4,839 matches
-
termenului regent, pe conținutul semantic (lexical sau gramatical) al termenului (grupului de termeni) prin care se realizează funcția de atribut, pe convergența semantică a ambilor termeni înscriși în relația de dependență atributivă. Procesul implică interferența cea mai directă a nivelului lexical în dezvoltarea nivelului sintactic prin impunerea funcțiilor sintactice ca mijloace de introducere în enunț a unor componente semantic-lexicale. Această interferență a nivelului lexical determină dezvoltarea mai multor perspective semantice în desfășurarea procesului de identificare și care depind în măsură însemnată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a ambilor termeni înscriși în relația de dependență atributivă. Procesul implică interferența cea mai directă a nivelului lexical în dezvoltarea nivelului sintactic prin impunerea funcțiilor sintactice ca mijloace de introducere în enunț a unor componente semantic-lexicale. Această interferență a nivelului lexical determină dezvoltarea mai multor perspective semantice în desfășurarea procesului de identificare și care depind în măsură însemnată de modul în care participă conținutul lexical al celor doi termeni (regent și determinant) la constituirea planului semantic al relației de dependență atributivă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcțiilor sintactice ca mijloace de introducere în enunț a unor componente semantic-lexicale. Această interferență a nivelului lexical determină dezvoltarea mai multor perspective semantice în desfășurarea procesului de identificare și care depind în măsură însemnată de modul în care participă conținutul lexical al celor doi termeni (regent și determinant) la constituirea planului semantic al relației de dependență atributivă. Când rolul preponderent în dezvoltarea planului semantic îl are termenul regent, procesul de identificare se realizează din perspectiva posesiei (apartenenței), cu mai multe diferențieri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
doi termeni (regent și determinant) la constituirea planului semantic al relației de dependență atributivă. Când rolul preponderent în dezvoltarea planului semantic îl are termenul regent, procesul de identificare se realizează din perspectiva posesiei (apartenenței), cu mai multe diferențieri, de natură lexicală: „Deasupra casei tale ies / Și azi aceleași stele.” (M. Eminescu, I, 186) • posesia (atributul indică posesorul): „ -Și de ce Otilia, mă rog, e averea Otiliei?” (G. Călinescu, E.O., 259) • apartenența (atributul indică întregul la care aparține partea exprimată prin regent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai șede, jupânișică; parcă ești una de-a noastră.” (I.Creangă, 101) * Prin planul semantic al termenului (grupului de termeni) prin care se realizează, atributul de clasificare detașează dintr-o clasă de „obiecte” (spre care trimite regentul, prin conținutul său lexical) o anumită subclasă, aceasta, individualizată printr-o anumită trăsătură distinctivă (descrisă de termenul-atribut): „În aceste păduri mai cresc și alți arbori rășinoși, ca: pinul...” (Flori, 7) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, atributul de clasificare, variantă a atributelor de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al cărui plan semantic se caracterizează printr-o trăsătură semantică specifică verbului, dinamismul: apariție, dispariție, studiu etc.: „Cu disparițiunea acestuia dispare ceea ce veți fi îndemnați a numi o idee fixă.” (M. Eminescu, P.L., 64) • un substantiv concentrând în conținutul său lexical planul semantic al expresiei impersonale din care face, de obicei, parte: sete, dor, frică, teamă etc.: „Și doar mă și sileam eu într-o părere, s-o fac a înțălege pe mama că pot să mă bolnăvesc de dorul ei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel dintâi strigătul de durere...” (I.L.Caragiale, III, 128) RELAȚII DE DUBLĂ DEPENDENȚĂTC "RELA}II DE DUBL| DEPENDEN}|" În constituirea planului semantic global al enunțului sintactic - obiect/rezultat al actului de comunicare lingvistică, prin dinamica specifică a raportului lexic-sintaxă, unitățile lexicale (sau sintactice: propozițiile) pot intra în relații sintactice unidirecționale, simple: începutul ¬ primăverii sfârșitul ¬ primăverii Vreau ¬ să plec Trebuie ¬ să plec sau pluridirecționale începutul și sfârșitul ¬ primăverii Vreau și trebuie ¬ să plec Fiecare din direcțiile de desfășurare a relațiilor sintactice, potrivit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
decât alte sintagme 46, coexistența în planul semantic al funcției pe care o numește, precum și în planul expresiei, și prin aceasta, în însăși structura și funcționarea enunțului sintactic, a două dimensiuni funcționale, complementare: • de complement semantic obligator, în anumite condiții lexicale, morfologice și sintactice ale verbului regent; • de asumare implicită a predicației, printr-o perspectivă secundară de actualizare. Cer în mod obligator o asemenea complinire semantică verbe de simțire, apreciere etc. care, întrebuințate cu un pronume reflexiv, dezvoltă un sens gramatical
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu, Despre cultură, 197) sau poate fi impusă și orientată de realitatea extralingvistică, interpretată lingvistic prin enunțul sintactic. În acest al doilea caz, între termeni se dezvoltă un raport de excludere reciprocă, fie din perspectiva planului lor semantic, constituit lexical (prin antonimie, incompatibilitate sau numai prin diferențiere semantică în interiorul unei clase lexicale relativ închise), morfologic (prin opoziții categoriale de timp, număr etc.) sau sintactic (prin opoziția afirmativ-negativ sau prin antonimia termenilor relaționali): „Capitolele unei biografii sunt implicit sau explicit o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realitatea extralingvistică, interpretată lingvistic prin enunțul sintactic. În acest al doilea caz, între termeni se dezvoltă un raport de excludere reciprocă, fie din perspectiva planului lor semantic, constituit lexical (prin antonimie, incompatibilitate sau numai prin diferențiere semantică în interiorul unei clase lexicale relativ închise), morfologic (prin opoziții categoriale de timp, număr etc.) sau sintactic (prin opoziția afirmativ-negativ sau prin antonimia termenilor relaționali): „Capitolele unei biografii sunt implicit sau explicit o cronologie a operei.” (G.Călinescu, C.O., 218), „A înțelege pe altul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
anumite totodată. Prin luarea în considerare a celor trei perspective, se impune o deosebire de esență între relațiile sintactice construite și marcate, în planul expresiei, prin conjuncțiile coordonatoare ci și dar: • Unitățile coordonate prin conjuncția dar exprimă - prin conținutul lor lexical (în interiorul propoziției), prin planul lor semantic global (când unitățile au dezvoltare propozițională) - nu realități opuse mutual, în mod obiectiv, ci realități intrate în mod subiectiv în opoziție, aduse în opoziție din perspectiva viziunii despre lume a protagoniștilor actului comunicării lingvistice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fost determinat să apere nu adevărul ci minciuna. Înscriind discuția în plan lingvistic, identitatea diferită a relațiilor construite și marcate prin cele două conjuncții se relevă în chiar mecanismul de funcționare a limbii, în actul lingvistic concret, prin intersectarea sistemului lexical cu sistemul gramatical, a relațiilor paradigmatice cu relațiile sintagmatice. Sub aspect lexical, identitatea specifică a celor două variante ale relației de coordonare, una realizată prin conjuncția dar - coordonarea adversativă, alta realizată prin conjuncția ci - coordonarea opozitivă, este descrisă de natura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lingvistic, identitatea diferită a relațiilor construite și marcate prin cele două conjuncții se relevă în chiar mecanismul de funcționare a limbii, în actul lingvistic concret, prin intersectarea sistemului lexical cu sistemul gramatical, a relațiilor paradigmatice cu relațiile sintagmatice. Sub aspect lexical, identitatea specifică a celor două variante ale relației de coordonare, una realizată prin conjuncția dar - coordonarea adversativă, alta realizată prin conjuncția ci - coordonarea opozitivă, este descrisă de natura raporturilor semantice dintre termenii implicați în desfășurarea lor. Relația de coordonare opozitivă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
coordonare, una realizată prin conjuncția dar - coordonarea adversativă, alta realizată prin conjuncția ci - coordonarea opozitivă, este descrisă de natura raporturilor semantice dintre termenii implicați în desfășurarea lor. Relația de coordonare opozitivă se desfășoară între termeni înscriși în același câmp (micro-câmp) lexical: Nu-i frumos ci urât., Nu-i cinstită ci ticăloasă., Nu pleacă ci vine., Nu-i albastru ci negru., Nu e de aici ci de acolo. Nu sunt posibile enunțuri în care termeni aparținând la câmpuri lexicale diferite să se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
același câmp (micro-câmp) lexical: Nu-i frumos ci urât., Nu-i cinstită ci ticăloasă., Nu pleacă ci vine., Nu-i albastru ci negru., Nu e de aici ci de acolo. Nu sunt posibile enunțuri în care termeni aparținând la câmpuri lexicale diferite să se amestece și să se înscrie într-o relație de coordonare opozitivă: Nu e frumos ci negru., Nu-i albastru ci de aici., Nu e de aici ci urât. Relația de coordonare adversativă nu cunoaște asemenea restricții sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
E bun duminica dar rău în cursul săptămânii. sau dacă nu se înscrie pe aceeași dimensiune spațială: E bun pe dinafară dar e rău pe dinăuntru. Spre deosebire de coordonarea opozitivă, relația de coordonare adversativă asociază termeni aparținând la câmpuri (sau microcâmpuri) lexicale diferite, între care nu se pot stabili raporturi lexicale de opoziție obiective tocmai pentru că aparțin unor câmpuri lexicale diferite. Sunt posibile enunțuri precum: E înalt dar slab., Sunt mulți dar proști., E mic dar isteț., dar nu și enunțuri în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dacă nu se înscrie pe aceeași dimensiune spațială: E bun pe dinafară dar e rău pe dinăuntru. Spre deosebire de coordonarea opozitivă, relația de coordonare adversativă asociază termeni aparținând la câmpuri (sau microcâmpuri) lexicale diferite, între care nu se pot stabili raporturi lexicale de opoziție obiective tocmai pentru că aparțin unor câmpuri lexicale diferite. Sunt posibile enunțuri precum: E înalt dar slab., Sunt mulți dar proști., E mic dar isteț., dar nu și enunțuri în care aceiași termeni să intre în relație de coordonare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bun pe dinafară dar e rău pe dinăuntru. Spre deosebire de coordonarea opozitivă, relația de coordonare adversativă asociază termeni aparținând la câmpuri (sau microcâmpuri) lexicale diferite, între care nu se pot stabili raporturi lexicale de opoziție obiective tocmai pentru că aparțin unor câmpuri lexicale diferite. Sunt posibile enunțuri precum: E înalt dar slab., Sunt mulți dar proști., E mic dar isteț., dar nu și enunțuri în care aceiași termeni să intre în relație de coordonare opozitivă: Nu e înalt ci slab., Nu sunt mulți
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație de coordonare opozitivă: Nu e înalt ci slab., Nu sunt mulți ci proști., Nu e mic ci isteț. Termenii înscriși în relația de coordonare opozitivă se pot afla în planul paradigmatic al limbii, nu numai în opoziții de tip lexical ci pot fi și termenii corelativi ai unei opoziții categoriale: În casă nu e frig ci e foarte frig., El nu a lovit ci a fost lovit. ș.a.m.d. Coordonarea adversativă nu se realizează de regulă între termenii corelativi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice (specifică relației de dependență), asocierea, de pe poziții sintactice identice într-o aceeași unitate funcțional-sintactică (specifică relației de coordonare) sau implicarea lor reciprocă (specifică relației de interdependență). Echivalența este lingvistică, atunci când se situează doar în plan lingvistic, la nivelul conținutului lexical, când termenii relației de apoziție sunt sinonimi 59: „Crudă, adică necoaptă, primește cadouri de la răscopți bogați...” (I.L.Caragiale,III, 177) sau contextuală, când implică planul extralingvistic, termenii relației întâlnindu-se semantic prin comunitatea referentului, interpretat în mod diferit, eventual în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
realizarea specifică a raportului semantic dintre cei doi termeni implicați în desfășurarea ei, relația de apoziție dezvoltă patru variante principale: • denominativă • descriptivă • de identificare • interpretativă. Apoziția denominativătc "Apozi]ia denominativ\" Apoziția denominativă se întemeiază pe un raport de sinonimie lingvistică, lexicală sau frastică: „Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat.” (C.Hogaș, 144), „Strabon, citând după alții, pomenește de sternophthalmi, ceea ce ar însemna oameni cu ochiul în piept.” (G. Călinescu, U.P., 122), „Soldatul nu prea avea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termenul-secund: „E un chivot, adică o cutie de argint aurit, în care se păstrează sfântul mir, moaște sau alte obiecte sfințite...” (Al. Odobescu, 134) Apoziția descriptivtc "Apozi]ia descriptiv\" În apoziția descriptivă, termenul secund realizează o descriere a realității exprimată lexical prin termenul-bază. Descrierea se poate face direct, prin sensul noțional al termenilor: „Sârbulescu, masivul, cum îi spuneau ei cu infinită simpatie... era cel mai comunicativ.” (M. Preda, Viața, 290), „A fost odată un om care toată viața lui nu s-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
s-a mlădiit statua Dianei de la Luvru...” (Al. Odobescu, 173) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: • unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții). Substantivele în vocativ pot fi însoțite de interjecții, adjective sau substantive exprimând diferite raporturi sociale, cu care nu intră în relație sintactică: „- Știi, Stoico, de ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
1974, p. 95. Patru sunt principalele avantaje ale denumirii cu aceste sintagme a celor două tipuri structurale de predicat: 1. Reflectă foarte exact modul specific în care participă la planul global al predicației cele două componente semantice, una de tip lexical, cealaltă de tip gramatical. 2. Înlătură contradicțiile terminologice sintaxă (funcție sintactică)/morfologie (parte de vorbire), de tipul predicat verbal exprimat prin interjecții sau prin adverbe (în concepția gramaticii curente, „adverbe predicative”), predicat nominal, cu numele predicativ exprimat prin pronume, adverbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vânză hanul, când trăia bărbatu-său, acuma s-a plătit de datorii, a dres acaretul, și încă spun toți că trebuie să aibă și parale bune.” (I.L.Caragiale, IV, 1867) 41. Valență sintactică liberă nu înseamnă doar capacitatea unei unități lexicale de a guverna relații sintactice, ci și necesitatea dezvoltării acelei relații și a realizării concrete a funcției pe care aceasta o implică. 42. Vl. Robu și I. Iordan (Limba română contemporană, București, EDP, 1978, p. 606) consideră că determinarea cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]