase” unul mai scurt și mai neaoș: Măndița. La
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe seama dumneavoastră. Vă previn, așa, colegial, că tovarășa inspectoare Pătrașcu Elena, a cărei nepoată e eleva liceului nostru, este perfect informată de toate acestea.” (,,Dacă-i așa, lucrurile stau bine. Sunt convins că măcar dumneaei va face distincția cuvenită între joacă și jocuri, adică între banalitate și teoria jocurilor, deci știință matematică pură”) ,,Domnule profesor eu vorbesc serios cu dumneavoastră, iar dumneavoastră vă vine să zâmbiți? Vă rog să părăsiți imediat acest birou! Și să nu îndrăzniți să sfidați decizia consiliului
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mă mai joc de unul singur prin curte, am ieșit în uliță. Nici aici nu mă aștepta o perspectivă mai îmbucurătoare: strada era pustie. Și, cum nici unul din copiii cu care obișnuiam să mă-ntâlnesc, din când în când, la joacă nu era prezent, pașii mi s-au îndreptat către râul ce desparte satu-n două. N-am stat mai mult pe pod, căci nu era deloc atrăgător să privești curgerea monotonă a apei. Sub pod era, parcă, altceva, mai ales că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
probleme. De fapt, percepea mai bine decât mulți alții micile diferențe dintre obiectele aproape identice - pietricele, șosete, oi. Dar pentru el, supraviețuirea în societate depindea de capacitatea de a face calcule faciale uluitoare tot timpul, de parcă ar fi fost o joacă de copii. Joseph S. trăia ca un spion în tabăra inamică, ajutându-se de calcule matematice laborioase și algoritmi pentru a face ceea ce toți ceilalți făceau la fel de ușor cum respirau. Fiecare ieșire în public necesita vigilență. Spunea că problema lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
te costau salariul pe săptămâni întregi. În mijlocul unei cete de oameni care flecăreau în zeci de limbi, o privea pe Sylvie, amețită de noii euro și de aerul florentin, care se învârtea în jurul unei vitrine pline de ceasuri Nardin, în joacă. Prefăcându-se doar că ar fi interesată, fericită că era departe, într-un loc total imaginar. Cu o zi în urmă, văzuseră tot ce se putea din Dom. Deja Weber era incapabil să contureze în minte o imagine detaliată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întrebându-se iar ce vârstă putea să aibă femeia aceea. Barbara îl transforma pe Mark într-o rățușcă de jucărie care bea apă, bâțâindu-se întruna, dispus să joace cum îi cerea ea. Și tot ceea ce îi cerea părea o joacă. Îl ducea la băcănie și-l punea să-și facă singur cumpărăturile. Era o soluție care nici măcar nu-i trecuse prin cap lui Karin, care-i umplea cămara lui Mark în fiecare săptămână, îngrijindu-se să rămână bine hrănit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
băieții la stațiile astea de comunicație. Ei în mașina lui Rupp, eu într-a mea. Aveam noi un plan, luaserăm o urmă. Și a trebuit ca unul dintre noi să fie oprit. Știi care-i ciudățenia? Femeia asta de-o joacă pe Karin? Ea mi-a tot băgat strâmbe că ăia doi au fost acolo, dar eu n-am ascultat-o. Lui Mark chiar i se întâmplase ceva în noaptea accidentului. Iar prietenii lui chiar îl mințiseră. Personal, Weber nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
opri din urlat și liniști câinele, îndeajuns să întrebe: —Arabia? De ce? —Cruciadele. Armaghedon. George contra Saddam. —Ești total varză. Știam eu că ești total varză. Cui îi folosește așa ceva? — Runda a doua, spuse Rupp. De data asta nu-i de joacă. Sărim pe nenorociții care au dărâmat Turnurile. Sunt morți, spuse Mark, mai degrabă pentru câine decât pentru Rupp. Au murit în momentul impactului, într-o minge de foc. Apropo de moarte. Rupp bătea cu picioarele în pământ și scâncea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
primesc numai de la trei ani. Disperarea îmi dă ideea. Ce ar fi să încerc oricum ? Cel mult îmi pot spune că nu se poate. La două stații de tramvai de noi este o grădiniță minunată, mare, nouă, cu locuri de joacă și multă verdeață. Arată paradiziac. Mă duc să vorbesc cu directoarea și, minune, mai au locuri la o grupă de 4 ore, cu perspective să se transforme în grupă cu orar normal, adică de 8 ore. Îl înscriu pe Eric
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
foarte clar în cap, întors pe toate fețele, în timp ce m-am învârtit pe lângă aragaz, în timp ce am spălat oglinda de pe hol, pe care Natalia își lasă mereu amprentele, sau în timp ce am fost cu ea în parc și s-a prins în joacă cu alți copii. De cele mai multe ori, la birou ajung să mă instalez noaptea, cu veioza care împrăștie o lumină bună, blândă, în stânga laptopului, cu teancul de cărți în dreapta, continuat pe pervazul ferestrei, cu căștile pe urechi și cu Natalia dormind
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
cum cred că reușesc toți părinții în situația noastră, dacă nu interferează vreo altă prezență, în general vreo bunică pusă pe răsfăț. Din fericire, copilelor noastre le au plăcut dintotdeauna cărțile și tot felul de activități care presupuneau manualitate, așa că joaca lor și „joaca“ mea de-a scrisul se puteau petrece liniștit în același timp, în același spațiu. Și eu, și Doru am lucrat cu ele prin preajmă de când le avem, eu îmi împart și azi biroul de la mansardă cu cel
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
reușesc toți părinții în situația noastră, dacă nu interferează vreo altă prezență, în general vreo bunică pusă pe răsfăț. Din fericire, copilelor noastre le au plăcut dintotdeauna cărțile și tot felul de activități care presupuneau manualitate, așa că joaca lor și „joaca“ mea de-a scrisul se puteau petrece liniștit în același timp, în același spațiu. Și eu, și Doru am lucrat cu ele prin preajmă de când le avem, eu îmi împart și azi biroul de la mansardă cu cel puțin una dintre
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
aia de gândire critică, multiplicându-se de capul ei o lungă bucată de drum... Să fii mamă - sau, mai bine zis, să fii mama cuiva - e de la bun început un proces de divizare ficțională. La urma urmei, e o scriere... Joaca de-a sora sau de-a fratele imaginar, joaca erotică, cu răpiri și cu salvări de prințese, cu nunțile imperiale ale vreunei Cenușărese sau cu sacrificiile de sine ale vreunei sirene, toate s-au vărsat, mai devreme sau mai târziu
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
o lungă bucată de drum... Să fii mamă - sau, mai bine zis, să fii mama cuiva - e de la bun început un proces de divizare ficțională. La urma urmei, e o scriere... Joaca de-a sora sau de-a fratele imaginar, joaca erotică, cu răpiri și cu salvări de prințese, cu nunțile imperiale ale vreunei Cenușărese sau cu sacrificiile de sine ale vreunei sirene, toate s-au vărsat, mai devreme sau mai târziu, în scenariul mamei care-aș fi putut fi, care
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
de făcut. Fetele n-au voie să se bată și să se certe. Fetele n-au voie să-și aducă prietenii acasă. Fetele trebuie să nu vorbească neîntrebate și, în general, trebuie să fie curate și cuminți, până și la joacă. Că doar nu-s băieți, nu ? Cum băiat era limpede, de foarte devreme, că nu voi putea să mă fac când voi fi mare, atunci copilul meu, acela de când aveam să fiu mamă, era musai să fie băiat ! Măcar el
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
dragul mamei, că puține sînt cele pe care le-am uitat. Da, da... cum să nu-mi amintesc cum m-au luat de mînă și m-au dus jos, În vale - Bob Patton și unchiu-tu George - și aici făcuseră, din joacă, chipurile lui Willy și Lucindy Patton din clisa neagră de acolo, pe care-o puteai frămînta În mîini ca pe-o cocă... și cum am țipat... căci eu știam, știam, Îi văzusem pe amîndoi și-i țineam minte... vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
l-am așteptat să iasă singur. N-a ieșit. I-o fi fost frică de mine. Dar eu n-am mușcat și n-am zgâriat pe nimeni decât din greșeală. Se întâmplă să-mi vină câteodată un chef nebun de joacă și atunci apuc tot ce mișcă și țin „cu ghearele și cu dinții” (așa se spune, nu?) să nu-mi plece jucăria. Dar cu voi, copii, sunt cuminte. Promit. Sunt curios. Vreau să văd cu ochii mei și să aud
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
fericiți care cântă, dansează, se joacă unii cu alții și cu părinții lor. Am înțeles: O țară ca o grădină așează Grădinărița pe planșeta ei. Din loc în loc, Măiastra plantează sculpturi celebre, în parcuri, printre așezările omenești, în locurile de joacă ale copiilor - exact acolo unde ar fi vrut să le așeze cândva cel care le- a făcut, adică Artistul, pe vremea când se numea Constantin Brâncuși. „E arta Mileniului 3, simplă, înțeleaptă și blândă ca sufletul omului” - explică Artistul de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
scrie cu mâna proprie: „Sunt de acord să fac parte din Asociația „Mesagerii Sănătății”. Voi lucra împreună cu prietenii mei (aici se scriu numele și prenumele prietenilor - care pot fi: părinți, frați, surori, rude, colegi de școală, de facultate, prieteni de joacă, de timp liber, colegi de birou -) Ca Mesager al Sănătății, aș vrea să-mi fie îndrumător... Aici se scrie numele unui îndrumător dintre cei șapte existenți în poveste: Inventatorul, Artistul, Învățătorul, Grădinărița, Ana, Prințul Culorilor...și Ticuță) Vedeți copii? La
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nici un zgomot din camerele care se presupuneau că se află în spatele lor. ...Numai el și tânărul împărat, îndreptându-se către ceva ce părea a fi un perete decorat. Nu fu prea surprins când decorațiunea se dovedi a fi câmpul de joacă pentru jocul de scroob. Ce caut eu aici? se-ntrebă el, cu amărăciune. Dar știa ce caută. Se salvase de la o confruntare cu un băiat nebun prin introducerea elementului joc. Și acum, același băiat era nerăbdător să-i prezinte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]