24,408 matches
-
de atâta urlat, întind mâna după cănile cu cafea. Cu ochi care, grăbiți, o iau înainte, îi privesc pe sergenți, pe sergentul major, număr și eu înghițitură după înghițitură. Iar ei au băut, cană după cană, ceea ce eu le-am livrat aproximativ fierbinte. Așa cum mi-am dorit cu adevărat. Este chiar de presupus că gestul meu repetat de neputință, răzbunarea din fiecare dimineață, m-a ajutat să fac față la instrucție și chiar la cele mai scârboase șicane cu un rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un parc al castelului, cu o fabrică închisă, un magazin de consum, policlinică pentru femei și un cimitir al soldaților sovietici, ordonat și îngrijit, chiar în preajma bisericii. Într-un restaurant se putea mânca Solianka, după care se putea bea bere livrată din Bavaria. Asta se întâmpla cu puțin înainte de uniunea monetară, dar scoaterea la vânzare a țării luate atât de ușor ca pradă începuse deja. Pretutindeni, firme din Occident își ridicaseră stindardele. Pentru mine, însă, numai ținutul era important. Oriîncotro mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se sfârșea cu adevărat și frica îl părăsea; chiar dacă, mai târziu, ea avea să-mi ia în stăpânire somnul, instalându-se confortabil în el, ca un oaspete pe termen lung ce era. Oaspeți la masă Când jandarmul de front mă livrase la Marienbad și când, zgâlțâit de febră, am fost băgat într-un pat cu așternuturi curate, Führerul nu mai exista. Se spunea că ar fi căzut în lupta pentru capitala Reich-ului. Dispariția lui a fost ca un lucru care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de ciori produse acolo ca articol de export. Încremenite în anumite posturi sau mobile, cu ajutorul unor mecanisme încorporate, ele erau costumate ca replici ale societății umane, exprimau bucuria și suferința omenirii și erau o marfă care își avea prețul ei. Livrate la comandă, își găseau piețe de desfacere în întreaga lume. Și, pentru că omul este considerat a fi fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, Dumnezeu putea fi considerat prima sperietoare de ciori. Când era pană de curent, doar lămpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
stivuite într-o parte între buruieni și cărora, pentru refolosire, trebuia să li se înlăture scrisul perimat. A numit o parte din instrumente pe numele lor și s-a plâns de faptul că de ani de zile nu se mai livraseră dălți cu vârful din oțel vidia care, cum se știe, pot fi obținute numai la prețuri mari în devize, fiindcă erau producție suedeză. Despre unelte precum ciocanul dințat, dalta de cioplit și dalta pentru striații, ca și despre marmura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
întotdeauna ocupate de bătrâni care sufereau de tuse permanentă sau de astm. La micul dejun, doi călugări de la bucătărie așezau un cazan voluminos cu supă de griș pe masa din camera noastră. Supa era amestecată cu lapte praf, care era livrat de frații franciscani din Canada. În ciuda plângerilor repetate făcute în gura mare, supa de griș cu lapte avea întotdeauna gust de ars. Când ușor, când temeinic, un iz care voia să rămână neuitat. După noi, erau hrăniți, cu supa matinală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eram ca un personaj din bancuri sau cel puțin așa mă simțeam. Asemenea Sfântului Sebastian, care atrăgea săgețile dușmanilor lui, eu eram ținta cuvintelor ascuțite. E de presupus că pe atunci atitudinea mea timidă mă va fi împiedicat să le livrez la rândul meu surorilor medicale puse pe ironii, în portul lor alb ca florile pomilor și care le stătea atât de bine, replici obraznice și să le tai astfel cheful de zeflemea. Mi-era rușine și, de aceea, abia ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
poze tragice. Te vedeai, în funcție de cât de tulbure îți era starea, ori la o răspântie, ori în fața abisului. Într-o poziție la fel de precară trebuia să se afle și omenirea întreagă. Pentru starea de spirit finală, poetul Benn și filosoful Heidegger livrau citatele potrivite. Restul îl rezolva moartea atomică, temeinic experimentată și care ne aștepta cât de curând. Din acest comerț vivace în faza de solduri făcea parte și țigara lipită de buza de jos. Atârnând într-o parte, ea dădea direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe care stângaciul le avea în permanență la îndemână în buzunarul respectiv de la pantaloni. Răsucitul țigărilor l-am învățat urmărindu-i la suprafață pe caporalii cu experiență, în subteran pe mineri, astfel încât băiatul de la cuple era în stare să-i livreze mecanicului său de locomotivă o jumătate de duzină de țigări răsucite de mâna lui, drept rezervă. Pe la jumătatea anilor ‘70, când de frica unui Raucherbein am devenit fumător de pipă, sub titlul Țigări răsucite de mână am pus pe hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
proveni, toate, din atelierul Göbel, chiar dacă starostele calfelor Korneff și cu mine duseserăm în câteva din satele învecinate, dar niciodată în Oberaußem, și fixaserăm în dibluri pe socluri pietre de unul până la trei locuri, pe care eram obișnuiți să le livrăm cu camioneta firmei. Alături de noi stăteau în jurul gropii vecini și colegi ai tatălui. Nu sunt sigur dacă ploua, dacă era zăpadă sau doar rămășițe de zăpadă. Nu știu cine venise, cine nu venise. Nici un cuvânt n-a rămas de la înmormântarea cu preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că perioada sarcinii n-a fost ușoară. Mie mi-era tot timpul rău, m-am îngrășat, aproape că n-am mai făcut deloc sex, dar am crezut c-a înțeles. Iar mama a fost așa de bună. Nu mi-a livrat toate prostiile alea despre faptul că bărbații sunt... ei, bine... altfel decât noi, draga mea. Au... nevoi... draga mea, la fel ca animalele. Mama nu m-a jignit presupunând că James mă părăsise fiindcă pe perioada sarcinii nu mai făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zis ea râzând. Apoi a bolborosit, nu foarte discret: —Ei, nici ăsta nu e nume de copil. Apoi mi-a înapoiat fetița, cu același gest cu care fermierii descarcă din camion un sac de cartofi de paisprezece kile și-l livrează la aprozar. Adică folosind un gest la fel de neîndemânatic, de lipsit de grijă, care nu ia în considerare starea de bine sau confortul cartofilor. După care, spre oroarea mea, a zis: — Hei, James e aici? Unde e James? Era clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să-mi cumpere sticla. Anna s-ar fi dus bucuroasă la magazin pentru mine. Și tot Anna s-ar fi întors bucuroasă de la magazin pentru mine. Întrebarea era când. Se putea să-și facă din nou apariția după o săptămână, livrând o istorie vagă despre cum pe drumul către magazin se întâlnise cu niște tipi într-o dubă care se duceau la Stonehenge și cum se gândise c-ar fi drăguț să li se alăture. Sau cum avusese o stranie experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zilele noastre, care au programe pe computer, monitoare și contoare electronice pentru calorii. Le-am privit cu afecțiune, așa preistorice cum erau, și m-am simțit inundată de amintiri. Ce emoții am avut în ziua în care ne-au fost livrate cu dubița! Tata, surorile mele și cu mine eram în culmea încântării. Mama era singura care nu se bucura. Zicea că nu înțelege de ce se face atâta tărăboi. Că nu are nevoie să cheme durerea și suferința. Că avea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în loc de Diet Coke -, tata i-a ordonat lui Helen să se ducă în camera ei și să învețe. Bietul tata! Probabil că urma un curs de optimizare a încrederii în propriile abilități. Absolut uimitor, dar Helen a plecat după ce a livrat doar niște proteste superficiale. L-a făcut pe tata ticălos și a comparat regimul din casă cu cel din Germania nazistă. Dar s-a dus la ea în cameră. Ceea ce era un adevărat miracol. Am lăsat-o câteva minute, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
despre cum aveam să-l uit, cum el nu era destul de bun pentru mine, cum niciodată nu ne-am potrivit de fapt, cum îmi era mai bine fără el. Poate că era dezamăgit că nu avea ocazia să mi-l livreze. Probabil că stătuse în fața oglinzii din dormitorul de la The LiffeySide (aprobat de biroul de turism, cu duș în cameră, cu facilități pentru prepararea ceaiului și a cafelei în toate camerele, cu televizor cu multiple canale, cu scandaluri la crăpatul zorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nici învingători, nici învinși. Dacă-ți pui mariajul din nou pe linia de plutire, atunci vei câștiga. Atunci vei fi victorioasă. Mama ar fi trebuit să se angajeze ca scriitor de discursuri pentru revoluționari. Materialul pe care tocmai mi-l livrase era de-a dreptul incendiar! —Bine, am zis încă neconvinsă pe deplin. Dacă tu ești așa de sigură. A, da, sunt, mi-a spus ea încrezătoare. O vreme, ai avut un mariaj foarte bun. E drept, după asta ai întâmpinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să zic ceva de genul „Eu chiar nu m-aș obosi să vorbesc cu mine, în locul tău. Sunt foarte prost dispusă și nu știu cât o să reușesc să fiu politicoasă cu tine“. Dar în afara unui vag „scuze“ pe care mi l-a livrat în timp ce se foia pe lângă pulpa mea în căutarea centurii de siguranță, omul de afaceri m-a ignorat complet. N-a făcut decât să-și deschidă impresionanta servietă de piele și, cât ai zice pește, tipul era vârât cu nasul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am zis eu inspectându-mi unghiile. Da, chiar așa. A urmat o pauză. James a rămas în picioare, uitându-se la mine cum se uită șoarecele la pisică. Da, am continuat pe un ton foarte relaxat, iar el mi-a livrat o versiune foarte diferită privind ceea ce s-a întâmplat între tine și mine. A, a îngăimat James înghițindu-și cu greu saliva. Se pare că m-ai iubit mereu, am spus. Și se pare că singura problemă pe care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de adormit copiii! —Claire, trebuie să mă asculți, mi-a spus el nervos și iritat. —Ba nu, nu trebuie deloc, l-am corectat eu furioasă. De ce-ar trebui să te ascult? Ai de gând să încerci să-mi mai livrezi un set nou de minciuni? Ei, asta ai de gând? am strigat când James nu mi-a răspuns. Am rămas acolo, uitându-mă la el și rugându-l, în gând, să spună ceva, să facă ceva pentru ca totul să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să continuăm să trăim împreună. Am spus c-ar trebui să te maturizezi. Am spus c-ai fost așa de insensibilă... Știu ce-ai spus, James, l-am întrerupt. Am decis să-l opresc înainte să se apuce să-mi livreze tot discursul de la capăt. James vorbea de parcă ar fi citit niște notițe. Sau de parc-ar fi fost un robot programat să spună toate lucrurile alea - apăsai pe un buton și el îi dădea drumul. Iar în ceea ce mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tare, dacă așa ceva era posibil, și nu a mai scos nici un cuvânt. — Niciodată n-o să mă mai las intimidată, l-am anunțat cu hotărâre. Îmi place să cred că am avut ceva din curajul lui Scarlett O’Hara atunci când a livrat discursul cu „Dumnezeu mi-e martor, niciodată n-o să-mi mai fie frig sau foame“. Întotdeauna am să fiu credincioasă persoanei care sunt, am continuat. Am să fiu eu însămi, bună sau rea. Și dacă orice bărbat, chiar și Ashley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
simt așa de bine în pielea mea, Adam mă ajutase să-mi regăsesc încrederea în mine în asemenea măsură încât probabil că-mi dăduse puterea să-i țin piept lui James. Poate că discursul ăla acuzator pe care mi-l livrase Adam avusese un rol crucial în a mă determina să iau decizia corectă în privința lui James. Mi-ar fi plăcut să cred că și eu și Kate îl ajutaserăm pe Adam să facă față durerii provocate de despărțirea de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
te mai uiți, cum să mai răbdare să cauți să-nțelegi ce se petrece În sufletul unui singur om, ce mai gîndește, ce mai visează, ce-l chinuiește, așadar acum, cînd nu mai e vreme pentru detalii, deoarece senzația se livrează en gros, apare cîte-un film ca ăsta parcă special făcut pentru a Încuraja. Dacă un film cu un scenariu unde nu dai peste nici măcar o singură frază nelalocul ei și peste nici un cadru forțat (cum se Întîmplă la Loosey, săracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu poți castra În nici un chip o șopîrlă fumigenă, deoarece-ți intră fumu-n ochi și n-o mai vezi. Țapul de smarald scoțîndu-și coarnele bourești În semn de protest, de președinte. În Azi, nr. 112, două știri. Prima: „Fepper S.A. livrează Moara Uruială”. A doua: s-a lansat o carte extraordinară, Echipa de sacrificiu, ale cărei personaje sînt membrii guvernelor postrevoluționare conduse de Petre Roman. A doua carte extraordinară, tot de sacrificiu, a fost compusă de domnul Iliescu și oferită colegilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]