4,107 matches
-
posibilă ancorarea enunțiativă al unei secvențe, de această dată narative și imperfectul îi conferă propoziției (5) un nou statut descriptiv. Și în sfîrșit: (8) Cerul este, deasupra acoperișului, Atît de senin ș-atît de calm! Un copac, deasupra acoperișului, Dulce își leagănă al său ram. scria Verlaine în Înțelepciune, conferind astfel un statut secvențial poetico-auto-telic propoziției (5). D. Textul ca structură secvențială Un text este o structură secvențială de n secvențe (complete sau eliptice), iar lingvistica textuală are drept obiectiv să descrie
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
făcut brusc sănătos ca să saboteze PNL? Nu aștept nimic! Faptul că unele sondaje arată că există și români care așteaptă ceva de la această contrafacere, îmi confirmă doar odată mai mult faptul că există și oameni cărora le place să se legene în iluzii, "să trăiască în mituri și să vorbească în poezii". Slavă Domnului, nu sunt dintre aceștia, iar dacă e să scriu poezii, nici într-un chip nu se întâmplă să le amestec cu lucruri atât de trist terestre, cum
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
1977, când Goma și-a inițiat acțiunea, sistemul ceaușist funcționa încă la nivel de mase, cu aliajul lui de retorică naționalistă și de făgăduieli de prosperitate minimală. Intelectualii, și mai ales scriitorii, simțeau deja suflul rece al opresiunii, dar se legănau cu iluzia că ar fi accidental și trecător, iar marea majoritate a populației era încă preocupată de perspective foarte concrete, cum ar fi cumpărarea unui modest apartament la bloc sau, luxul suprem, al unei Dacii. Desigur, semne proaste apăreau deja
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nepăsător, deși era mai simțitor decât oricare altul") și ajunge să regrete că până în pragul bărbăției nu cunoscuse dragostea sau prietenia, fără să guste nici din "farmecul spovedirei", nici din "dulceața umilirii de sine și a cuvintelor de mângâiere, ce leagănă și aduc nădejdea". Dincolo de implicațiile psihanalitice ale comportamentului său "deviant", cu explicațiile subiacente (de-ar fi să reținem doar complexul oedipian și frustrarea ce intră în formula psihologiei resentimentului), personajul lovinescian (până aici, un "caz" tipic dintr-o serie bine
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aria lui Gounod". Schimbarea la față urmează deci vechiul tipic: dragostea se exprimă mai întâi în forma unei trăiri inconștiente, pentru ca ulterior să fie legitimată de conștiință. Ca atare, pe când ceilalți discutau "despre femei și despre dragoste", Andrei "plutea, ușurel, legănat de acordurile muzicii lui interioare" (muzica funcționează întotdeauna, în literatura lui Lovinescu, ca un fel de resort al memoriei afective, punând în mișcare mecanica abisală a inconștientului, cu stările de transă hipnotică, de reverie și vis)212. Îndrăgostit fără voie
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
poate rezerva încă multe surprize. Deocamdată, dimensiunile fractalului terorism par a se grupa conform structurii unui arbore. Este vorba, parafrazîndu-l pe Culianu, de Arborele Terorismului Românesc. Unele ramuri sînt de acum vechi, bătrîne ramura "Securității" sau cea pe care se leagănă "agenturile străine" -, iar altele sînt doar simple mlădițe (de exemplu: "arabii", "deținuții"). Toate împreună dau însă seama de controversatul fenomen al terorismului românesc din decembrie '89. Conform mecanismului de generare a fractalului "terorism", numărul dimensiunilor/regulilor existente încep să se
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
străin de ei. Nu cumva să te ungi cu oloi bun dintr-un vas, căci mireasma lui îi va strînge-n jurul tău. Nu cumva să-ți lași arcul jos, căci cei răniți de săgeți te vor înconjura. Nu cumva să legeni în mînă un toiag, căci ei te vor împresura. Nu cumva să-ți pui încălțări în picioare, ca să nu bocănești în lumea de dincolo: Nu cumva să lovești soția pe care o urăști; nu cumva să-ți săruți fiul îndrăgit
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
rar din aripi, apoi se așeză pe o ramură din vârful altei sălcii. Se uita la noi de acolo, de sus, iar Tarzan a salutat-o militărește, făcându-i și o plecăciune caraghioasă. Pe malul altui canal, doi stârci își legănau pliscurile lungi unul spre altul: - Își fac complimente, spuse Gabi, ia uite cât de serioși stau de vorbă. Am întors privirea în partea opusă. Pe un plaur măricel, vreo zece pelicani stăteau nemișcați, parcă dormitau. Unul, în apă, pescuia. L-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dat din buzunarul hainei niște bombonele, năstrușnicul de boboc le-a înghițit, de data aceasta foarte repede și, lăsat jos, a mai făcut un ocol pe la locurile noastre de pescuit, neclintind nimic, după care, ga-ga-ga, ga-ga-ga, a luat-o agale legănându-se în urma cârdului care ajunsese la o distanță apreciabilă. - Dar solitarul nostru, zic eu, așa, lipsit de apărare, poate fi rupt într-o zi de vreun câine hoinar. Ți-amintești, Mitică, cum mi-au furat câinii mâncarea în noaptea aceea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ușurel, cu glas vinovat: — Fireleee..., mă, Firele.... Se opri, înghiți și scoase un urlet de fiară care răsună până dincolo de depărtări. — Firele, ce făcuși, puiule? întrebă ea încet. Se lăsă pe vine, îl luă în poală și începu să-l legene ușurel: Firele, Firel,/ Zamfire, Zamfirel,/ Dormi cu mama, mititel, Să te scoale măricel... Lacrimi mari și calde din ochii mamei scăldau obrăjorul copilului. Femeia nu simțea nici frigul, nici umezeala. Nu putea pricepe. Nu ispitise niciodată soarta. De ce Firel? Gândurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
revenind la sol în aceeași poziție să hăulească de trei ori: — Hălăi șa, hălăi șa, hălăi șa! De pe dealuri primiră răspuns, vătaful făcu un semn spre lăutari ca să se pornească jocul călușului. Cei unsprezece bărbați păreau acum cai ce se legănau când la pas, când la trap, când în galop, săreau, mimau că ar fi nărăvași și nu se lăsau înșeuați, ridicau picioarele ca să fie potcoviți, făceau acrobații iar printre ei, ca un fel de negare a lor, dar păstrând ritmul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
puritatea celor optsprezece ani reflectată de îmbujorarea obrajilor, Io Constantin Basarab Voievod la cei cincizeci de ani ai lui, arborând un zâmbet îngăduitor și care ridicase în sus mâna dreaptă în semn de salut, și marele spătar Cantacuzino, cărunt, distins, legănând abia perceptibil capul cu o mișcare melancolică. Era maiestuoasă, dar în același timp discretă intrarea voievodului în tabăra de la Arnăutchioi. Spătarul Mihai știa că printre curioșii care veniseră din Adrianopol să vadă sosirea beiului valah și printre negustorii turci și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vreme. Era Stanca, apoi Maria, Dumnezeu s-o ierte, Ilinca, Constantin și el, cel mai mic. Parcă aude și acum glasul aspru, tărăgănat: „Pe Argeș în jos, pe un mal frumos...” El se uita pe fereastră la frunzele care se legănau și număra pocniturile nucilor care cădeau pe acoperișul de șindrilă al casei. „Manole, Manole, zidul rău mă strânge, trupușoru-mi frânge”. Domnițele plângeau în hohote, lui Constantin îi curgeau lacrimi mari cât mărgăritarele doamnei, iar el s-a repezit la arhimandrit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cei care nu spun toate păcatele la spovedanie...” Atât a fost. Fetița a început să plângă în hohote și să țipe cât o ținea gura: „Iadul mă mănâncă, iadul mă mănâncă!” Monahul, speriat, a luat-o în brațe și o legăna ca pe o păpușă, iar ea țipa și mai tare. Vlădica Theodosie, care se sorea și el în pridvor atent la ce făceam noi, s-a ridicat din jilțul ce-i fusese pus anume, s-a apropiat de monah și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
momentul în care mă pregăteam să plec, s-a apropiat de mine un tânăr ținând în brațe un bebeluș. Aceasta este fetița pe care ne-a adus-o băiatul în cauză, este surioara lui. Numele ei este Charity". În timp ce o legănam pe micuța orfană, mi s-a spus că fetița fusese numită după unul dintre voluntarii misiunii. Erau mulți astfel de voluntari. Era un loc în care suferința cumplită se îmbina cu bucuria plină de optimism. Pacienții și voluntarii râdeau, cântau
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
spate - Sp. 2. Poziții fundamentale așezat - Așez. pe genunchi - pe G. atârnat - At. sprijin - Spr. culcat - Cul. stând - St. 3. Denumirea mișcării Alerg. - alergare Îndrept. - îndreptare Arc. - arcuire Înclin. - înclinare Aplec. - aplecare Întind. - întindere Aprop. - apropiere Întoarc. - întoarcere Arunc. - aruncare Legăn. - legănare Bal. - balans Răsturn. - răsturnare Căd. - cădere Răsuc. - răsucire Căț. - cățărare Rev. - revenire Cob. - coborâre Ridic. - ridicare Dep. - depărtare Rostog. - rostogolire Deplas. - deplasare Rot. - rotare Duc. - ducere Sărit. - săritură Fand. - fandare Echil. - echilibru Urc. - urcare Îndoi. - îndoire 4. Aparate de
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
În comună, oamenii au rămas cu gura căscată că acea mașină straină s-a oprit la poarta noastră. Era prin luna mai când câmpiile erau verzi și pomii dădeau În rod; holdele de grâu erau mari și verzi și se legănau În bătaia vântului ca niște valuri, lanurile de porumb și floarea soarelui frumoase și curate, viile săpate și puse pe araci, În așa fel Încât, atunci când a intrat În curtea noastră ginerele, nici nu a mai văzut sărăcia, a zâmbit
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mai miorlăiți ca niște pisici răsfățate! Tot drumul până la București, Mărin le vorbi despre avantajele pe care le vor avea odată cu venirea americanilor. Cei doi, obosiți, că nu dormiseră aproape toată noaptea din cauza coșmarelor pe care le avuseseră și, totodată, legănați de tren, ațipiseră și atunci când se trezeau din când În când Îl aprobau din cap, inopinant, pe Mărin. Au ajuns În București și s-au cazat Într-un hotel din apropierea Gării de Nord. La orele 18,30 aveau Întâlnire la președinție. Mai
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
veteranii" vechilor epidemii, scriitorul Alecu Russo, o amintea în articolul său Holera, publicat la Iași, în Calendar pe anul 1853, la tipografia "Buciumului Romîn" (p. 48-57). El evoca următoarele: "De o bună bucată de vreme încoace, o amenințare înfricoșată se leagănă pe populațiile Evropei. Ca și ciuma în timpurile trecute, ea, și mai mult decât ciuma, holera își întinde stăpânirea pe toate țărmurile, înfruntă toate climele și se gioacă de toate pregătirile. Paza sau nepaza, răceala sau căldura, dieta sau nevala
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
tăria să o facă. Doar vântul i se părea că o înțelege, că o știe, că nu o judecă și o iartă. - Scoală-te, fată! Trebuie să plângă în brațele unei ființe vii! - De ce? De ce? De ce?!! Mai bine să-l legeni tu, să-i cânte pădurea, să-l crească pământul mare, să uite, să uit, să mă uite...Să uit că mă doare. - Doar cucul își lasă puiul să-l legene altul în locul lui. Scoală-te, fată, trebuie să plângă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
unei ființe vii! - De ce? De ce? De ce?!! Mai bine să-l legeni tu, să-i cânte pădurea, să-l crească pământul mare, să uite, să uit, să mă uite...Să uit că mă doare. - Doar cucul își lasă puiul să-l legene altul în locul lui. Scoală-te, fată, trebuie să plângă în brațele unei ființe vii... Simțea cum vântul nu o iartă și prin vorbele sale tăioase o trimite acasă. Își pipăi fața, să vadă de mai trăiește, apoi își lăsă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lângă ea. Atunci, puterea lumii se adună în trupul vlăguit al Rariței și o ajută să-și deschidă ochii, se sprijini în mâini și încercă să se ridice. Avea privirea fixă, disperată, pierdută, buzele uscate, crăpate și obrajii trași. Se legănă de câteva ori, apoi se opri. -Varvara, Varvara, strigă stinsă de durere, Varvara... apoi căzu pe patul nașterii păstrând în inima sa glasul fetei sale. Varvara. Lutul era fământat cu balega proaspătă de cal. Două mâini trecute de tinerețe munceau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ușor. Se ridică, făcu o cruce, sărută lemnul, întoarse spatele și plecă. Soarele o urmărea de după lemnul neșlefuit unde stătea scris strâmb, cu litere de o șchioapă MAMA. “Haida, da luluța da, haida, dormi cu mămuca, Haida că te-oi legăna, să nu te ajungă boala. și ți-oi face un legănel din cheili de mielușel Ca să fii tu sănătoasă, să crești, să te văd mireasă. Haida li, și iară li, tu-ăi dormi, eu oi munci. Oi munci ca să te cresc
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pierdu din ochi, apoi o văzu cum se lasă pe mâna nemișcată a bărbatului ei. Era frig. Musca se înfiora la fiecare pală de nisip izbită de vânt în geamuri. În lumina slabă a dimineții de iarnă, mașina înainta, se legăna, târânduse cu chiu' cu vai, hodorogind din toate încheieturile. Janine își privi bărbatul. Marcel avea chipul unui păun îmbufnat: fruntea îngustă, năpădită de smocuri de păr încărunțit, nasul lat, gura ușor strâmbă. Când treceau peste vreo hârtoapă, îl simțea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tăcuți, priveau cum se apropie malul, fără să-și ridice ochii către cel care-i aștepta. Dintr-o dată, bacul se izbi de capătul unui debarcader ce înainta în apă, luminat abia atunci de lanternă, care, în urma loviturii, începu să se legene. Negrii încremeniră cu mâinile înălțate, agățați de capătul prăjinilor ușor cufundate în apă, dar cu mușchii încordați, străbătuți de un freamăt neîntrerupt, ce părea că vine din apă și din apăsarea ei. Ceilalți oameni de pe plută zvârliră niște lanțuri în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]