6,186 matches
-
disperată pentru comunitățile creștine. Figura și activitatea Anticristului (cap. 43‑64) Capitolele 43‑47 aduc răspunsul următoarelor întrebări: când și cum își va face apariția Anticristul? Imperiului de fier i se va substitui un „imperiu caricatură”, de fier și de lut, metaforă care sugerează nu doar fragilitatea acestei noi entități politice, ci, în primul rând, caracterul său aberant. Domnia coaliției celor zece „democrații” va dura „o săptămână”, „săptămâna de la sfârșitul lumii” (cap. 43). Prima jumătate a acestei săptămâni va fi însă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
visului lui Nabucodonosor, distrugerea statuii - adică sfârșitul stăpânirii pământești - este provocată de lovirea acesteia de către o piatră nearuncată de vreo mână (Dan. 2,34). În acel moment regatul ceresc va lua locul predecesorului său: „Când fierul va fi amestecat cu lutul, când el va ajunge până la capătul degetelor statuii, când oamenii nu se vor mai înțelege între ei, nu va rămâne alt împărat decât Cristos, venit din cer ca o piatră desprinsă dintr‑un munte, ca să dea peste cap împărățiile lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se vor ridica în același timp, dintre aceștia unii vor fi puternici, iar alții foarte neînsemnați. El a arătat deja toate acestea în viziunea statuii, căci fragmentul: „Ea avea zece degete la picioare, o parte de fier, iar alta de lut” (Dan. 2, 41) a fost astfel tâlcuit de fericitul Daniel: „Regatul va fi parte tare, parte șubred” (Dan. 2,42). Este limpede că cele două viziuni au aceeași semnificație. „Și avea zece coarne. M‑am uitat cu luare aminte la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
regatul și îl vor ține în stăpânire în veci și în vecii vecilor.” (Dan. 7,17‑18) Se cuvine să remarcăm că aici, ca și în viziunea statuii, el vorbește de patru imperii; să nu credem, așadar, că imperiul de lut va fi diferit de cel de fier. Căci, pentru care pricină spune apostolul în prima vedenie: „la sfârșit imperiul de fier va fi slab”, iar aici: „trei dintre cele zece coarne au fost smulse”, dacă nu pentru aceea că ele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care nu s‑a plecat la pieptul lui Isus și nu a primit de la el pe Maria de mamă. Mai este oare nevoie să spunem câtă pricepere ne trebuie pentru a tălmăci cu vrednicie cuvântul așezat în vistieria tablelor de lut? [...] Ca să putem tălmăci această evanghelie cu fidelitate, ar trebui să putem spune într‑adevăr: Noi avem gândul lui Cristos” (SC 120, trad. fr. C. Blanc). . Vezi A. le Boulluec, La notion d’hérésie dans la littérature greque, IIe‑IIIe siècles
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ferestre luminate”, SBR, 1921, 3; Scarlat Struțeanu, „Ferestre luminate”, „Viitorul”, 1921, 9 octombrie; Andrei Braniște [Tudor Teodorescu-Braniște], „Ferestre luminate”, RP, 1921, 1 101; G. Topîrceanu, Scrieri alese, II, îngr. și pref. Al. Săndulescu, București, 1971, 375-380; Al. Bogdan, Poezia feminină, LUT, 1922, 114; Teodor Râșcanu, Feminism, „Hiena”, 1922, 9; Craioveanul [F. Aderca], „Ferestre luminate”, „Năzuința”, 1922, 2; Ion Sân-Giorgiu, Nedreptățiții, NRL, 1926, 21; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 195-196; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 198, 258, 294; Lucia Popescu
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
coloranți naturali (ordinea „rețetelor” - preferate în funcție de loc și timp - este cea din cercetarea despre Cromatică..., evocată deja în notă): „Arin și calaican”134, „Arin, calaican și piatră acră”, „Arin, calaican și sare”, „Arin, calaican, piatră acră și huste”, „Arin și lut de tocilă”, „Arin, calaican, praf de tocilă și leșie”, „Nucă și calaican”, „Nucă și piatră acră”, „Nucă, borș și piatră acră”, „Nucă, moare și piatră acră”, „Scoarță sau coajă de nucă, calaican și piatră acră”,, „Nucă, calaican și leșie (cenușă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ieșind pe o fereastră din curțile domnești din cetatea Hârlăului. Și s-a ascuns în codru. Și au făcut Radul-vodă năvod de oameni și au găsit-o în mijlocul codrului, la o fântână ce se cheamă Fântâna Cerbului, lângă podul de lut. Deci pe slugă l-au omorât, i-au tăiat capul, iar pe dânsa au dat-o la călugărie, de au călugărit-o”] - în care, în unele cazuri, putem bănui și o oarecare atmosferă culturală (căci unele Doamne scriau și citeau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și dobitoacele numai cu cuvântul au dzis și au ieșit din pământu toate odată cu trupul și cu sufletul. Pentr-acéia cându mor iarăși cu odată mor și cu trupul și cu sufletul. Iară când au făcut Dumnedzău omul, întâiu au luat lut din pământu de l-au zidit sângur cu mânele sale, dup-acéia au suflat într-îns suflet de viață [...]”) și sfârșitul ei („Pentru acéia și dumile-voastre, câți céreți și voi iertăciune de la Dumnedzău, să iertați și voi pre acest răposat de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vedem ceia ce-s în gropi. Pute-vei să spui carele-i împărat și carele-i rob, carele-i frumos și carele-i bătrân, carele-i rudă bună și mare și carele-i de rudă proastă? Au nu-s toți lut? Au nu-s toți țărână?” 624. NOTE 1. Vezi Nicolae Mihai, „Ultimul gest. Atitudini și reprezentări față de moarte în sursele testamentare din Oltenia (1700-1860)”, în vol. Cum scriem istoria? Apelul la științe și dezvoltările metodologice contemporane, Editura Aeternitas, Alba Iulia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Lumea”, 1921, 887; Davidescu, Aspecte, 256-259, 579-580; Aderca, Contribuții, I, 429-431, II, 399-402; N. Davidescu, Poezia lui Mihail Săulescu, FLR, 1922, 41; Claudia Millian, Un poet al abstracțiunilor: Mihail Săulescu, ALA, 1922, 106; Perpessicius, Opere, II, 95-96; Al. Kirițescu, „Păpușile”, LUT, 1927, 1774; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 183-185; Nichifor Crainic, [Mihail Săulescu], G, 1930, 361; Mihail Sorbul, Mihail Săulescu, „România literară”, 1933, 77-78; Virgil Treboniu, Despre Mihail Săulescu, „Cruciada românismului”, 1936, 84; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 114, 350
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat (1957-1967). După ce, în 1929, în revista „Zori de zi” a Liceului „N. Gane” din Fălticeni îi apare o schiță, publică, în 1930, versuri și proză în „Gazeta noastră ilustrată”. Prima carte, romanul Idolii de lut, îi apare în 1935. A colaborat la „Adevărul literar și artistic”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” (unde e secretar de redacție), „Muguri literari”, „Meșterul Manole”, „Universul literar”, „Înmuguriri”, „Cuvântul”, „Vremea”, „Viața românească”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Cuvântul liber”, „Reporter” ș.a. Din
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
talent, de Ionel Teodoreanu și Cezar Petrescu ori de alți prozatori din epocă. Nu e vorba de o pastișă, ci de o înrâurire firească, mai bine zis de ralierea la orizontul prozastic „comun” al momentului. Scrierea de debut, Idolii de lut, e un roman al provinciei: Fălticenii copilăriei scriitorului sunt transfigurați liric în ficțiune. Pitorescul vieții din micile târguri moldovenești, în timpul primului război mondial și în anii imediat următori, e „exploatat” cu oarecare relief și farmec, fără excese descriptive fastidioase. Paginile
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
vigoarea, moderată, a satirei, mai mult picantă decât acidă. Ș. a dat și pagini de memorialistică (Amintiri, 1969), interesante prin scriitorii evocați: Mihail Sadoveanu, E. Lovinescu, Artur Gorovei, I. Dragoslav, F. Aderca, Bogdan Amaru, Ionel Teodoreanu ș.a. Scrieri: Idolii de lut, București, 1935; Infirmii, București, 1936; Nunta de argint, București, [1937]; Câinii, București, [1939]; Grădina lui Dumnezeu, București, 1939; Sanda, București, 1941; ed. București, 1971; Casa amintirilor, I-II, București, [1942]; Cântecul uitat, București, [1942]; Fete bătrâne, București, 1946; ed. pref.
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
1957; Amintiri, București, 1969; Circul, București, 1972. Traduceri: Leo Chiaceli, Gvadi Bigva, București, 1952 (în colaborare cu N. Cerna); Nina Emelianova, Dincolo de râul Nana, pref. Corin Grosu, București, 1952 (în colaborare cu Gh. Nicolau). Repere bibliografice: Romulus Demetrescu, „Idolii de lut”, PLI, 1935, 1; Octav Șuluțiu, „Idolii de lut”, F, 1935, 2; I. Sd. [Izabela Sadoveanu], Un tânăr scriitor din Fălticeni, ALA, 1935, 755; G. Călinescu, „Infirmii”, ALA, 1936, 807; Papadima, Creatorii, 356-359; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 218-219; Perpessicius, Opere
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
Leo Chiaceli, Gvadi Bigva, București, 1952 (în colaborare cu N. Cerna); Nina Emelianova, Dincolo de râul Nana, pref. Corin Grosu, București, 1952 (în colaborare cu Gh. Nicolau). Repere bibliografice: Romulus Demetrescu, „Idolii de lut”, PLI, 1935, 1; Octav Șuluțiu, „Idolii de lut”, F, 1935, 2; I. Sd. [Izabela Sadoveanu], Un tânăr scriitor din Fălticeni, ALA, 1935, 755; G. Călinescu, „Infirmii”, ALA, 1936, 807; Papadima, Creatorii, 356-359; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 218-219; Perpessicius, Opere, IX, 163-165; Călinescu, Ist. lit. (1941), 880, Ist.
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
munții, o Bucovină dominată de credințe și superstiții. Povestirile Taurul negru, Porțile sau Arborele schilod au un registru liric, susținut de obsesia folclorică a prozatorului. Este o lume cu țărani stranii, vrăjitoare, diavoli și diavolițe, strigoi, pitici și idoli de lut, un „cătun fără nume” care face legătura între civilizația urbană și cea a satului. Preferința pentru scene de coșmar, pentru imagini șocante domină în exces ficțiunea. În Oameni și munți caracteristice sunt texte ca Bistrița, apă vioară, Un râu al
SIDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
noastră”, 1915, 15; „Don Juan sentimental”, „Cronica Moldovei”, 1915, 3; Nichifor Crainic, „Ruguri”, „Dacia”, 1919, 56; N. Iorga, „Sébastien Merciers dramaturgische Ideen im Sturm und Drang”, RI, 1921, 7-9; Rz [Ramiro Neculau], „Lysistrata”, „Epoca”, 1922, 78; Al. Bogdan, Un naufragiu, LUT, 1922, 99; Claudia Millian, „Rodul sufletului”, ALA, 1923, 130; Șerban Cioculescu, „Rodul sufletului”, FCI, 1923, 15; Ion Marin Sadoveanu, „Masca”, G, 1924, 15; L. R. [Liviu Rebreanu], „Masca” și „Povara”, „România”, 1924, 150; Emil D. Fagure, „Femeia cu două suflete
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
1922, 99; Claudia Millian, „Rodul sufletului”, ALA, 1923, 130; Șerban Cioculescu, „Rodul sufletului”, FCI, 1923, 15; Ion Marin Sadoveanu, „Masca”, G, 1924, 15; L. R. [Liviu Rebreanu], „Masca” și „Povara”, „România”, 1924, 150; Emil D. Fagure, „Femeia cu două suflete”, LUT, 1925, 961, 962; Scarlat Froda, „Femeia cu două suflete”, RP, 1925, 2 197; Dem. Theodorescu, „Femeia cu două suflete”, „Îndreptarea”, 1925, 40; B. Cecropide, „Banchetul”, UVR, 1927, 8; Isaiia Răcăciuni, „Banchetul”, „Clipa”, 1927, 148; N. Lazu, „Banchetul”, ALA, 1927, 324
SAN-GIORGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289456_a_290785]
-
cu sânii puternici de fecioara bengaleza, crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. [...] I-am vazut brațul întreg gol și m-a lovit culoare pielii: mata, bruna, de un brun nemaintâlnim până atunci, s-ar fi spus de lut și de ceară." "Maitreyi mi s-a părut atunci mult mai frumoasă în sări de culoarea ceaiului palid, cu păpuci albi cusuți în argint, cu salul asemenea cireșelor galbene și buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei
PROIECT DIDACTIC. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
Văleni, [București], 1936. Repere bibliografice: Sanco, „A fost un vis”, „Gazeta Bucureștilor”, 1918, 610; „A fost un vis”, „Lumina”, 1918, 350; Nichifor Crainic, „O iubire”, „Dacia”, 1919, 177; Artur Enășescu, „O iubire”, LU, 1919, 12; Ion Pas, „Hârdăul lui Satan”, LUT, 1925, 1 192; Octav Botez, „Hârdăul lui Satan”, VR, 1926, 1; Mircea Florian, „Hârdăul lui Satan”, CL, 1926, mai; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., II, 118, IV, 159-160; Bădăuță, Note, 45-49; Al. Raicu, Primul roman psihologic, VAA, 1942, 339; I.
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
la gâtul unui vers fluent, colorat și muzical. Argheziană este și „marea de scuipat a urii” și, în genere, în stilul psalmilor sunt toate aceste sugestii de tăceri tencuite de lucruri sau depuse în straturi compacte în ulcioare vechi de lut. Este o veritabilă obsesie a tăcerilor primordiale și a liniștilor ascunse în somn arhaic, versuri care dibuie, cu degete tremurătoare, marile mistere: „prea tare tăcerea nespusă, adâncă”, „pe laviță doarme de mult / ecoul păstrat în ulcioare / și surd răsucită-n
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
plânsul/ și cu monahiceștile smerenii/ atâția diavoli ce se zbat într-însul?”. Adio la Târgoviște trimite, prin rezonanțe, la Ion Heliade-Rădulescu și la Grigore Alexandrescu: „Peste orașul nostru cu caterinci și vinuri,/ ca o pecete veche pe-un pergament de lut,/ trona mâhnita pace a vechilor ruinuri,/ havuz din care vlaga cinci secoli au băut”. În Vânătoare e ceva din atmosfera prezentă în Moartea căprioarei de Nicolae Labiș, bunul prieten al lui T., despre care a scris în nenumărate rânduri și
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
editorial în 1976 cu placheta În prelungirea luminii. Mai colaborează la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Poesis”, „Ramuri”, „Contrapunct” ș.a., cu versuri, proză și traduceri din literatura polonă, uneori semnând Mariana Urbanovici. Cu o bună cunoaștere de sine, U. se autodefinește în poezia Lut ars din volumul omonim, apărut în 1984: „Sunt un ciob dintr-un vas, / imposibil de reconstituit”. Dacă s-ar avea în vedere doar titlurile majorității plachetelor sale, În prelungirea luminii, Cratere (1981), Lut ars, Heliante (1987), Febra esențială (1997), ori
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
de sine, U. se autodefinește în poezia Lut ars din volumul omonim, apărut în 1984: „Sunt un ciob dintr-un vas, / imposibil de reconstituit”. Dacă s-ar avea în vedere doar titlurile majorității plachetelor sale, În prelungirea luminii, Cratere (1981), Lut ars, Heliante (1987), Febra esențială (1997), ori ale unor poeme (Lumină sonoră), s-ar putea conchide că poeta scrie o lirică vitalistă, solară, tentată doar de aspectul diurn al existenței. Însă cu trecerea timpului ea se dovedește mai degrabă o
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]