4,795 matches
-
spăl mormanul de vase murdare, spre miezul nopții, nu mai curgea apa. 28 septembrie Despre nea Pricop, pensionarul de la parter care ține cartea de imobil, se spune că a fost securist. L-am surprins de mai multe ori cotrobăind în lăzile de gunoi. Când nu face asta, șade pe bordura gardului și supraveghează cine intră și cine iese, cine ce are în sacoșe („Unde ați găsit ulei?“) sau cum e îmbrăcat („Aveți pantofi noi, duduie Roman, să-i rupeți sănătoasă!“). Dacă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
În ultima zi, am făcut un foc mare în grădină, unde am ars multe lucruri, pe care nu aveam voie să le luăm. Adulții aveau dreptul la 80 de kilograme, iar copiii la 30 de kilograme de bagaje, duse în lăzi anume făcute și oferite la vama din București. Trebuia să plecăm cu avionul și am ajuns în sâmbăta de Paști la aeroportul din Frankfurt. Și ai început noua ta viață într-o țară capitalistă. Te consideri un om împlinit, Gertrud
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
înotând în apa mării, cât mai departe de țărm. Cât mai departe, acolo unde corpul se leapădă de pielea de broască (din creieri!). Acolo, în larg, corpul meu nu are naționalitate. Așa cum, în copilărie, corpul meu nu avea naționalitate în lada pentru plapumă, unde îmi plăcea să zac printre perne, cu capacul închis. Nici în oglindă, când te privești fix în ochi, nu ai naționalitate! Nici când ești îndrăgostit și simți că e cineva care te iubește tare de tot. Nici
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
vremea aceea astfel încât în cadrul manifestărilor culturale prilejuite de festivalul «Cibinium» 1968, muzeul a fost deschis în cadru festiv cu trei săli de exponate. Se regăseau atunci în sălile muzeului diferite genuri ale artei populare locale ca ceramică, pictură pe sticlă, lăzi de zestre rudărești, precum și exponate reprezentative ale fostei manufacturi de sticlă de la glăjăria de pe Valea Bâlii. Ce a de a treia sală a fost și este rezervată cu completări ulterioare, recunoscutului patriot, Badea Cârțan. O parte a obiectelor expuse la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în jurul ei la ora prânzului, blidarul în care-și păstra vasele necesare în bucătărie, apoi patul pe care trebuia să se odihnească, pentru că se simțea tare trudit atunci când dormea pe podeaua de pământ a casei. Tot din lemn a făcut lada de zestre pentru fiica pe care trebuia s-o căpătuiascâ dând-o după flăcăul pe care aceasta și-l alesese sau în conformitate cu unele interese materiale de familie. E clar, fără lemnul pe care și-l meșterea de acuma în mii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Stejari» sau pe «Secșoară», unde au început să producă și să valorifice în sat obiecte din lemn foarte necesare localnicilor, ca linguri, fuse, suveici, corfe, țecheri, cheltee, roabe, mături, cozi de sape, de coase sau de hârșee, furci, greble, juguri, lăzi de zestre, coșuri pentru cereale sau blidare. Păstrând legături cu rubedeniile lor rămase dincolo de munți, au mai adus și alte familii, după cum datorită recunoscutei prolificități cu care i-a înzestrat natura s-au înmulțit ajungând în 1968 la un număr
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
eu, ca un bun adolescent hipermetrop și bovaric ce eram, m-am crezut în plin Eliade. Infernul se transformase în mister și devenise dintr odată interesant. și viața mea, împreună cu el. Păsările Găinile stăteau cuminți, băgate una-ntr-alta, în lăzile de aprozar transformate, prin adăuga rea unei plase de sîrmă, în cotețe. Erau albe, nu cotcodăceau, nu dădeau din aripi, și aproape tuturor le atîrna creasta pe unul din ochi. Asta le făcea să se uite la tine pieziș, de parcă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de sîrmă, în cotețe. Erau albe, nu cotcodăceau, nu dădeau din aripi, și aproape tuturor le atîrna creasta pe unul din ochi. Asta le făcea să se uite la tine pieziș, de parcă te-ar fi suspectat de cine știe ce. În apropierea lăzilor mirosea și găinile erau foarte murdare pe la fund. Cînd venea mașina de la avicola, se forma imediat coadă în spatele aprozarului, acolo unde se descarcă. Oamenii stăteau înghesuiți, băgați și ei unu-ntr-altul, pentru că nu era prea mult spațiu. Cînd le venea rîndul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sală de Bingo, la ore târzii din noapte, apăreau pe acolo tot felul de cheflii cu alcool la bord, ba chiar dacă îmi aduc bine aminte într-o vreme au fost depozitate într-un colț al sălii de expoziție niște lăzi de bere. Pe scurt, atmosfera specifică unei săli de expoziție se degradase foarte mult, și astfel să-ți lași un tablou expus acolo în acea sală presupunea un factor de risc foarte mare. Din acest motiv am găsit o sală
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de câte ori începe să ningă. În acea iarnă a nins atât de mult iar vântul a suflat cu intensitate de uragan, care a ținut câteva zile, nu se mai putea circula, s-a produs un haos. Am pus o ladă din scânduri în casă și am salvat iepurii de îngheț și câinele la fel. Găinile erau în grajd unde era destul de izolat împotriva frigului. Într-o dimineață am constatat că suntem îngropați de vii sub zăpadă. Ce se întâmplase? Vântul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
din Anina. Acesta cu un camion “Molotov ” venise să-și ia odrasla. Când ne-a văzut cât eram de obosiți de atâta drum l-a luat în cabină pe fiul său și pe profesoara Ruman, iar pe noi sus în ladă împreună cu profesorul din Anina. Acest profesor a fost cu noi de la început până la sfârșit, dar nu l-am mai întâlnit niciodată și nici pe colegii din Anina. Când am ajuns la Reșița tocmai se oprise ploaia care începuse după
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
l-am mai întâlnit niciodată și nici pe colegii din Anina. Când am ajuns la Reșița tocmai se oprise ploaia care începuse după plecarea din Caransebeș. Așa că am străbătut distanța până la Anina destul de repede ca să nu ne prindă ploaia, deși lada camionului avea prelată. De la Anina la Steierdorf am călătorit cu autobuzul, l-am prins chiar pe ultimul, ajungând la destinație, adică în fața școlii, la 12 noaptea. De la școală aveam de străbătut distanța de un km. Nu era mare lucru
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
drumurile pe care le făceau la oraș ca să cumpere o pâine. Tot așa și acum. În timp ce domnu’ reporter descinde la sat, alege pe sprânceană câțiva tineri, îi pune pe oameni să caute prin pod după furci de tors și prin lăzi după costumele populare lăsate de bunul și buna (și, evident, de daci), viața satului merge înainte așa cum o știm. Adică bărbații socializează la bufet, unde servesc o gamă variată de beri sau de băuturi spirtoase, cu manelele oferite din partea casei
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a-i ajuta pe săraci, iar fratele lui Don Diego îi găzdui pe cei trei tovarăși ai Pelerinului. Într-o zi, pe când acesta veni să-i ceară de pomană, Don Diego îi spuse că nu are bani, dar deschise o ladă unde erau diferite lucruri și îi dădu acoperăminte de pat de diferite culori, sfeșnice și altele asemenea. Pelerinul le înfășură într-un așternut, le puse pe umăr și se duse să-i ajute pe săraci. 58. După cum s-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
retrăiască. Ar fi vrut să spună tot ce știa despre el. Ii stătea pe buze. Era biciuită de adevărul pe care îl ținea secret în povestea vieții ei. Toate întâmplările și amintirile care o chinuiau se îngrămădeau să intre în lada ei cu secrete. Își simți pulsul și sângele cum îi alerga prin vene gata să țâșnească afară. Stătuse câteva secunde așa. Câte cuvinte dure ar fi vrut să spună dar nu le spusese niciodată. Numai ea știa de ce păstra tăcerea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
controlat conducta. No, ce fain, mă Cornea, îi spune maistrul de la cazangerie, vezi că pe asta mere hidrojen, nu trebe să aibă nic, niși-o boabă cît inu... Voi, se întoarce el spre trei mecanici, băgați peria... Mecanicii scot dintr-o ladă o perie rotundă, din sîrmă, de diametrul conductei, o montează pe tija mașinii de curățat și o îndeasă în conductă. Își trag ochelarii pe ochi, doi prind conducta, iar al treilea manevrează mașina de curățat, improvizată dintr-o bormașină electrică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
stau cîteva flori zdrobite în cădere. Într-o cutie de carton, sub banca de lîngă ușă, sînt aruncate multe flori cu petalele rupte; pe puțin două-trei găleți de flori; se cunoaște cum au fost adunate cu mătura și aruncate în ladă. Încremenirea mea e întreruptă de un pocnet surd. Tresar și ridic privirea: de sus, de pe una din crengi, s-a desprins o magnolie. O urmăresc cu privirea cum se rostogolește în aer, lovindu-se de cîteva ramuri întîlnite în cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și locul unde se poate pregăti mîncarea. Oricum, chiar și-n acest spațiu de confort cinci, mai mult poate decît în vastele apartamente pe unde m-au purtat pașii, descopăr un interior frumos; modest și frumos, pe măsura Fulviei. Pe lada canapelei stau cărți recent apărute, un ceas deșteptător, o veioză și telefonul. Fulvia continuă să doarmă. Ține o mînă pe piept, iar cu palma cealaltă își acoperă ochii. Mă apropii de ea și-o prind de umăr: Fulvia... Fulvia tresare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cum; poate că totuși se va întâmpla foarte repede. Să trecem peste asta. [...] Nu mai am vești de la prietenii tăi. Doar Sandu, pe care Lina l a scos azi pe ușă afară, intimidându-l cu fiul ei; se așezase pe lada cuierului, zicând că m-a întâlnit pe stradă și că i-am spus să vină să mă aștepte în birou. Și-apoi, de mai bine de zece zile îmi dă telefoane, fie luându-mă peste picior, fie ocărându-mă. Nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În afară de trupele combatante mai erau și serviciile, indispensabile oricărei armate din lume și aici trebuie amintită bucătăria de campanie care nu era numai o simplă sobă ci mai avea și numeroase care și căruțe cu provizii iar cum frigiderul sau lada frigorifică nu se inventaseră Încă, animalele de sacrificiu urmau oastea În cirezi sau turme. Inevitabil, se Înregistrau și decese ale acestora și tocmai la acestea se referea adresa nr.3960/22 mai 1877, trimisă de Prefectura Fălciu Poliției locale: „În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
subl.În orig.) ceea ce se bănuiește că s’a furat (subl.În orig.). Plus de aceasta au mai primit și 311 efecte care (urmează un pasaj alambicat rău, n.n.) deja lipsesc atâtea efecte care ar mai face loc Încă unei lăzi”. Pus pe detectivism, raportorul promisese șefilor ierarhici că va face o anchetă „...pentru ca Joint-ul să afle adevărul”. Simțindu-se discriminat, Gutman scrisese următoarele la „Starea de spirit a populației evreiești”: „Starea de spirit este puțin Încordată În ceea ce privește ajutorul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
zi întreagă ca să te ajute la demonstrația de la școală și a venit cu tot echipamentul de la el de la cabinet eu știu că el nu este un om generos, nu a mai făcut așa ceva până acum, complet gratuit. Uită-te la lăzile cu șampoane și paste de dinți, cine a mai auzit de așa ceva pe aici, tu crezi că toată ziua vin companiile mari și dau cadouri la copiii din Chiguilpe?” Rămân fără grai. Sigur, oricine vrea să schimbe lumea întruna mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
gunoi compactat puse unul peste altul. Sîntem în jurul anului 2800 și Pămîntul a devenit de mult nelocuibil din cauza poluării. Nu mai există decît roboțelul acela care continuă să facă ce-a fost programat să facă. Dar Wall-E nu e o ladă de gunoi oarecare, ci una cu sentimente. Originea sensibilității lui (o are din fabricație ?, i s-a format pe parcurs ?) e un mister de care filmul nu se atinge e un dat. Wall-E e fascinat de unele dintre obiectele pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de tip spetznaz includ, de regulă, atât unități de tip comando (militare) dar și unități care acționează în civil pe teritoriul inamic. Civilii poartă numele de visuatniki și ei au fost semnalați în România, în decembrie'89, în celebrele mașini Lada că turiști sovietici, atât la Timișoara, cât și apoi la București. Comandamentul general al unităților spetznaz se află la Moscova, în subordinea GRU (spionajul militar sovietic), aflat în '89 sub comanda gen. G. F. Krivosiev, adjunct al șefului Marelui Stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
acțiune. Declanșarea evenimentelor din decembrie '89 a fost precedată de un fapt ocultat sistematic de "emanați", în ultimii 10 ani. După data de 10 decembrie '89, în România pătrund un numar fără precedent de turiști sovietici. Coloane întregi de automobile Lada, cu câte patru bărbați atletici, sunt semnalate la granița cu U.R.S.S., Bulgaria și Ungaria. Un detaliu merită, deasemenea, menționat: turiștii sovietici au pătruns în România fără pașapoarte, ceea ce dovedea o complicitate la nivel înalt. Conform unor statistici, se estimează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]