4,444 matches
-
Theodor Codreanu, la 19 ani își depășea condiția. Dacă nu am avea în față o operă menită să demonstreze complexitatea omului de cultură din actualitate, ne-am îndoi de ceea ce s-ar putea numi autenticitate. Odată cu trecerea anilor, "numerele din labirint" s-au amplificat. Dacă de la 1 aprilie, dată care corespunde aniversării a 19-a, pe când era deja cadru didactic suplinitor la Orgoești, până în decembrie 1964, sunt consemnate 192 de numere în acest labirint, în anul următor, numărul acestora a crescut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numi autenticitate. Odată cu trecerea anilor, "numerele din labirint" s-au amplificat. Dacă de la 1 aprilie, dată care corespunde aniversării a 19-a, pe când era deja cadru didactic suplinitor la Orgoești, până în decembrie 1964, sunt consemnate 192 de numere în acest labirint, în anul următor, numărul acestora a crescut la 413. În 1966 cifra a scăzut la 244, datorită, probabil, studiilor universitare, și responsabilităților sociale cu care fusese învestit (era deja directorul școlii generale la care funcționa). Satul Orgoești, din comuna Bogdănești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un impact major în traiectoria vieții autorului. De aici de fapt a început jurnalul ca urmare a unor crude realități în care a fost nevoit să se integreze, făcând concesii pentru ca viața să-și urmeze cursul, (într-un "număr din labirint" (825), autorul amintește de faptul că nevoia de a nota stările zilnice s-a născut de pe când era în clasa a XI-a, în Însemnările unui băiețandru) și că nu toți indivizii pot să-și pună capăt zilelor atunci când dificultățile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
s-a referit, într-un dialog cu Andrei Pleșu, la cei care au studiat filosofia în vremea comunismului. Studenții nu ajungeau la operele filosofilor, ci numai la cursurile profesorilor lor. Acesta este un adevăr penibil. Lecturile literare îi răpesc autorului Labirintului... cea mai mare parte din timp. Surprinzătoare sunt observațiile subiective referitoare la conținutul cărților citite și la personajele, de cele mai multe ori memorabile. Este pusă în evidență capacitatea de analiză dovedită în studiile de mai târziu. La sfârșitul anului 1966, Război
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu-i cazul conferinței despre Tolstoi), Călinescu ațipește uneori părând un pedant erudit"(839). Notațiile zboară de la un autor la altul, fără zăbava necesară. Dar având în vedere vârsta și vremurile, ele sunt demne de luat în seamă. De altfel Labirintul... este un volum întreg de note amalgamate, așa cum și-a propus autorul. Notațiile sunt diferite tematic, pot sta alături două însemnări fără nici o legătură între ele. Lângă notele personale, autobiografice, și sunt suficiente asemenea situații, pot sta reflecții filosofice, concluzii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ideale" e discutabilă și își pune întrebarea retorică: "Devenim morali numai când citim sau ascultăm muzică? Atunci omul e cea mai ciudată ființă de pe pământ. Perspectiva e teribilă." Sigur că așa este, și cred că de acest adevăr indiscutabil autorului Labirintului... și-a dat sigur seama mult mai târziu. Dar nu și-a propus să corecteze sau să "amelioreze" ideile "revoluționare" de la acea vreme, deși problema "Maiorescu" e mult mai serioasă și mai profundă în studiile închinate lui Eminescu. Critica nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
seama mult mai târziu. Dar nu și-a propus să corecteze sau să "amelioreze" ideile "revoluționare" de la acea vreme, deși problema "Maiorescu" e mult mai serioasă și mai profundă în studiile închinate lui Eminescu. Critica nu-l mulțumește pe autorul Labirintului... și are mare dreptate când afirmă: Câtă risipă de energie la critici ca să arate cât de puțin au înțeles cutare carte, desfigurând-o după chipul și asemănarea proprie." (1145) Sau "Cum e criticul, așa devine și opera analizată." (1148) Se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
promovat, așa cum au făcut la vremea respectivă un Paul Georgescu, autorul unei prefețe la Critice, de Titu Maiorescu. Este vorba despre ediția în două volume îngrijită de Domnica Filimon Stoicescu, din 1967, a cărei prefață l-a "supărat" pe autorul Labirintului..., dar în anul următor același critic avea să publice un studiu amplu închinat criticului "Junimii", de data aceasta de pe alte poziții decât cele pur ideologice. Adeptul de altă dată a lui C. Dobrogeanu-Gherea se întoarce acum împotriva artei cu tendință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
această pricină a devenit "un soi de persona non grata în comuna Bogdănești. Amenințări tulburi asupra capului meu. Nu mai pot fi tolerat." nota el la 22 noiembrie 1968. Nu-i rămâne decât să se apere cu cuvântul și în Labirint... este reprodusă o scrisoare acidă unde se găsește, din acest punct de vedere, într-o situație asemănătoare cu cea a lui Lucien de Rumbempré al lui H. de Balzac, "căzut în cursa procurorului". Scrisoarea de un rar dramatism, exprimând adevăruri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
copii" din Vișinari. "Toți sunt îndobitociți de mizerie". Iată de ce a rămas scrisoarea doar la acest nivel. În cele aproape o mie de numere din 1968 sunt prezente și aforisme, având, legătură cu cele din Fragmentele lui Lamparia. Undeva, autorul Labirintului... amintește de protagonistul volumului citat. Cât privește viața politică, Th. Codreanu ar fi putut avea mari necazuri dacă cineva ar fi avut acces la "comentariile" lui pe teme din acest palier. Deși Ceaușescu se afla în plină ascensiune și manifesta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
anii din penultimul deceniu al secolului trecut, Th. Codreanu numărându-se printre acei mânuitori de condei nu prea răsfățați de soartă până în 1989. Anul 1969 este un an în măsură să-l satisfacă din punct de vedere literar pe autorul Labirintului.... La 23 mai debutează în "România literară", condusă pe atunci de un poet de mare deschidere spre adevăr, Geo Dumitrescu, cu un articol polemic, Are sens poezia? Conținutul acestuia și a altora care au urmat la rubrica "Moda poetică", a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
așteaptă și un copil, tacâmul primului volum este complet. Cititorul, trăitor în vremurile acelea, se regăsește pe sine, fapt deosebit de important, pentru că avem în față o carte document. "Lohanul" (Huși), nr. 3, iunie 2011 Lina CODREANU Pe firul Ariadnei prin labirintul numerelor curgătoare Secolul abia încheiat ar fi pecetluit într-un balon de tăcere numeroase evenimente, situații, stări de spirit, dacă, din instinct de neuitare, din plăcerea ori din responsabilitate, martorii acelor timpuri le-ar fi trecut cu vederea. Așa a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu, care de jumătate de secol, din 1964, consemnează în caietele sale impresii, idei, considerații critice, atitudini estetice... Numărul volumelor de însemnări nu este definitivat, până acum apărute fiind doar trei cărți din această serie, sub titlul generic Numere în labirint (Iași, Ed. Opera Magna: I, 2007; II, 2008; III, 2009; IV, în curs de editare 16). Cunoscut ca exeget monografist al unor mari scriitori (M. Eminescu, I.L. Caragiale, G. Bacovia, Ion Barbu, Grigore Vieru, Cezar Ivănescu, Mihail Diaconescu ș.a.), teoretician
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
p. 5). Intuim, așadar, un filon biografic al notațiilor. În capitolul aferent, Biografia, din Dicționar de idei literare (1973), teoreticianul Adrian Marino supunea analizei trei tipuri de biografie: documentar-istorică, de tip portretistic și de tip spiritual, genetic. În Numere în labirint, în obiectiv se situează nu atât biografia exterioară, atestabilă documentar, cât mai ales biografia interioară, anume cea nevăzută, a stărilor "secrete" de simțire și cugetare, de atitudine și interpretare a vieții, situații concomitente procesului de formare a personalității spirituale. Se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mecanicismul vieții și se abstrăgea monotoniei prin băi solitare de lectură. Într-o singură traiectorie biografică se topesc câteva vieți interioare, în tangență, în intersectare, în volute și paralelisme evolutive. Prin multiplicitatea aspectelor, însemnările lui Theodor Codreanu din Numere în labirint adună și disipează simultan ceea le apropie de alte texte referențiale: (auto)biografia, jurnalul, amintirile, memoriile, însemnări de călătorie, corespondența, reportajul, confesiunea ș.a. Poate, de aceea, ca literatură de frontieră, însemnările au un statut aparte, rămânând în categoria "opera aperta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
provoacă imaginația, naște gânduri, iscă întrebări etc. Când intentio auctoris nu este similar cu intentio lectoris câștigul e sporit, întrucât ultima poate lumina zonele de penumbră din universul interior al creatorului. Privite în ansamblu, în ciuda fragmentarismului anunțat, seria Numerelor în labirint oferă piste de călătorie inițiatică distincte și diversifică pe neașteptate perspectiva. În plan diacronic, există un fir al Ariadnei numărul, din care se ramifică, pe orizontală, câte o "nacelă" în care pot fi aglutinate "variațiuni" problematice: impresii, comentarii, frânturi biografice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fir al Ariadnei numărul, din care se ramifică, pe orizontală, câte o "nacelă" în care pot fi aglutinate "variațiuni" problematice: impresii, comentarii, frânturi biografice, aforisme, reflecții, analize, paradoxuri, interpretări, cugetări, poeme într-un vers etc. "Numărul devine un popas în labirint", cum scrie autorul, o modalitate de a identifica în succesiune o însemnare: "1138. Aceste note pot fi jurnalul meu. Dar în loc de zile, numere" ori "7097. Fiecare însemnare își caută un număr, iar fiecare număr își caută un trunchi". Estimp, fascinația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a nutrit notațiile autorului ("7002. Mă-ntorc ca la un miracol: fără suportul numărului, aceste note ar fi sucombat demult" sau "8983. Rămâne o enigmă de ce nu mă pot desprinde de zădărnicia acestor însemnări. Semnul imposibilității de a ieși din labirint"). Conotativ, însuși se asimilează unui număr în labirintul fără ieșire ("3456. [...] Sunt, așadar, un simplu număr în labirintul care mă ține prizonier fără scăpare."). Fiecare om e un număr, fiecare număr este o ființă. Sporirea numerelor corespunde curgerii vieții, moartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la un miracol: fără suportul numărului, aceste note ar fi sucombat demult" sau "8983. Rămâne o enigmă de ce nu mă pot desprinde de zădărnicia acestor însemnări. Semnul imposibilității de a ieși din labirint"). Conotativ, însuși se asimilează unui număr în labirintul fără ieșire ("3456. [...] Sunt, așadar, un simplu număr în labirintul care mă ține prizonier fără scăpare."). Fiecare om e un număr, fiecare număr este o ființă. Sporirea numerelor corespunde curgerii vieții, moartea fiind nu capătul labirintului, ci ieșirea / excluderea din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sucombat demult" sau "8983. Rămâne o enigmă de ce nu mă pot desprinde de zădărnicia acestor însemnări. Semnul imposibilității de a ieși din labirint"). Conotativ, însuși se asimilează unui număr în labirintul fără ieșire ("3456. [...] Sunt, așadar, un simplu număr în labirintul care mă ține prizonier fără scăpare."). Fiecare om e un număr, fiecare număr este o ființă. Sporirea numerelor corespunde curgerii vieții, moartea fiind nu capătul labirintului, ci ieșirea / excluderea din labirint ("2111. Numerele sunt ființe vii: cresc. Moartea e un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asimilează unui număr în labirintul fără ieșire ("3456. [...] Sunt, așadar, un simplu număr în labirintul care mă ține prizonier fără scăpare."). Fiecare om e un număr, fiecare număr este o ființă. Sporirea numerelor corespunde curgerii vieții, moartea fiind nu capătul labirintului, ci ieșirea / excluderea din labirint ("2111. Numerele sunt ființe vii: cresc. Moartea e un număr încremenit."), în fapt, punctul de epuizare a respirărilor unei ființe. Din punct de vedere estetic, motivul labirintului are rolul contrapunctului, străbătând cu fidelitate și aria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fără ieșire ("3456. [...] Sunt, așadar, un simplu număr în labirintul care mă ține prizonier fără scăpare."). Fiecare om e un număr, fiecare număr este o ființă. Sporirea numerelor corespunde curgerii vieții, moartea fiind nu capătul labirintului, ci ieșirea / excluderea din labirint ("2111. Numerele sunt ființe vii: cresc. Moartea e un număr încremenit."), în fapt, punctul de epuizare a respirărilor unei ființe. Din punct de vedere estetic, motivul labirintului are rolul contrapunctului, străbătând cu fidelitate și aria formală a volumelor și ideile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
numerelor corespunde curgerii vieții, moartea fiind nu capătul labirintului, ci ieșirea / excluderea din labirint ("2111. Numerele sunt ființe vii: cresc. Moartea e un număr încremenit."), în fapt, punctul de epuizare a respirărilor unei ființe. Din punct de vedere estetic, motivul labirintului are rolul contrapunctului, străbătând cu fidelitate și aria formală a volumelor și ideile consemnate, de orice natură ar fi. Labirintul mitic este nesfârșit, dar paradoxal, e un univers închis, altfel spus, un multivers limitat în nesfârșirea lui. Haosul din labirint
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Moartea e un număr încremenit."), în fapt, punctul de epuizare a respirărilor unei ființe. Din punct de vedere estetic, motivul labirintului are rolul contrapunctului, străbătând cu fidelitate și aria formală a volumelor și ideile consemnate, de orice natură ar fi. Labirintul mitic este nesfârșit, dar paradoxal, e un univers închis, altfel spus, un multivers limitat în nesfârșirea lui. Haosul din labirint nu poate fi ordonat nici de Minotaur ori Tezeu, nici de Icar ori Dedal. Doar Ariadna "pune ordine în Haos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
labirintului are rolul contrapunctului, străbătând cu fidelitate și aria formală a volumelor și ideile consemnate, de orice natură ar fi. Labirintul mitic este nesfârșit, dar paradoxal, e un univers închis, altfel spus, un multivers limitat în nesfârșirea lui. Haosul din labirint nu poate fi ordonat nici de Minotaur ori Tezeu, nici de Icar ori Dedal. Doar Ariadna "pune ordine în Haos" (8176), prin firul ce "ține de la naștere la moarte" (713) și "luminează" conștiința. Glisând de la lumea mitică în cea reală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]